mirror_by_Flamegfx

În astă lume loc de mine nu-i

Ci eu mă simt mereu al nimănui

Un pelerin spre Absolut, un trecător spre nicăerea

Al vieţii nepătruns mister, nu-i voi găsi nicicând menirea.

 

Aşa grăit-am eu atunci când nu ştiam ce-i fericirea

Acum însă pot să strig : cel mai de preţ e nemurirea.

Am pribegit pe aspre căi până a atinge măreţia

Acum cobor la voi prin văi din întuneric să v-aduc lumina.

 

Cel înţelept în început sfârşitu-l vede

Îmi glăsuiau odată acele sfinte Vede,

Dar de-un început acum nu pot să-mi amintesc

C-a existat vreodată nu pot să mă gândesc.

 

Pe-un munte vechi şi sacru, în linişte şi-n frig

Eu şed stăpân de veacuri şi moartea vreau s-o înving.

În peşteră, în stâncă, făcutu-mi-am cămin

Deasupra creştetului meu e doar cerul senin.

Mandala_by_Es_chan

Ce-mi pasă atunce mie de aste începuturi ?

Când pentru mine toate aceste sunt nemicuri,

Au tot nu înţelegeţi că eu nu sunt ca voi

Făcut doar din rebuturi, din apă şi noroi ?

 

Ce-mi pasă atunce mie de stirpea lui Adam ?

Căzută demult pradă mândriei lui Satan,

Când eu sunt Supraomul cel veşnic ne-nfricat

Ce astăzi vrea să strige : eu sunt eliberat…

 

Adunătură de mişei, proroci vestiţi şi farisei lipsiţi toţi de-o voinţă,

O, bine a zis cel ce a zis, că-n lumea asta totu-i suferinţă,

Dar eu deschis-am omenirii calea, spre cele mai senine zări – prin umilinţă

Şi tot eu v-am făcut apoi, să deveniţi titani sau falnici zei – prin jertfă şi credinţă.

 

Dar poate mă veţi întreba cândva ce-nseamnă aste cânturi ?

Cum poate umilinţa şi mândria să stea-mpreună în aste imnuri ?

Cui să jertfiţi tot ce aveţi, cui să juraţi credinţă ?

Că ce-aţi avut şi ce-aţi pierdut prin toată astă pocăinţă.

 

Vă voi răspunde neîntârziat şi răspicat aşa cum mi-este felul :

Lui Dumnezeu Adevărat să-i dăruiţi a voastre inemi

Şi nu uitaţi că-n faţa lui sunteţi ca nişte nimeni,

Plini de iubire apoi să fiţi şi s-alungaţi acea slavă deşartă

Şi prin voinţă şi curaj să fiţi apoi stăpâni pe-a voastră soartă.

Also_Sprach_Zarathustra_by_Karezoid

În faţa celor ce-au slujit minciuna, ura şi trădarea, să nu îngenunchiaţi

Ci pentru cinste, onoare şi virtute, de-a pururi să luptaţi.

Priviţi acum la mine oameni, eu sunt nemuritor şi-n zboru-mi către astre

Etern învingător,

Slujit-am adevărul cu ale sale arhetipuri – Iubirea, Arta şi Frumosul,

Ce minunate-s aste chipuri.

 

Au fost naintea mea o seamă de-nţelepţi, ce-şi lăudau cu râvnă a lor învăţătură

Dar eu vă spun c-aceştia toţi în faţa mea, nu fac decât o jalnică figură.

V-au spus că Dumnezeu e mort şi-n locul lui nu s-au sfiit deloc, să-nalţe egoul lor drept idol

Dar eu vă spun că Dumnezeu e viu şi-nvăţătura lor scornită-i de întunecatul diavol.

ANGEL_OF_DEATH_by_zw6

Lipsit de haruri şi voinţă e-n agonie omul vechi şi-n urma lui lăsa-va

O crudă amintire,

Dar din cenuşa-i falnic va renaşte – El, Omul nou cel zămislit

Din foc şi din iubire.

Pe fruntea-i naltă ce-o redică triumfător la ceruri se află înscrisă-i

Steaua Izbăvirii

Ce cu-al ei nimb de raze va străluce-n glorii, Eterna Cruce a Mântuirii.

 

Vă las ca testament dorinţa de-a cunoaşte, ce singură elibera-va din robie

Pe toţi acei ce-n straşnica orbire, n-au vrut a şti că Dumnezeul nostru e Iubire.

Să fiţi neîndurători cu răul ce-ncepe a prinde-n sufletele voastre rădăcină

Şi să sădiţi în inimi sămânţa de lumină, ce-o reaprinde iar în voi scânteia cea divină.

Andalou_by_AKoht 

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "