- Sunteţi un om deosebit, pur şi simplu m-aţi fermecat de-a binelea, cred că am devenit şi eu un adept al filosofiei tragice nitzscheene. Totuşi, nu ştiu ce să zic, este sau nu omul liber să-şi făurească propriul destin, este sau nu liber să-şi aleagă calea pe care o va urma în scurta sa existenţă terestră ?.

Ori totul nu-i decât o iluzie ce se naşte în el ca urmare a unei supraestimări demonice ?.

- Ce-ar fi să-mi spui părerea ta, Raul, şi abia apoi vom vedea care este punctul meu de vedere, ei ce zici?.

- Eu cred că omul şi-a dorit dintotdeauna cu înverşunare, încă din cele mai vechi timpuri, să-şi depăşească umila condiţie şi să ţintească cât mai departe, cât mai sus; şi mai cred că acest sublim ţel a fost sădit în sufletul său încă de la începuturi, odată cu suflarea dătătoare de viaţă a bunului Demiurg. Problema care se pune în legătură cu destinul omului şi pretinsa sa libertate este următoarea : până unde poate spera omul că-i este permis să ajungă ?.

Nu de alta, dar dorinţa de a transcende condiţia umană s-a constituit în permanenţă pentru om într-o provocare adresată divinităţii, ceea ce l-a condus până la urmă pe om la dorinţa absurdă de-aşi depăşi Creatorul, în fapt tot de aici a pornit şi dorinţa sa de a se substitui lui Dumnezeu.

De aceea, atâta timp cât omul va continua să meargă pe-această cale fantasmagorică, atâta timp cât omul se va încăpăţâna să creadă cu străşnicie în dorinţa lui nebună de-al depăşi pe Creator, omul va eşua lamentabil asemeni Supraomului nietzscheean.

Prin urmare, cred că omul va trebui să aleagă o altă cale în drumul său spre cer, o cale mai bună care să-l conducă acolo unde-i este locul, căci sunt convins că acestei minunate fiinţe create de Dumnezeu i-a fost hărăzit un măreţ destin.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "