Această exacerbare a propriului său eu lăuntric în defavoarea şi în detrimentul divinităţii, adică anihilarea lui Dumnezeu din sufletul omului, nu a putut să conducă decât la uscăciunea fiinţei umane şi în cele din urmă la binecunoscuta întunecare a minţii marelui filosof. Odată cu asasinarea lui Dumnezeu omul şi-a semnat singur sentinţa, s-a autocondamnat la pieire, pentru că în nebunia sa demonică a încercat să ucidă însăşi spiritul.

Acesta este Supraomul lui Nietzsche – omul pentru care propria voinţă devine lege şi cale, omul care liber fiind îşi creează propriul destin măreţ. Mulţi s-au întrebat, şi pe bună dreptate, dacă temerara încercare a marelui filosof a reuşit sau nu, dacă nu cumva încercarea de-l înălţa pe om undeva dincolo de limitele sale să-l fi condus pe acesta spre hăul nefiinţei, aruncându-l definitiv în abisul fără de speranţă al neantului.

Parafrazându-l pe Nietzsche însuşi, eu aş răspunde în felul următor : nimeni nu poate să-l judece pe Supraom, el e singurul în măsură să-şi judece faptele deoarece îşi este sieşi supremul judecător. Şi mai intervine o problemă, gândirea lui Nietzsche nu este defel simplistă, aşa cum s-ar părea la prima vedere, ci cu mult mai complexă. Poate tocmai din această cauză filosofia nietzscheeană şi-a găsit puţini adepţi, ba mai mult, cea mai mare parte dintre cei care s-au hotărât să-l urmeze pe marele gânditor german, nu i-au înţeles cu-adevărat mesajul, lucru dealtfel prevăzut de însuşi marele filosof.

- Ştiu că l-aţi admirat întotdeauna pe Nietzsche pentru curajul de-a crea un posibil om al viitorului, asta se vede şi din modul în care vorbiţi despre persoana sau opera lui.

Pentru mine însă, Dostoievski rămâne marele meu idol, supremul artist. Şi poate de asta nu pot fi de-acord cu părerile dvs., atât cele referitoare la doctrina Supraomului cât şi cele referitoare la personalitatea lui Iisus.

- Într-adevăr, întotdeauna l-am iubit pe Nietzsche, dar nu am ajuns să-l înţeleg pe deplin decât în momentul în care nu am mai fost de-acord cu el, poate părea paradoxal dar ăsta este adevărul gol-goluţ; nu poţi să-l iubeşti pe Nietzsche şi să-l şi înţelegi în acelaşi timp. Cineva spunea cam aşa despre Nietzsche : “ îl înţeleg pe Nietzsche, dar nu pot să-i dau dreptate “.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Technorati Tags: ,,