Vertical, e o noţiune, cam abstractă unii zic
Parcă ar fi din geometrie, dar nu-i bună de nimic
Cic-au aplicat-o unii de-au sfârşit-o tare prost
Alţii încă încearcă astăzi să arate c-are un rost.
Pentru aşa-ndrăzneală însă, zice-se că eşti un prost
Că n-ai învăţat nimic dintre toate câte-au fost
Demonstrat fiind de veacuri că nu-i bună de urmat.
Înclinat, curbat sau strâmb, cocoşat şi lăudat
Precum chiar zicala spune, este constatat
Că dintotdeauna sabia, nu taie capul plecat.
Vertical e o aberaţie într-o lume de obscuri
„Common sense” e tot ce cere lumea asta de nebuni.
De cumva ai vreo idee care nu-i pe placul lor
Pune-i lacătul iar cheia ascunde-o de ochii lor.
Să ridici la rang de genii, idioţi şi ageamii
N-ai nevoie de Socrate, asta-i tot ce vor să şti.
Nu-i nimic că n-ai idee cine a fost Aristofan
Eco, Edison, Bartholdi, tu laudă-l pe mocofan
Fă-te mic, umil, cuminte, stai tot timpul cocoşat
Răspunde când te întreabă, nu-ncerca să dai vreun sfat,
Miere vocea ta să fie şi să pari transfigurat
C-a binevoit la tine să se uite-un potentat.
Linguşind pe zeii zilei crezi c-ajungi în tagma lor
De la masa cea bogată să primeşti câte-un oscior ?
Râzi domol gândind în sine, poate-mi dă ciolanul tot
De le susur în ureche ce spun unii şi ce pot,
Zadarnic visezi ciolanul, carnea e doar pentru ei
Oasele, şorici şi zgârciuri ale tale-s dacă vrei.
Vinzi prietenul, vecinul, soră, frate, tot ce poţi
Pentru o mică avansare preţ de încă şase zloţi,
Ca să fii mai sus măcar cu-n deget peste toţi
Nu te dai în lături nici să-i scuipi pe morţi
Striveşti tot în cale-ţi pentr-un ţel meschin
Chiar de laşi în urma-ţi, jale doar şi chin.
Vine însă o vreme când vei regreta
Din sufletu-ţi pustiul să îl umpli ai vrea,
Prea târziu bătrâne au nu şti că eşti mort ?
Gol sărac la suflet, n-ai decât un ort,
Învăţa-vei oare cum să fii bogat
În veac iubind pe ceilalţi necondiţionat ?
Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "
Trimiteți un comentariu
Trimiteți un comentariu