Recent Posts

Eckhart Tolle – Un maestru modern

Eckhart Tolle este considerat unul dintre cei mai originali si inspirati calauzitori spirituali ai timpului nostru, iar cartea "Puterea prezentului" este una din cele mai bine vândute în SUA dupa 11 Septembrie. Autorul s-a nascut în Germania, unde si-a petrecut primii 13 ani din viata. Dupa ce a absolvit Universitatea din Londra, a devenit cercetator si îndrumator la Universitatea Cambridge. La 29 de ani, în urma unei transformari spirituale profunde, vechea sa identitate a fost literalmente dizolvata si viata i s-a schimbat radical.

Neale Donald, Walsch - Conversatii cu Dumnezeu

Conversatia pe care Neale Donald Walsch o poarta cu Dumnezeu este inclusa in sase volume si inca nu s-a terminat! Cele sase volume sunt: Conversatii cu Dumnezeu, vol.I, II, III, Prietenie cu Dumnezeu, Comuniune cu Dumnezeu, Momente de gratie.

Universul lui Stephen Hawking

Stephen Hawking (n. 8 ianuarie 1942, Oxford/Anglia) este un fizician englez, teoretician al originei universului si unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematica la Universitatea Cambridge, detinuta cândva de Isaac Newton.

Michio Kaku - Einstein-ul zilelor noastre

Michio Kaku este considerat de majoritatea oamenilor de stiinta, Einstein-ul zilelor noastre, in afara faptului ca este un geniu, se exprima in termeni pe care si un om simplu cu un pic de engleza il poate intelege cu usurinta..

Zecharia Sitchin si cartile sale

Zecharia Sitchin este un autor controversat al zilelor noastre, care incearca sa ofere o alta viziune asupra mitului creeari omului.El se bazeaza pe diverse descoperiri arheologice, precum si studiul unor vechi texte, in principal pe vechile texte ale sumerienilor, cum ar fi Epopea lui Ghilgames sau Enuma Elish.

luni, 31 august 2009

Piscul Crasani, blestemul zeilor

c

Amintiri din viitor

Vestigiile de la Piscul Crăsani reprezintă încă unul dintre cele 12 obiective prin care Consiliul Judeţean Ialomiţa speră să revitalizeze turismul istoric local şi naţional. Una dintre viroagele dintre cele trei dealuri va fi amenajată în trepte, iar sus, pe tumulul de pământ din mijloc, unde a fost descoperită vatra solară şi ritonul de ceramică folosit la ritualurile geţilor „care se credeau nemuritori”, va fi amenajat un muzeu în aer liber. Cercetările arheologice vor fi reluate, iar turiştii vor fi preluaţi de un ghid care va povesti doritorilor istoria lui Dromichete şi a lui Lysimah, aşa cum a fost ea lăsată de istoricul Diodor „Aici este cetatea lui Dromichete, cel care după ce l-a prins pe Lysimah, căpetenia macedonenilor, în loc să-l omoare a pregătit pentru acesta un ospăţ.


Oaspeţii au fost poftiţi pe cline aşternute cu stofe şi covoare aduse de acasă şi luate de geţi ca pradă, masa era din argint, iar cupele din aur. De cealaltă parte, geţii stăteau în bănci aşternute cu lăicere sărace, aveau mese simple de lemn, pahare din lemn ori din corn de vită precum era obiceiul la geţi. Dromichete a umplut cel mai mare dintre cornurile de băut, i-a spus lui Lysimah tată şi l-a intrebat care dintre mese e cea mai regească. Aceasta a răspuns că a lor, a macedonenilor. Atunci de ce ţi-ai părăsit regatul şi ai venit aici, a întrebat Dromichete.”


Evident, din toate acestea, acum la Piscul Crăsani nu e nimic. Doar pământul uscat, sărăcia unui sat îmbătrânit şi iniţiativa CJI de mediatizare a acestor vestigii unice în Europa.


Cioburile geţilor din brazda Crăsanilor

Ca să ajungi la comoara lui Domichete de la Piscul Crăsani trebuie să treci prin sat. Un sat sărăcit, cenuşiu, în care singurul eveniment notabil din ultimii 20 de ani a fost reţeaua de apă adusă de la Balaciu. Alături de noi sunt patru muzeografi: Florin Vlad, directorul Muzeului Judeţean Ialomiţa, a cărui siglă este o reproducere a ritonului găsit aici, Elena Renţea, unul dintre arheologii care au participat la săpăturile din anii ’80 şi 2 arheologi tineri, înarmaţi cu ustensile de lucru. N-am reuşit să convingem niciun sătean. Nimeni nu mai crede în prostii despre comori. Sătenii au căutat caleaşca de aur a lui Dromichete până şi-au luat seama, iar habotnicii religioşii s-au plictisit să caute urmele paşilor sfântului Andrei şi s-au mulţumit cu crucile mişcătoare din cimitirul bisericii. Numai noi am rămas să ne convingem de potenţialul turistic al zonei. Pe drumul către creastă ni se arată bucăţi de ceramică, probabil foste vase de lut getice.


Pentru că întâlnirea fusese programată cu o zi în urmă avem un puseu de paranoia. Bănium că dovezile au fost „plantate”, prea sunt evidente. Dincolo de cele trei dealuri de pământ, absolut banale, se întinde un platou proaspăt arat. Directorul muzeului încearcă să ne alunge dezamăgirea care ni se lungeşte pe faţă: „Pe teritoriul judeţului nostru a fost o civilizaţie a lutului şi lemnului. Din care nu se mai păstrează decât morrmane de pământ. Cei care reuşesc să interpreteze aceste mormane de pământ sunt arheologii, investigatorii istorie. De aceea, Piscul Crăsani nu impresionează la prima vedere un vizitator…” Discursul nu ne convinge. Mirosim un reportaj ratat! Brusc, cei doi arheologi tineri se apleacă asupra brazdelor .Scot din buzunare sacoşe uriaşe de plastic şi le umplu cu frenezie. Cioburi de ceramică, oase, bucăţi de pământ întărit… În 10 minute, sacoşele sunt pline. Ne plecăm în faţa evidenţei.


Povestea ritonului de la Piscul Crăsani

Elena Renţea este singura dintre cei patru muzeografi care a participat la săpăturile organizate în 1984, pe urmele lui Vasile Părvan. E sceptică, nu crede că un turist ar putea pricepe ceva din cei 2000 de ani de istorie. Apoi, un reporter profan: „Ce am găsit nu are valoare arheologică ridicată. Peste tot sunt. Ce a contat, au fost lucrările începute în 1923 de către însuşi Părvan. Eu am lucrat aici între 1983 şi 1987. Am făcut parte din echipa coordonată de regretatul Nicolae Conovici, care, din păcate, s-a prăpădit în floarea vârstei şi a lăsat o cercetare neterminată. O mare parte din materialele descoperite atunci sunt neprelucrate. Cineva, un tânăr poate, ar trebui să reia cercetarea obiectelor deja descoperite. Este vorba de mii de piese…”


În ciuda scepticismului, Elena Renţea, continuă să ne lumineze: „Era o aşezare întărită, cu şanţ şi val. A fost cercetat doar mamelonul din centru. Aici a fost descoperit candelabrul din bronz, vatra solară, ritonul… Dacă aş fi turist şi aş veni aici, n-aş vedea mare lucru…Locul e important, cercetările…fiind una dintre puţinele cercetări de sec II-I fortificată, de tip davă.”


Elena Renţea a fost norocoasa care a ţinut pentru prima dată în palme ritonul în palme. Un obiect de cult care a făcut furori in Occident şi a fost purtat mai ceva ca moaştele sfinţilor, din expoziţie în expoziţie şi muzeu în muzeu. Piesa de rezistenţă a Piscului Crăsani, motivul pentru care ne aflăm aici, singura evidenţă certă din toată comoara lui Dromichete: „Ritonul ăsta de mă tot întrebaţi a fost descoperit aici, în apropierea sanctuarului, pe una din gropi. Iar eu am avut şansa de a fi după două mii şi ceva de ani, prima persoană care am luat în mână această piesă. Eram atunci, îmi aduc aminte cu Virgil Niţulescu. El lucra atunci pe şanţ, la fundaţie…Şi nu-mi venea să cred…L-am ridicat, era în două bucăţi, cornul şi terminaţia în formă de cal…şi stăteam cu piesele în mână şi l-am strigat… S-a uitat la mine de la vreo 15 metri şi a strigat: „Ritonul de la Piscul Crăsani”. Şi aşa i-a rămas numele. ”


Comoara lui Dromichete

Ne aşezăm, ca găinile, în vârful dealului central. Din cele trei dâmburi care au fost odată, numai mamelonul din mijloc a fost cercetat. În 1926 Vasile Părvan o cataloga drept o aşezare protoistorică de maximă importanţă şi scria despre ea „Crăsanii au alcătuit în chip natural o încrucişare de drumuri: drumul greco getic, al apei cu drumul iranian, al stepei”. După 83 de ani de la publicarea Geticii şi la mai bine de 2000 de la ospăţul oferit de Dromichete lui Lysimah, pe dealurile Crăsanilor, directorul Muzeului Judeţean Ialomiţa perorează luat de val: „Acum 2-3 mii de ani, aici a fost ceea ce numim acum Occident. În timp ce occidentaţii trăiau în peşteri, se omorau între ei şi încă nu descoperiseră civilizaţia, aici exista un centru politico-administrativ al unei uniuni tribale ce făcea parte dintr-o mare federaţie de triburi getice. Dava de la Piscul Crăsani a fost, la vremea ei, cea mai înaltă formă de civilizaţie a timpului. De aceea este unică. Pentru că nicăieri în Occident nu există vestigii arheologice atât de vechi.”


În ciuda evidenţelor şi a miilor de informaţii cu care suntem bombardaţi, continuăm să căutăm o breşă în eşafodul construit în jurul comorii lui Dromichete. La coborâre, strecurăm perfid, şarpele încălzit la sân: „Totuşi, e posibil să nu fi fost aici cetatea lui Dromichete.” Răspunsul directorului MJ e dezarmant: „Sigur că e posibil. Arheologia lucrează cu posibilităţi. Dar eu am o mie de argumente care susţin această posibilitate. Dumneavoastră aveţi măcar unul care să o infirme?”


Sursa informatii : Gazeta de Sud-Est

duminică, 30 august 2009

Jurnalul unui Supraom 5.1

- Cum se face totuşi că având aceste opinii nu tocmai ortodoxe, vă aflaţi la un schit ?.

- În primul rând, vreau să-ţi mărturisesc un lucru: nu fac şi nu am făcut niciodată parte din rândul călugărilor. Tot ceea ce pot să-ţi spun, este că mă aflu în foarte bune relaţii cu stareţul mănăstirii, care mi-a permis să locuiesc la schit fără să dau socoteală nimănui.

De ce şi cum am ajuns aici, nu pot să-ţi explic momentan şi ar fi mai bine să rămână un secret, o taină a mea pe care la momentul potrivit, desigur dacă voi considera că este cazul, am să ţi-o destăinui.

De altfel, cred că e cazul să încheiem aici discuţia noastră, nu de alta dar a început să se întunece şi-ar trebui să ne pregătim de plecare, căci aşa cum ţi-am promis vom merge împreună sus la chilia mea din munţi.

- Desigur, sunt nerăbdător să cunosc locurile dimprejurul schitului aşa cum se prezintă ele în plină noapte, luminate fiind doar de astrul nopţii care nu face altceva decât să amplifice şi mai mult aura de mister a acestei minunate panorame.

- Te rog să cauţi acolo sub măsuţă, vezi că sunt două lumânări care ne vor ajuta în călătoria noastră, nu de alta dar aici în munţi întunericul este destul de pătrunzător chiar şi sub acest clar de lună care şi-a făcut apariţia. Pentru a putea umbla cum trebuie în întuneric, fără să te oboseşti prea tare, e nevoie de ceva exerciţiu până să-ţi obişnuieşti ochii, exerciţiu pe care bănuiesc că nu-1 ai.

- Da, aveţi dreptate, probabil vom avea mult de mers, nu-i aşa?.

- A, nu chiar, dar mai bine să nu discutăm despre asta, o sa te dumireşti la faţa locului. Ai găsit lumânările?.

- Da, sper să nu se stingă prea curând, nu de alta dar nu prea mai am gaz la brichetă.

- N-ai nici o grijă. Şi-acum să mergem, n-avem nevoie de altceva, hai tinere !.

- Trebuie să vă mărturisesc că sunt nerăbdător să cunosc locul unde domnia ta meditezi şi te rogi.

- Cândva poate vei avea şi tu un loc al tău, în singurătate, un loc încărcat de energie pozitivă. Să şti că fiecare are nevoie de anumite clipe de singurătate, clipe ale adevărului, în care trebuie să stai de vorbă cu tine însuţi fără ocolişuri, fără să te menajezi.

Eu niciodată nu mă rog, în chilia mea din munţi nu merg să mă rog lui Dumnezeu, ci merg să stau de vorba cu Eul meu interior; bineînţeles că port un dialog şi cu divinitatea, dar nu sub forma unei rugăciuni ci simplu şi curat fără prefăcătorie, încheie Stelian.

De altfel nu am să insist prea mult asupra unor aspecte descriptive, şi asta deoarece aşa cum am mai amintit acest jurnal este conceput după un program bine stabilit, el a fost alcătuit doar pentru a consemna schimbul de idei dintre mine şi Stelian. Aşadar, tot ce pot să spun e că această incursiune în inima munţilor a fost cu-adevărat magnifică.

Întotdeauna mi-au plăcut plimbările nocturne, şi asta pot să spun c-a fost una pe cinste, chiar dacă a durat mai puţin decât mă aşteptam, circa o oră şi jumătate.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

sâmbătă, 29 august 2009

Piscul Crasani, comori si povesti uitate

st_sigla

Piscul Crăsani

Tot înaintind paralel cu malul terasei Ialomitei, Piscul Crăsani se desluseste repede ca unul dintre numeroasele ei iesinduri, unul însă exceptional de înaintat, alcătuind, prin caracterul prăpăstios al laturilor sale, o adevărată si formidabilă cetate naturală, cînd era întreagă. Astăzi «Piscul», curmat usor de către cîmpie, ceea ce a fost, în vechile timpuri, un sant de apărare de către interior — s-a prefăcut, printr-o continuă rupere si surpare, în trei platouri. Cum privesti în fată de peste apa Ialomitei, unul spre apus, altul în mijloc, mai mult o limbă de pămînt ce se coboară si se îngustează continuu si, în sfîrsit, un al treilea spre răsărit, întins prelung si încovoiat în arc ce îmbrătisează pe celelalte... Două, movile, una mare si alta mică, ce stră­juiesc parcă «Piscul», la o depărtare de circa 1 km dinspre cîmpie, n-au avut, după cercetările făcute, nici o legătură cu asezarea de pe mal".



Asa descria, în 1924, Ioan Andriesescu dava getică de la Piscul Crăsani, situată pe botul terasei înalte a Ialomitei care despărtea satele Crăsanii de Jos si Copuzu (com. Balaciu, jud. Ialomita). Primele cercetări au fost făcute aici în 1870 de către Dimitrie Butculescu, ale căror rezultate l-au ajutat pe Cezar Bolliac să definească pentru prima dată trăsăturile culturii materiale dacice. Asezarea a intrat definitiv în atentia lumii stiintifice gratie săpăturilor efectuate în acest loc de Ioan Andriesescu în 1923. Trei ani mai tîrziu, Vasile Pârvan, consacra acestei asezări un capitol întreg din monumentala sa sinteză Getica. O protoistorie a Daciei. Piscul Crăsani devenea astfel o statiune pilot pentru întreaga lucrare a marelui istoric. Referitor la pozitia strategică a cetătii, Pârvan scria:



