Dedicată lui Hermann Hesse,
Stau îngenuncheat la poalele cetăţii Castalia, vrăjit asemenea unui magister ludi
De minunăţiile dezvelite de natura însufleţită de suflul divin al Abraxasului cosmic,
Mi-am găsit adăpost lângă coama înfricoşătorului copac al cunoştinţei binelui şi răului
Dar sunt cuprins de fericire, de acel magic râsu-plânsu, devenit eu însumi o Axis Mundi
Şi cum ar putea fi altfel, odată ce-am cunoscut-o pe Ea, divina Evă, maica tuturor Lucrurilor, matcă primordială a tuturor esenţelor, Spirit din Spiritul lui Dumnezeu.
Am înţeles astfel calea de mijloc a marelui Buddha, durerea şi bucuria, suferinţa şi
Fericirea, au aceeaşi rădăcină, pornesc amândouă îngemănate întru acelaşi arbore
Copacul Bo al iluminării, ele îşi trag seva din acelaşi sol adânc al nemuririi noastre
Narcis şi Gură-de-Aur sunt prietenii mei cei mai apropiaţi, mereu nedespărţiţi
Etern neliniştiţi, dar oriunde ar locui în miriadele de lumi ale universului
Ei nu pot fi aflaţi decât împreună, asemenea lui Shiva şi a consoartei sale Shakti.
Într-un sfârşit, păşesc temător şi profund emoţionat în Castalia spirituală
Având drept ghid spiritual pe Demianul acela încântător şi suprauman
Fermecător, orbitor, însufleţit de lumina divinităţii logodite cu umanitatea
Ridicând amândoi privirea spre Cer, mulţumim cu glas sfios universului magnific
Ce străjuieşte deasupra capetelor noastre, apoi culcăm privirea în pământ
Aducând un ultim omagiu ţărânii, maica noastră Geea, şi încununaţi de maica
Primordială cu aura de sfinţi pământeni, aureolaţi de cunoaşterea nemuritoare
Dăruită de Tatăl ceresc, suntem acum cu-adevărat maeştri ai jocului cu mărgele de sticlă.
Robert TRIF - din Volumul " Luceferii Nemuririi "
Trimiteți un comentariu
Trimiteți un comentariu