Recent Posts

luni, 7 septembrie 2009

Jurnalul unui Supraom 5.5

- Abia acum înţeleg cu-adevărat ce-nseamnă un Supraom. Iisus Christos este tocmai un asemenea Supraom, unul care a dorit să arate umanităţii cum trebuie să fie, sau mai bine zis cum trebuie să se comporte un Supraom. Imposibilul poate deveni posibil, iată ce ne învaţă Christos.

Aşadar o mică dreptate avea Nietzsche când afirma despre om că este ceva ce trebuie depăşit.

- Mă bucur că în sfârşit ai înţeles ceea ce vroiam să spun. Din păcate Nietzsche a mers pe o cale greşită şi şti bine unde a ajuns.

Sper că omenirea a înţeles că adevărata cale care trebuie urmată, calea cea bună, este cea propovăduită de Iisus.

Pentru asta însă, va trebui să înţelegem corect sensul învăţăturii lui Iisus, aşa cum se prezintă ea în Evanghelii şi nu cum o prezintă Biserica folosind toate acele dogme absurde care nu sunt altceva decât pure invenţii, fantezii scornite de unele minţi bolnave, dornice doar de propria lor mărire.

Mesajul christic este bazat pe o idee centrală extrem de simplă şi de precisă, şi această idee călăuzitoare a evangheliilor nu este alta decât cea privitoare la deplina libertate a omului. Omul este lăsat liber să aleagă între Dumnezeu şi neant; ceea ce ne învaţă Iisus este că suntem liberi, şi tot el ne învaţă cum să ne folosim de această libertate.

Din păcate libertatea a fost greşit înţeleasă, oamenii au crezut că a fi liber înseamnă, a putea face orice, sau că "totul este permis"- doctrina tipică personajelor dostoievskiene şi Supraomului nietzscheean.

Libertatea atrage după sine o mare responsabilitate, aceasta este adevărata cruce pe care va trebui să o purtăm cu toţii până la sfârşitul vieţii noastre şi chiar dincolo de ea.

A fi liber înseamnă a fi responsabil iar asta înseamnă că toate faptele, gândurile şi gesturile noastre capătă o importanţă capitală. Nimic nu mai poate fi lăsat la voia întâmplării, fiecare gest, vorbă sau faptă poate hotărî soarta noastră viitoare şi destinul nostru ca fiinţe în univers.

Aşadar, în concluzie, Supraom e Omul care a înţeles că este o fiinţă pe deplin liberă limitată doar de propria-i ignoranţă şi necunoaştere; şi care ştie cum să-şi folosească libertatea.

Conştiinţa propriei libertăţi va trebui să-l conducă pe Supraom la gândul că toţi suntem liberi şi în consecinţă el va acţiona în aşa fel încât să nu aducă nici o atingere libertăţii celui de lângă el, aproapelui cum îl numeşte Iisus.

- Am înţeles ce înseamnă cu-adevărat un om al cunoaşterii depline, am priceput că fiecare dintre noi suntem liberi dar că asta nu ne dă dreptul să atentăm la libertatea celuilalt. Cu toate acestea, cei mai mulţi consideră că această libertate acordată aproapelui este o piedică în calea propriei lor libertăţi, o piedică în calea propriei desăvârşiri; ba mai mult, aceştia cred că propria lor libertate prinde contur si forţă odată cu negarea tot mai accentuată a libertăţii celorlalţi. Ce părere aveţi despre acest tragic fenomen?.

- Aceştia cad într-o gravă confuzie şi nu fac decât să abuzeze de propria lor libertate, care până la urmă se dovedeşte a fi una iluzorică; aceşti ignoranţi participă fără să vrea la îngroparea propriei lor libertăţi devenind proprii lor călăi.

- Da, din moment ce eu devin conştient de libertatea mea ca om, eu ştiu în acelaşi timp că şi ceilalţi oameni sunt la fel de liberi ca şi mine, în consecinţă a atenta la libertatea celuilalt înseamnă a aduce atingere propriei mele libertăţi.

Cel ce se luptă să-şi dovedească libertatea tocmai prin negarea libertăţii celorlalţi nu face decât să dovedească un singur lucru, şi anume, că-i este frică de libertate sau mai corect spus de responsabilitatea pe care ea o implică.

- Văd că mă completezi foarte bine, mă bucură acest fapt. Până la urmă, oamenii despre care vorbeam noi vor ajunge să-şi piardă propria libertate şi acest fapt este cel mai grav care i se poate întâmpla unui om.

Un astfel de om devine o biată frunză purtată de vânt încoace şi-n colo, un om fără credinţă în Dumnezeu, un om care se lasă condus pe agitatele valuri ale vieţii sale de raţiuni cu totul şi cu totul străine de fiinţa sa.

Când vom înţelege că noi toţi suntem creaţia unuia şi aceluiaşi Dumnezeu, când vom înţelege că fiecare dintre noi poartă cu sine aceeaşi unică sămânţă celestă, abia atunci vom fi cu-adevărat liberi şi stăpâni pe soarta noastră şi abia atunci ne vom fi dumirit asupra sensului nostru existenţial în curgerea vremii şi-n mersul spiralat al universului feeric.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More