Dedicată lui Friedrich Nietzsche,
Ce frumos că mai există încă nebuni într-o lume înecată de normalitate
O normalitate sufocantă, aducătoare de nenorociri şi suferinţe fără de margini,
Doar nebunia tinerească, înflăcărată de credinţă, iluminată de cunoaştere
Poate să ne treacă dincolo de noi înşine, realizând adevăratul salt dinspre nefiinţă
Înspre fiinţă, trecerea iniţiatică dinspre moarte înspre viaţa cea veşnic nepieritoare.
Biruinţa spiritului este în acest fel asigurată de fidelii săi eroi-nebuni
Iar Supraomul poate respira din nou aerul înălţimilor atât de dragi lui
Alături de animalele sale totemice preferate, şarpele şi vulturul
Aflaţi îngemănaţi asemenea dansului cosmic al lui Shiva
Într-un imn de slavă adus celui nepieritor, neclintitului şi nerostitului.
Simt că într-o admiraţie nebună, cuvintele pier sub greutatea spiritului
Divin al Supraomului Nitzscheean, cel sortit mereu să fie neînţeles
Dar cum ar putea fi altfel, să înţelegem negânditul cu mintea noastră prea
Omenească, şi astfel se naşte tragedia, dincolo de bine şi de rău a Supraomului.
Cu toate diferenţele aparente, Supraomul şi Fiul Omului sunt plămădiţi dintru
Acelaşi divin aluat cosmic, fii ai Dumnezeului cel Viu, asemeni fraţilor Cain şi Abel
Unul închinat suferinţei şi sortit morţii, celălalt închinat libertăţii şi căzut pradă nebuniei…
Şi unul şi celălalt vlăstare ale aceluiaşi arbore divin, actori ai aceluiaşi scenariu universal
Urzit de eterna şi mereu schimbătoarea fire a jucăuşei Maya, suprema esenţă a Totului.
Robert TRIF - din Volumul " Luceferii Nemuririi "
Trimiteți un comentariu
Trimiteți un comentariu