“Kybalion – Filosofia hermetică” este o carte apărută în 1908, care se pretinde a fi esenţa învăţăturilor lui Hermes Trismegistus. A fost publicată anonim de către un grup sau o persoană sub pseudonimul de “Cei trei Iniţiaţi”.
Legile Kybalionului sunt legile Creatiei, principii metafizice (sunt deasupra legilor fizicii, fiind mai generale decat acestea) care stau la baza Vietii ca proces. Ele sunt principiile ordonatoare ale Intregului (Cosmosului), in acest sens putand fi numite Legile lui Dumnezeu (a nu se confunda cu cele 10 porunci ale lui Moise care sunt doar niste legi morale si, ca atare, relative temporal, cultural si dimensional).
Legile Kybalionului mai sunt denumite: Legea Universala, Legile Creatiei, Legile Spirituale Universale, Legea Spiritului sau, pe scurt, Legea. Expresii precum “a fi in Lege” sau “in acord cu legile universale” fac trimitere directa la aceste principii.
Scurt istoric despre filosofia hermetica
Din Egiptul antic ne vin invataturile ezoterice, fundamentale, care au influentat filosofiile tuturor popoarelor, de mai multe mii de ani. Toate tarile au imprumutat cate ceva de la doctrinele sale: India, Persia, Chaldeea, China, Japonia, Siria, vechea Grecie, Roma si alte neamuri vechi. Acestea au luat parte la banchetul cunoasterii, pe care hierofantii si maestrii tarii lui Isis le-au oferit celor pregatiti sa cunoasca din culmea stiintei mistice si oculte, dezvaluite de maestrii acestui vechi tinut.
In Egipt se afla loja misticilor. Prin portile templelor intrau neofitii si plecau adeptii, maestrii si hierofantii, in toate colturile lumii. Printre acestia a fost si Hermes Trismegistul, tatal intelepciunii oculte, fondatorul astrologiei si alchimiei. Detaliile vietii lui s-au pierdut, mai multe tari disputandu-si locul nasterii sale. Perioada sederii sale in Egipt (care constituie ultima sa reincarnare pe aceasta planeta) nu ne este cunoscuta; aproximativ, este fixata in ultimele zile ale celor mai vechi dinastii egiptene.
Autorii competenti il considera, totusi, contemporan cu Abraham. Unele traditii iudaice merg pana la a afirma ca Abraham chiar a fost beneficiarul unei mari parti din cunostintele acumulate de Hermes, fiindu-i acestuia elev. Altii sustin ca Hermes a trait pe timpul lui Moise. Exista o controversa si asupra autenticitatii “Tablitei de Smarald” sau Tabula Smaragdina, atat de des atribuita lui Hermes, care cuprinde celebra fraza : “Cum e sus, asemeni e si jos”. In anii care au urmat disparitiei sale din planul terestru (traditia sugereaza ca ar fi trait sute de ani "in carne"), egiptenii l-au zeificat numindu-l Toth. Mai tarziu, grecii il aseaza in Panteonul zeitatilor proprii, numindu-l Hermes, zeul intelepciunii.
Egiptenii i-au cinstit memoria zeci de secole, considerandu-l "scriitorul zeilor", ajungand, in cele din urma, sa-i dea vechiul nume, Hermes Trismegistul, care inseamna "de 3 ori mare", "Mai Marele Marilor", "mai mare decat toti Marii". In toate tarile, numele de Hermes Trismegistul era sinonim cu Fantana intelepciunii. Folosirea cuvantului "hermetic" este strict legata de sensul "secret inchis", "nimic nu poate scapa".
Discipolii au pastrat secretul invataturilor, nevoind sa dea perle porcilor, preferand sa dea “laptele copiilor si carne oamenilor nestiutori”. Discipolii au fost "hermetici" de teama de a nu vedea doctrina secreta transformandu-se in credinta (cult) religioasa. Vechiul ocultism din India si Persia a degenerat, pierzandu-se, in mare parte, din cauza ca apostolii sai au devenit preoti. Ei au amestecat teologia cu filosofia, avand astfel ca efect pierderea ocultismului in noianul superstitiilor religioase, al cultelor, al credintei si al zeilor.
La fel, in Grecia si Roma, invataturile hermetice ale gnosticilor si ale primilor crestini au degenerat sub domnia lui Constantin (306 - 337), al carui pumn de fier a amestecat filosofia cu teologia. Aceasta a luat scolii crestine ce era esential credintei: spiritul sau, obligand-o spiritual sa bajbaie timp de secole si condamnand adeptii (crestinii) la idolatrie, in loc sa le furnizeze un model viu de urmat.
Asadar, in primele zile ale Antichitatii existau un anumit numar de doctrine secrete fundamentale ce se transmiteau de catre Maestru elevului si care erau cunoscute sub numele de Kybalion. Sensul exact si semnificatia cuvantului s-au pierdut de mai multe secole. Principiile acesteia, care au ramas legate de numele lui Hermes Trismegistos, nu au fost scrise niciodata; era o culegere de maxime, axiome si precepte, complet neinteligibile pentru profani, dar pe care adeptii le intelegeau imediat ce erau aplicate.
Principiile hermetice erau aratate doar acelora care trecusera prin initieri de purificare, de invatare si de faurire de aptitudini. Ulterior, filosofia hermetica a fost incorporata in invataturile mistice ebraice si in ramura alexandrina a gnosticismului (secta crestina mistica din vechime). Cartile lui Hermes (care includ Corpus Hermeticum si Divine Pymander), au fost traduse la inceput in greaca, iar apoi in araba si latina. Hermetismul, si vlastarul sau - alchimia - erau subiecte populare in Evul Mediu si Renastere (cca 800 - 1800). Printre adeptii sai s-au numarat si Sir Isaac Newton si Carl Jung.
E esential de retinut ca arta alchimiei hermetice da preponderenta Fortelor Mentale (mai mult decat elementelor materiale), unei transmutatii, unui fel de vibratie mentala, mai mult decat transformarea unui fel de mental in altul. Pentru ca, asa cum mentioneaza Kybalionul, superiorul guverneaza inferiorul, iar fortele mentale sunt superioare celor materiale, primele avand rol cauzal asupra celor din urma, care sunt doar efect. Astfel, legenda "pietrei filosofale", capabila sa transforme in aur un metal de rand, nu era decat o alegorie a filosofiei hermetice, bine inteleasa de catre adeptii hermetismului veritabil.
Sursa: We are One
Trimiteți un comentariu
Trimiteți un comentariu