- Cu-adevărat impresionant, Raul, ai reuşit o descriere admirabilă a marelui romancier rus, te felicit pentru asta. Acum însă s-a făcut ziuă aşa că e timpul să plecăm înapoi la schit.

Şi mai termină odată cu scrisul ăla al tău, văd că deja o iei prea în serios; tot timpul cât eu vorbesc, nu faci altceva decât să scrii aşa încât nu ştiu cum mai poţi să fi şi atent la ideile mele. De două zile încoace numai asta faci, las-o şi tu mai încet, un pic mai moale.

- Vă deranjează faptul că notez toate discuţile noastre ?. M-am gândit ca aşa e mai bine, să ţin un jurnal în care să consemnez cât mai fidel cu putinţă dialogul nostru, după aceea o să am timp să studiez mai bine ideile expuse de domnia voastră şi sunt convins că atunci o să le înţeleg mult mai bine decât acum. Dar dacă vreţi pot să întrerup scrisul.

- Nu, Raul, m-ai înţeles greşit. E foarte bine că vrei să imortalizezi pe hârtie dialogul purtat de noi, vroiam doar să-ţi spun să o laşi mai încet, ai puţină grijă şi de persoana ta, sunt convins că de când eşti aici n-ai dormit mai mult de trei ore. Îţi recomand să te odihneşti, nu mai fi aşa încăpăţînat.

- Vă promit că am să mă conformez, când vom ajunge la schit mă voi odihni vreo două ceasuri, după care vom continua discuţiile, aveţi dreptate.

A, şi să nu uit, vă rog foarte mult să nu mai amânaţi discuţia despre Dumnezeu, nu de alta dar sunt foarte curios să aflu părerea dumneavoastră şi-n această delicată problemă.

De asemenea, trebuie să vă anunţ că la noapte, pe la ora unsprezece, am tren spre Bucureşti, aşa că voi pleca pe la ora nouă, să pot prinde trenul. Îmi pare rău că trebuie să plec dar nu mai pot rămâne, nu am anunţat nimănui plecarea mea şi cred că prietenii mei sunt îngrijoraţi de faptul că lipsesc de atâta timp fără să dau nici un semn de viaţă. Mă gândesc să nu bănuiască cine ştie ce lucruri nebuneşti.

- Nu-i nici o problemă, în orice caz mă bucur că m-ai căutat şi sper că o să mai vii şi altădată pe la mine, nu de alta dar mi-ar face o mare plăcere să ştiu că încă se mai interesează şi de mine cineva. Deja am început să mă simt singur, am început să îmbătrânesc şi mi-e tare teamă să nu fi ajuns un biet moşneag nefolositor; prezenţa ta aici mi-a redat însă curajul, mi-a redat încrederea în propriile forţe.

Pentru asta mă simt nevoit să-ţi mulţumesc cu multă căldură şi dragoste. Dealtfel am de gând să-ţi fac un cadou surpriză, e vorba de un tablou pictat de mine acum vreo două luni, ultimul meu tablou care reprezintă de fapt autoportretul dar nu unul obişnuit ci altceva mult mai complicat, sper să-ţi placă, mai mult nu-ţi spun despre el, o să-l vezi cu ochii tăi.

Data viitoare când mă vei căuta o să-mi spui părerea ta despre el; o să ţi-l împachetez cu grijă şi te rog un singur lucru, să nu te atingi de el decât atunci când vei ajunge acasă, asta e singura mea dorinţă.

- Vă mulţumesc pentru tot ce-aţi făcut pentru mine şi vă promit că nu o să vă uit niciodată, iar în ce priveşte tabloul o să vă respect dorinţa. În acelaşi timp vă promit c-am să-l păstrez cu dragoste şi recunoştinţă cât voi trăi, tabloul îmi va aduce aminte de dumneata şi voi fi fericit să-l am deasupra capului meu în fiecare dimineaţă când mă voi trezi şi-n fiecare seară aşişderea.

În acest fel vă voi simţi prezenţa diafană în tot timpul zilei.

- Şi acum destul cu vorbăria, hai să pornim la drum.

Zis şi făcut. Am pornit în jos spre schit în mare grabă, nu de alta dar ştiam că mai avem puţin timp la dispoziţie pentru discuţiile noastre metafizice.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Technorati Tags: