Recent Posts

duminică, 11 octombrie 2009

Dezvatatorul I



Dezvăţătorul...


Am primit cu toţii în dar, revelaţiile multor maeştri spirituali, Zamolxe, Isis şi Osiris, Hermes Trismegistul, Moise, Buddha, IIsus.
Cu toate acestea nu părem a fi ceea ce ar fi trebuit să fim, de ce oare în căutarile noastre spirituale ne-am poticnit adesea?
Cred ca v-aţi întrebat deseori unde aţi greşit sau de ce nu reuşim să ajungem unde ne-am propus?
Ne-am întrebat de unde venim şi încotro ne îndreptăm? De ce sau mai ales pentru ce?
Filosofia este arta de a pune întrebări şi atîta tot. Nu este o ştiinţă exactă care să dea răspunsurile pe tavă.


Religiile şi-au pierdut din farmecul de odinioară, datorită în primul rând închistării de care au dat dovadă, cei care au fost puşi să slujească adevărul şi spiritul, şi au ajuns dimpotrivă să pună bariere cunoaşterii, spiritul nu poate fi însă îngrădit de nici o barieră din lume, fie ea materială sau imaterială.
Singura limită este ignoranţa.


Suntem chemaţi astăzi să punem capăt ignoranţei, să uităm tot ceea ce alţii ne-au învăţat. Dar pentru asta avem nevoie de un singur lucru : Curaj !!!
" Îndrăzniţi căci eu am biruit lumea "
Avem nevoie de modele, evident, tocmai de asta duce lipsă societatea noastră, de modele adevărate, vii.


Triumfătorul tocmai asta spune (nu învăţa) pentru că nimeni nu poate învăţa, traieşte minunea dinlăuntrul sufletului tău, acolo vei găsi sămânţa divină zidită de bunul demiurg. Triumfătorul spune de asemenea : Fiţi voi Înşivă !!!
Viaţa se trăieşte pur şi simplu, nu ai ce învăţa, iubirea se trăieşte, nimeni niciodată nu va învăţat să iubiţi, şi totuşi ştiţi cum este.
De ce nu ne putem încrede în acei maeştrii spirituali ?. Nu pentru că ei nu ar spune adevărul, ci pentru că alţii au avut grijă să le mistifice adevărurile.


Pentru majoritatea dintre noi e foarte greu, uneori aproape imposibil, să deosebim adevărul de minciună, grâul de neghină, pentru că preoţii au avut grijă să măsluiască totul. Cei din umbră au manipulat după bunul plac religiile, au dominat şi subjugat prin frică şi teroare, au născocit tot felul de porunci smintite.
Nu există decât o singură "poruncă" : Iubiţi-vă ca fraţii.


Aveţi însă grijă că unii v-ar putea deveni duşmani, s-ar putea să se folosească de iubirea voastră.
Iubirea nu înseamnă prostie sau umilinţă, nu vă lăsaţi umiliţi de nimeni, nu uitaţi că nimeni nu are dreptul să vă ceară aşa ceva, sunteţi liberi.
"Nu aruncaţi mărgăritarele la porci".


Alungaţi frica, pentru că frica înseamnă necunoaştere, cei care v-au propovăduit frica, de orice fel fie ea, frică de D-zeu, v-au minţit.
Frica poate manipula omenirea în fel şi chip, aşa cum dealtfel vor cei care o folosesc drept instrument de stăpânit, nu uitaţi că şi tinerii din revoluţie aşa au strigat "nu vă fie frică ".
Frică de ce? . Nu aveţi de ce să vă temeţi. Toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu, atunci de ce să vă fie teamă ?


Moartea nu este altceva decât o nouă naştere, nu vă temeţi deci fraţilor, ce fel de iubire este aceea care răspândeşte frica ?
Iubirea îndepărtează orice frică, spaimă sau angoasă, aşa erau şi primii creştini, care au murit cu zâmbetul pe buze. Cei care conduc lumea au nevoie de o turmă uşor de manevrat, nu acceptaţi capcanele care vă sunt întinse, nu acceptaţi nici un compromis, şi adevărul vă va face liberi.
Unii din închisorile comuniste, deşi închişi, erau mai liberi ca noi cei din afară. De ce?. Pentru că spiritul nu poate fi încarcerat, distrus, manipulat.
Nici diavolul nu are putere asupra spiritului decât atât cât i-o permite fiecare dintre dvs.


Sunteţi liberi, sunteţi D-zei, nu e nici o blasfemie, blasfemie e aşa zisa învăţătură care vă învaţă altfel.
D-zeu nu doreşte să aibă supuşi, slugi sau alte feluri de maimuţe schimonosite, D-zeu vrea să fiţi egalul lui.
Mitul cu Lucifer este o născocire, prin care vor să vă facă să vă temeţi de creator, să nu îndrazniţi să vă doriţi să fiţi asemeni lui.
Dar adevărat vă spun vouă : Asta e dorinţa supremă a Dumnezeului nostru, să fim asemenea lui !!!.


Dărâmaţi templele ridicate unui D-zeu gelos, sunt nevrednice de noi, ele sunt asemenea unor jalnice ruine închinate unui Zeu nerod.
Nu vă temeţi !!!
Care dintre dvs. nu vă iubiţi copilul sau copiii ?. Şi ce doriţi dvs. pentru ei ? Nu e aşa că toţi vreţi să fie asemenea vouă, şi dacă se poate chiar mai mult, doriţi ca acolo unde voi aţi dat greş ei să reuşească. Atunci ce fel de D-zeu este acela care nu-şi doreşte la fel ???
Tocmai cei care nu vor, nu pot, sau nu doresc să fie asemenea creatorului, tocmai aceia sunt nedemni de a se numi fii ai lui D-zeu.


Aşadar, nu există bucurie mai mare în ceruri, decât atunci când unul dintre noi continuă arta creatorului său şi o duce mai departe, pe trepte nebănuite, dincolo chiar de orice imaginaţie. Libertatea ne va da aripi să zburăm mai repede ca gândul, dincolo de orice închipuire, dincolo de necuprins.
Nu vreau să fiu mai prejos decât El, vreau să respir din plin spiritul Lui, nu mă mulţumesc cu fărâmituri, vreau totul, altfel cum aş fi demn de Iubirea sa ?.
Aşa înţeleg eu să-l iubesc, aşa simt eu că trebuie să-mi iubesc Creatorul, altfel nu vreau, nu pot şi nici nu concep c-ar putea fi.


Dar dacă te înşeli îmi veţi spune ?. Ei şi, ce-are a face, mai bine să mă înşel singur decât să fiu înşelat de alţii.
Dar dacă tocmai visul meu este Adevărul ???. Vorba aceea celebră a lui Pascal :
" Dacă tu crezi că D-zeu există, şi el nu există, nu ai pierdut nimic. Dar dacă tu crezi că D-zeu nu există, şi el există, atunci ai pierdut totul ".
Ce ziceţi ?. Încercaţi măcar.


Eu sunt Dezvăţătorul, Nu trebuie să vă învăţ nimic, vreau doar să vă reamintesc, să uitaţi !!!
Nu vreau discipoli pentru că nu am nici o învăţătură. Nu vreau să fiu un exemplu, pentru că nu am de dat socoteală nimănui.
Nu vreau să vă arăt calea, pentru că fiecare are calea lui, şi drept urmare, nu există nici o cale.
Nu vreau nimic de la voi, pentru că nu pot lua ce nu-mi aparţine, spiritul fiecăruia.
Nu am nevoie de nimic la fel precum şi voi nu aveţi nevoie de nimic, avem totul, pe Celălalt.


Toţi cei care vă cer ceva sau vă promit ceva mint. Nu-i urmaţi. Urmaţi-vă calea.
Celor încă temători sau şovăitori le voi spune următoarea anecdotă :
Un ţăran, un om simplu, a fost întrebat de un preot ce va face odată ajuns în iad, vorba aceea era plin de păcate de moarte după părerea duhovnicului.
„ Ce vei face aşadar acolo, singur, despărţit fiind de iubirea lui Dumnezeu?”
Omul nostru a răspuns simplu : „Îl voi lua pe Dumnezeu cu mine să-mi ţină de urât !!!!”



Nu există loc, spaţiu, timp, fiinţă sau nefiinţă unde Dumnezeu să nu aibă loc. Nu există nimic fără El.
Nu suntem aşadar singuri, niciodată, El este totdeauna cu noi, aşteaptă doar un semnal din partea noastră.
El ne vorbeşte tuturora, nu există doar aleşi, există doar cei care aleg.
Vă doresc din toată inima să alegeţi, nu mai staţi pe gânduri, nu vă îndoiţi.



DEZVĂŢĂTORUL - Scurt eseu despre Cel ce Este (fragment)

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More