Recent Posts

luni, 5 septembrie 2011

BLASFEMIE

2168075663_d4b220f0e7_o

Cum să pot crede în infinit când totu-n lume piere

Iar al meu suflet chinuit prin spaima morţii trece,

Când însuşi Dumnezeu e un vis stupid, nălucă efemeră

Nu îmi rămâne decât să mă sinucid, sau să devin himeră.

De nu voi fi fiind un biet nebun, ce altceva-mi rămâne de făcut

M-am săturat de tot ce-i bun, nu vreau o viaţă doar de împrumut,

Nu vreau să mai fiinţez iluzii, mai bine să hrănesc cu trupu-mi

Doar viermii cei hulpavi ce-abia aşteaptă să se înfrupte din belşug,

Cu viaţa-mi cea săracă ce nu putut-am s-o trăiesc aşa cum se cuvine

Şi cine ştie dacă nu aşa-i cu mult mai bine.

Blasfeme_DevourMyHeartBiting_by_Tinebra

Nu vreau să cred în viaţă, şi strig în gura mare a mea nemulţumire

Să se termine cu mulţimile de rând, cu proştii înmulţindu-se în neştire.

Ce Dumnezeu scârbavnic o fi având nevoie doar de oştiri supuse

De preoţi ce proclamă ascultarea, de saltimbanci ce râd, dar nu pe-ascunse ?

Ba eu, umilul spectator, să mai declar că sunt chiar fericit

Că mi s-a dat răgazul să trăiesc printre lighioane,

Şi să declar că-s singurul tâmpit, de nu voi crede totul fără cercetare.

Să-mi vând şi sufletul acelui idol care, pesemne s-a scrântit, se pare

De prea multă iubire poate, de milă pentru cei săraci cu duhul, oare ?

Nu vreau să mă încred în falşii zei ai lumii, mai bine tainica însingurare

Să mă cuprindă pentru totdeauna, iar libertatea fie-mi călăuză-n continuare.

Desigur, se va spune că-s credul, naiv, prostit de propriu-mi vis

Dar dacă singur visul este adevărul, cel mai presus de orice fire

Şi nu-i chiar totul pe acest pământ doar crudă amăgire ?

Atunci chiar eu sunt Dumnezeu şi tot ce este închipuire

Îmi aparţine numai mie, singurul viu din întreaga omenire.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

4 comments:

Domnicule,
Sincer imi pare foarte rau ca esti asa de suparat ! Cum sa scrie cineva asemenea versuri daca in realitate ar fi altfel ... Ma gandeam sa zic , sa propun sa ne gandim la povestea simpla a fulgilor de nea - n-au existat , nu exista si nu vor exista doi asemenea ! Aici am gasit eu nemarginirea ... in rest , este posibil sa aveti dreptate. Einstein considera doua categorii infinite: Universul si prostia; in aceiasi propozitie s-a corectat imediat: < despre Univers nu sunt asa de sigur>. Sa fie si bine!

Imi pare rau,si de dvs si de Einstein, dar ce infinit e acela care
poate fi "numarat"? Adica 2 lucruri sunt infinite,ba poate chiar 3,inseamna ca exista o sumedenie de infinituri,atunci ce rost mai are sa numim infinitul, cand tocmai asta si vroiam sa spunem prin infinit,adica ceva fara numar,fara limite,pai daca exista 2 infinituri atunci e o aiureala.Sau poate aveti dreptate si sunt un prost,care nu pricepe decat un infinit nu n infinituri.
Si nu eram deloc suparat,cand am scris randurile acelea,pe care probabil va e jena sa le numiti poezie,in prostia mea,m-am pus in locul celor fara de credinta,era doar o ipostaza,am dreptul ca si creator sa infatisez orice aspect al devenirii,ca dvs nu va convine e dreptul dvs,dar nu ma confundati pe mine cu opera.

Cand am citit „ Iar al meu suflet chinuit prin spaima mortii trece“ am ingalbenit: v-am vazut peste tot in brate cu copilul si ma gandeam : Doamne, ce s-a întamolat !? De ce asa grija : va urmaresc scrierile mai demult. Nu aveam de gand sa comentez. De curand am patit necazuri din cauza celor din jur , grele … Cand am vazut asa pesimism am crezut ca cei din jur v-au lovit si pe dv. crunt. INFINITUL PROSTIEI DIN JUR …. Nu veneam eu in casa dv. cu ghetele pline de noroi ! Aveţi pagini unde lumina vine de pretutindeni ! Aici , aceasta - poezia antifrumosului … dar pe mine m-a speriat ! Ma bucur ca este bine ! De exemplu eu nu aş putea scrie un rand despre Miorita daca nu-mi vine sa plang ! Citatul din Eistein am crezut ca prelungeste ideile din respectiva poezie, dar nici vorba sa aplic unui om ( care nu m-a deranjat !) asemenea citat. Nici prin gand nu mi-a trecut sa va tulbur : daca eu nu ma leg de tine tu ce ai ? – zicea bunica mea. „ Prostii inmultindu-se in nestire“ si „ prostia infinita“ a savantului lovesc aceiasi struna.Am vrut sa va aplaud ca sunteti de acord cu acest postulat. Daca nu am reusit ( inca) sa fiu explicit – eu ma simt in stare sa cer scuze – chiar si pentru faptul ca acel comentariu este prolix. Va doresc sanatate !

Domnule draga,
Imi pare nespus de rau ca v-am inteles gresit mesajul,dar din pacate am avut parte de oameni fara suflet,care au aruncat cu noroi,si-au incercat sa-mi murdareasca sufletul.
Credeam ca este un atac la persoana,si vai cat m-am inselat.Va rog sa primiti scuzele de rigoare,si sa-mi iertati neintelegerea.
Poeziile acelea,toate cele din volumul 'Peregrin spre Absolut",sunt scrise acum 10 ani,si era primul meu volum de versuri.
Intr-adevar unele sunt mai ciudate,ati inteles foarte bine mesajul poeziei "Blasfemie",dar nu era decat o incercare de transpunere in pielea altor personaje.In fapt,intreg acel volum l-am conceput ca o scara spirituala,sunt primele cautari ale celor care ne aduc lumina.Va multumesc inca odata,pentru cuvintele pline de caldura,si mii de scuze pentru neintelegerile ivite.

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More