Partea a doua a aceleasi emisiuni, acum ma vad nevoit sa aduc in discutie cateva precizari, referitoare la ultima carte dintre cele trei, care alcatuiesc “Inaltimi si Abis”, si anume, volumul de incheiere, “Paradoxul de a fi Roman”.

Prima parte a volumului "Paradoxul de a fi Roman", trateaza viziunea mea asupra crudei realitati postdecembriste, unii vor spune ca este falsa, prea dura sau exagerata.

Totusi este o viziune personala, accept orice fel de critici, nu sunt detinatorul adevarului, doar un observator al realitatii, fiecare poate si chiar trebuie sa aiba orice alta imagine asupra realitatii.

Suntem fiinte rationale libere sa gandim si sa simtim diferit, unitatea in diversitate este esentiala.

Pentru a clarifica putin lucrurile, vreau sa spun din capul locului ca-mi iubesc poporul, asa cum l-a lasat D-zeu pe aceste frumoase meleaguri.

Aceste poeme nu sunt scrise pentru a aduce prejudicii morale sau de alt fel poporului roman. Sunt doar semnale de alarma, venite din strafundul fiintei mele, ele sunt scrise din prea multa iubire si din ardoarea cu care-mi respect strabunii, datinile, traditia.

Trebuie insa sa privim adevarul drept in fata, fara frica si fara resentimente, pentru a putea indrepta situatia mizera de dupa '89.

Sa avem puterea sa recunoastem lucrurile mai putin bune, pentru a putea sa ne indreptam relele.

Sa dea Dumnezeu sa avem puterea de a trece dincolo de ele, si sa renastem iarasi mai buni, mai impliniti, mai luminosi.

Partea a doua a volumului, incearca sa gaseasca solutii la problemele infatisate in primele poeme, din pacate, aceasta parte secunda este neterminata.  Asta nu inseamna ca ea nu va continua, pe moment insa atit a putut ea cuprinde, lasand deschisa calea spre o viitoare reconsiderare a valorilor spirituale romanesti.

Orice critica trebuie sa fie constructiva, creatoare si nu defaimatoare doar de dragul de a atrage atentia.

Critica adevarata trebuie sa fie insotita si de solutii, sa nu fie doar o simpla insirurire de metehne, jigniri sau atacuri personale.

E usor sa darami, sa demolezi si mult mai greu sa construiesti, sa fim dar noii arhitecti ai unei lumi mai bune.