FERICIREA SUPREMĂ

 

Eternizarea clipei numită fericire iată cea mai grea încercare

La care poate fi supus sufletul omului născut din tristeţi şi lacrimi

Însuşi Dumnezeu înlăcrimat de potrivnica noastră soartă

Poartă crucea lumii în spinarea-i gârbovită de greşelile noastre

Dar găseşte alinare tocmai în suferinţa pentru bietele făpturi.

Fericirea supremă este să poţi accepta poverile altora ca şi cum

Ar fi rodul faptelor tale, să poţi iubi cu-adevărat asemenea Mântuitorului.

Fuga de răspundere este ascunderea în faţa fericirii veşnice

Cum poţi sluji oamenii când tu însuţi fugi de imaginea lui Dumnezeu ?

Când pe tine cu nesaţ te dispreţuieşti cum ai putea să-ţi iubeşti semenii ?

Unde crezi că poţi ascunde nefericirea-ţi, şi pentru cât timp ?

Sihăstriile sunt pline de rataţi, de ucenici ai diavolului ascunşi

Sub falsul chip al unui Dumnezeu care ilustrează ipocrizia faptelor.

Slujeşte oamenilor altfel cum vei putea să te înfăţişezi în faţa

Adevăratei lumini, tu care ai stat în întuneric, în bezna cea mai adâncă ?

Suferinţa trebuie asumată până la capăt, ai ajuns iubite pelerin la limită ?

Atunci înseamnă că eşti fericit, fericit în chinurile cele mai adânci

În cea mai aspră suferinţă, eşti dincolo de tine însuţi, eşti una cu Totul

Ce fericire mai mare decât asta crezi că poate exista, decât fiinţa în sine însuşi ?

Nici un nebun nu poate pretinde mai mult, şi ce este nebunia dacă nu

Sublimul nemărginirii trăite în mijlocul finitudinii numite simplu viaţă ?

Iată deci adevăratul înţeles al Iubirii Christice, nebunia întru Hristos

Înţelepciunea astei lumi la un loc nu poate atinge sublimul magicei nebunii…

Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "