Dedicată lui Hermann Hesse,

Stau îngenuncheat la poalele cetăţii Castalia, vrăjit asemenea unui magister ludi

De minunăţiile dezvelite de natura însufleţită de suflul divin al Abraxasului cosmic,

Mi-am găsit adăpost lângă coama înfricoşătorului copac al cunoştinţei binelui şi răului

Dar sunt cuprins de fericire, de acel magic râsu-plânsu, devenit eu însumi o Axis Mundi

Şi cum ar putea fi altfel, odată ce-am cunoscut-o pe Ea, divina Evă, maica tuturor Lucrurilor, matcă primordială a tuturor esenţelor, Spirit din Spiritul lui Dumnezeu.

Am înţeles astfel calea de mijloc a marelui Buddha, durerea şi bucuria, suferinţa şi

Fericirea, au aceeaşi rădăcină, pornesc amândouă îngemănate întru acelaşi arbore

Copacul Bo al iluminării, ele îşi trag seva din acelaşi sol adânc al nemuririi noastre

Narcis şi Gură-de-Aur sunt prietenii mei cei mai apropiaţi, mereu nedespărţiţi

Etern neliniştiţi, dar oriunde ar locui în miriadele de lumi ale universului

Ei nu pot fi aflaţi decât împreună, asemenea lui Shiva şi a consoartei sale Shakti.

Într-un sfârşit, păşesc temător şi profund emoţionat în Castalia spirituală

Având drept ghid spiritual pe Demianul acela încântător şi suprauman

Fermecător, orbitor, însufleţit de lumina divinităţii logodite cu umanitatea

Ridicând amândoi privirea spre Cer, mulţumim cu glas sfios universului magnific

Ce străjuieşte deasupra capetelor noastre, apoi culcăm privirea în pământ

Aducând un ultim omagiu ţărânii, maica noastră Geea, şi încununaţi de maica

Primordială cu aura de sfinţi pământeni, aureolaţi de cunoaşterea nemuritoare

Dăruită de Tatăl ceresc, suntem acum cu-adevărat maeştri ai jocului cu mărgele de sticlă.

Robert TRIF - din Volumul " Luceferii Nemuririi "