Cum să pot crede în infinit când totu-n lume piere
Iar al meu suflet chinuit prin spaima morţii trece,
Când însuşi Dumnezeu e un vis stupid, nălucă efemeră
Nu îmi rămâne decât să mă sinucid, sau să devin himeră.
De nu voi fi fiind un biet nebun, ce altceva-mi rămâne de făcut
M-am săturat de tot ce-i bun, nu vreau o viaţă doar de împrumut,
Nu vreau să mai fiinţez iluzii, mai bine să hrănesc cu trupu-mi
Doar viermii cei hulpavi ce-abia aşteaptă să se înfrupte din belşug,
Cu viaţa-mi cea săracă ce nu putut-am s-o trăiesc aşa cum se cuvine
Şi cine ştie dacă nu aşa-i cu mult mai bine.
Nu vreau să cred în viaţă, şi strig în gura mare a mea nemulţumire
Să se termine cu mulţimile de rând, cu proştii înmulţindu-se în neştire.
Ce Dumnezeu scârbavnic o fi având nevoie doar de oştiri supuse
De preoţi ce proclamă ascultarea, de saltimbanci ce râd, dar nu pe-ascunse ?
Ba eu, umilul spectator, să mai declar că sunt chiar fericit
Că mi s-a dat răgazul să trăiesc printre lighioane,
Şi să declar că-s singurul tâmpit, de nu voi crede totul fără cercetare.
Să-mi vând şi sufletul acelui idol care, pesemne s-a scrântit, se pare
De prea multă iubire poate, de milă pentru cei săraci cu duhul, oare ?
Nu vreau să mă încred în falşii zei ai lumii, mai bine tainica însingurare
Să mă cuprindă pentru totdeauna, iar libertatea fie-mi călăuză-n continuare.
Desigur, se va spune că-s credul, naiv, prostit de propriu-mi vis
Dar dacă singur visul este adevărul, cel mai presus de orice fire
Şi nu-i chiar totul pe acest pământ doar crudă amăgire ?
Atunci chiar eu sunt Dumnezeu şi tot ce este închipuire
Îmi aparţine numai mie, singurul viu din întreaga omenire.
Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "
4 Comentarii
Domnicule,
RăspundețiȘtergereSincer imi pare foarte rau ca esti asa de suparat ! Cum sa scrie cineva asemenea versuri daca in realitate ar fi altfel ... Ma gandeam sa zic , sa propun sa ne gandim la povestea simpla a fulgilor de nea - n-au existat , nu exista si nu vor exista doi asemenea ! Aici am gasit eu nemarginirea ... in rest , este posibil sa aveti dreptate. Einstein considera doua categorii infinite: Universul si prostia; in aceiasi propozitie s-a corectat imediat: < despre Univers nu sunt asa de sigur>. Sa fie si bine!
Imi pare rau,si de dvs si de Einstein, dar ce infinit e acela care
RăspundețiȘtergerepoate fi "numarat"? Adica 2 lucruri sunt infinite,ba poate chiar 3,inseamna ca exista o sumedenie de infinituri,atunci ce rost mai are sa numim infinitul, cand tocmai asta si vroiam sa spunem prin infinit,adica ceva fara numar,fara limite,pai daca exista 2 infinituri atunci e o aiureala.Sau poate aveti dreptate si sunt un prost,care nu pricepe decat un infinit nu n infinituri.
Si nu eram deloc suparat,cand am scris randurile acelea,pe care probabil va e jena sa le numiti poezie,in prostia mea,m-am pus in locul celor fara de credinta,era doar o ipostaza,am dreptul ca si creator sa infatisez orice aspect al devenirii,ca dvs nu va convine e dreptul dvs,dar nu ma confundati pe mine cu opera.
Cand am citit „ Iar al meu suflet chinuit prin spaima mortii trece“ am ingalbenit: v-am vazut peste tot in brate cu copilul si ma gandeam : Doamne, ce s-a întamolat !? De ce asa grija : va urmaresc scrierile mai demult. Nu aveam de gand sa comentez. De curand am patit necazuri din cauza celor din jur , grele … Cand am vazut asa pesimism am crezut ca cei din jur v-au lovit si pe dv. crunt. INFINITUL PROSTIEI DIN JUR …. Nu veneam eu in casa dv. cu ghetele pline de noroi ! Aveţi pagini unde lumina vine de pretutindeni ! Aici , aceasta - poezia antifrumosului … dar pe mine m-a speriat ! Ma bucur ca este bine ! De exemplu eu nu aş putea scrie un rand despre Miorita daca nu-mi vine sa plang ! Citatul din Eistein am crezut ca prelungeste ideile din respectiva poezie, dar nici vorba sa aplic unui om ( care nu m-a deranjat !) asemenea citat. Nici prin gand nu mi-a trecut sa va tulbur : daca eu nu ma leg de tine tu ce ai ? – zicea bunica mea. „ Prostii inmultindu-se in nestire“ si „ prostia infinita“ a savantului lovesc aceiasi struna.Am vrut sa va aplaud ca sunteti de acord cu acest postulat. Daca nu am reusit ( inca) sa fiu explicit – eu ma simt in stare sa cer scuze – chiar si pentru faptul ca acel comentariu este prolix. Va doresc sanatate !
RăspundețiȘtergereDomnule draga,
RăspundețiȘtergereImi pare nespus de rau ca v-am inteles gresit mesajul,dar din pacate am avut parte de oameni fara suflet,care au aruncat cu noroi,si-au incercat sa-mi murdareasca sufletul.
Credeam ca este un atac la persoana,si vai cat m-am inselat.Va rog sa primiti scuzele de rigoare,si sa-mi iertati neintelegerea.
Poeziile acelea,toate cele din volumul 'Peregrin spre Absolut",sunt scrise acum 10 ani,si era primul meu volum de versuri.
Intr-adevar unele sunt mai ciudate,ati inteles foarte bine mesajul poeziei "Blasfemie",dar nu era decat o incercare de transpunere in pielea altor personaje.In fapt,intreg acel volum l-am conceput ca o scara spirituala,sunt primele cautari ale celor care ne aduc lumina.Va multumesc inca odata,pentru cuvintele pline de caldura,si mii de scuze pentru neintelegerile ivite.
Trimiteți un comentariu