NEROSTIRE
Dedicatie pentru Maria

Am incercat sa pictez dar neavand talent
Am inceput sa mazgalesc cuvinte pe hartia goala
In speranta ca cineva  deslusi-va taina sufletului meu
Dar nimeni nu-si irosea timpul cu ele.

Am incercat sa cant dar muzica mea nu o auzea nimeni
Era firesc, atata timp cat notele mele se pierdeau undeva
In cosul pieptului, devenind doar biete soapte pe buzele
Mereu palide,  livide de-atata nesomn.

Cercat-am sa compun oarece versuri dar nu mi-au iesit
Slovele-mi se pierdeau in neant cum se topesc fulgii de nea
cazuti prea devreme pe-un sol neprielnic.
Am incercat sa scrutez inaltimile cu mintea-mi plina de ganduri
Dar ele pierit-au ca fumul asemeni cenusei din focul  arzand.

Am incercat sa zbor plutind dincolo de lumea aparentelor
Dar zgomotul cotidian al scurgerii timpului
M-a oprit nemilos din visare
Am incercat sa uit dar nu m-au lasat lacrimile
Ce mi-au sorbit cu nesat amintirile.

Am chibzuit ca n-am nici o sansa s-astampar setea
Sufletului meu, cautand alinarea-n cuvinte rostite
Aidoma unor naluci efemere pierdute in noapte
Am aflat mai apoi intr-o clipa tot rostul
Prin gesture si semne.
Pe-obrazu-mi sfasiat de temeri si ganduri
Un suflet pereche a scris cu-n aprig sarut
Cu litere de foc intreaga taina a vietii mele.