Ţie însă îţi pun aceeaşi întrebare ca şi aceea pe care Ponţiu Pilat a pus-o lui Iisus în urmă cu două milenii …

- Cunosc întrebarea dar nu şi răspunsul, iar în loc de răspuns mi-aş permite să vă întreb la rândul meu, de ce credeţi că Iisus a răspuns prin tăcere procuratorului roman ?.

- Hm, deşteaptă întrebare Raul, la asta chiar că nu m-am gândit. Ştiu eu, poate că nici Iisus nu ştia ce să răspundă, zise Stelian cu un glas în care se simţea o uşoară undă de ironie. În timp ce spunea asta, am observat un zâmbet aproape imperceptibil aşternut pe obrazul brăzdat de cute al bătrânului sihastru, la fel ca întâiul fulg de nea ce se aşterne agale iarna peste crengile desfrunzite ale copacilor. Am privit adânc în ochii săi luminoşi şi într-o străfulgerare de moment am simţit din licărul lor misterios, că de fapt profesorul ştia răspunsul numai că dorea să-l audă rostit de mine. Totul nu era decât un simplu şi naiv joc copilăros, şi m-am mirat foarte, să aflu la el o atare dispoziţie sufletească care mai degrabă s-ar fi potrivit unui adolescent şi nicidecum unui ins aflat la vârsta lui. Aşa că m-am hotărât să intru şi eu în joc şi…

- Eu aş fi răspuns asemeni lui Seneca, şi anume, ”trebuie să mori pentru a putea cunoaşte adevărul ”.

- Dacă pentru a cunoaşte adevărul trebuie să mori atunci la ce-ar mai fi bună viaţa ? Eu unul, nu cred că acesta este răspunsul corect, spuse Stelian, după care continuă : Numai viaţa, viaţa trăită cu o intensitate maximă în fiecare clipă a ei, în fiece moment, ne poate conduce spre Supremul Adevăr. Numai trăind, numai experimentând pe propria persoană tot ceea ce înseamnă viaţă, tot ceea ce înseamnă lupta cu propriul destin, numai aşa a reuşit Iisus să devină ceea ce este cu-adevărat – un creator de noi valori, un deschizător spre noi idealuri. Şi toţi marii creatori nu sunt la drept vorbind altceva decât mici dumnezei, toţi aceşti idealişti nu fac decât să repete creaţia originară.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Etichete Technorati: ,,,