Nu toti se nasc sclavi, in genunchi, si se lauda cum e sa fi sclav la stapan
Nu toti suntem la fel, incercati sa pricepeti
Nu mai judecati ce nu puteti intelege cu mintea voastra ingusta,
Tarana noastra sfanta a nascut multe spirite minunate, insa voi le-ati ucis cu osardie, fortandu-le sa urmeze calea celor simpli.
V-am tratat cu ingaduinta, v-am iertat nepriceperea, dar acum ajunge
Destul ati chinuit spiritul dezbracandu-l de esenta.
Nu sunteti destoinici nici macar sa dezlegati sandalele Dezvatatorului,
Parafrazandu-l pe Nietzsche, nebunul prin excelenta.
Insa genul acesta de nebunie este propriu spiritului autentic
Lasat sa zaca neinteles in materie dar cuprins de cunoasterea de sine.
Ma zbat intre viata si moarte nestiind incotro s-o apuc, caci
rugul aprins in inima imi arde cu putere de fulger incercand sa-mi strapunga pieptul, asemeni Prometeului sfasiat de durere.
Oameni rai de ce ati ucis voi Vulturul cel mare si impunator, Au oare n-ati stiut ca el nu are nevoie de colivia voastra de aur, nici de ajutorul vostru, nici de mincarea cea mai buna si luxul coliviei
El vrea sa fie liber, lasati-l macar odata sa mai simta suflul inaltimilor, sa respire aerul rece al muntilor, sa simta adierea aerului cum ai scruteaza semetia aripilor.
Nu vreau sa merg pe calea voastra, care-mi este straina, lasati-ma sa mor macar cu iluzia libertatii, macar sa stiu ca am vrut ceea ce ceilalti nici macar nu au indraznit sa-si imagineze
Daca nu puteti visa visul meu, macar nu puneti piedici, nu judecati ceea ce nu intelegeti
Nu vreau decat sa zbor ca soimul peregrin spre Absolut.
Nu ucideti visatorii, protejati-i, caci doar ei va pot arata calea, ei sunt speranta voastra inaltata spre Cer
Daca nu erau ei nu ati fi stiut niciodata ca zborul e posibil
Eu sunt cel stie, cel ce vede dincolo de umbre, Eu sunt lumina.
De ce ati ferecat lumina? Intunerecul din sufletele voastre adormite v-au ascuns calea
Cautati copilul din voi, el este cel ce va poate trezi din amorteala
Lasati lumina sa va aprinda si ardeti ca o faclie.
Veniti la mine cei rataciti, si va voi arata Calea
Nu va asteptati insa sa primiti ceva, Calea este ca o foaie alba de hartie
Fara cuvinte, fara litere, fara semne
Este ceea ce voi trebuie sa scrieti, cu sangele vostru
Nu mai cautati cu mintea in carti deja scrise de altii
Acelea sunt straine de voi si nu va apartin
Cristos v-a facut liberi prin moartea lui
Urmati calea Iubirii, caci nu este alta cale...