"Asezarea de la Piscul Crăsanilor, strîns legată de ase­zările de pădure ca Tinosul, a înaintat în stepă numai cu ajutorul Ialomitei, care constituia o mare arteră navigabilă... E-V si V-E direct cu Dunărea. Astfel Crăsanii au alcătuit în chip natural o încrucisare de drumuri: drumul greco-getic E-V, al apei, cu drumul iranian N-S al stepei".



Cercetările arheologice reluate începînd din 1969 de către Muzeul judetean Ialomita, în colaborare cu Institutul de arheologie din Bucuresti, au adus noi si importante precizări, completînd datele rezultate în urma săpăturilor lui Andriesescu la Piscul Crăsani.
Asemeni celorlalte dave din spatiul geto-dac, cea de la Crăsani a constituit centrul politico-administrativ, militar, economic si cultural-religios al unei formatiuni tribale, în componenta ei intrau o acropolă (punct întărit, sediu al aristocratiei si loc de refugiu pentru populatie în caz de pericol) si mai ales asezări deschise, de întinderi variabile, depinzînd direct de aristocratia din cetate. Acropola era situată pe „Piscul Crăsanilor", izolată si deci apărată natural prin rîpe adînci si aproape verticale ce coborau spre Ialomita în directiile est, nord si vest. Dinspre sud, despărtirea s-a realizat prin săparea unui sant destul de adînc, ce separa acropola de restul terasei pe care se găsea cea mai importantă dintre asezările din preajma cetătii. Alte asezări deschise se aflau, una la poalele „piscului", spre nord-est, alta la circa 800 m mai spre est, pe teritoriul satului Copuzu, iar o a treia mai departe, spre sud. La circa 1 km spre sud se văd mai multe movile în care s-au găsit, ca si la Popesti1, Răcătău2 si în alte locuri, mormintele unor căpetenii.



Piscul Crăsani a fost locuit din timpuri străvechi, în epoca neolitică s-a dezvoltat aici o mare asezare apartinînd culturii Boian, întărită si ea printr-un sant de apărare, descoperit la circa 30 m sud de santul getic. Alte urme de locuire datează din prima epocă a fierului. Asezarea getică propriu-zisă a apărut însă către sfîrsitul sec. IV î.e.n. sau începutul celui următor. La început era o asezare modestă, nefortificată, dar care cu timpul s-a dezvoltat foarte mult datorită, pe de o parte, bogătiilor naturale ale locului (rîu navigabil, peste, pădure, pămînt fertil) iar pe de altă parte pozitiei strategice favorabile, în cursul sec. II î.e.n., ea a devenit centrul unei formatiuni tribale, făcînd parte, se pare, din marea federatie de triburi getice din centrul si estul Cîmpiei Munteniei, în a doua jumătate a sec. II î.e.n., asezarea a fost întărită cu un sant de apărare, devenind astfel acropolă pentru celelalte asezări care au apărut în împrejurimi.


dsc_0123


Cu ochii spre stele si cu sufletul la Dumnezeu

Copuzu este un salas a carui varsta se ia la intrecere cu insasi vechimea Europei. Deasupra bisericii satului, pe un tapsan ierbos ce urca din vale spre inaltimile abrupte ale campiei, s-au gasit urme ale primei faze a culturii Boian, veche de aproape 7000 de ani. De sub cazmaua arheologilor au iesit la iveala strachini scunde de lut, cu coastele incizate de brauri netede si linii crestate, ce infasoara vasul ca niste valuri. Asezarea este fortificata cu un mare sant de aparare si a adapostit o sumedenie de bordeie. Printre marturiile melancolice despre prima stirpe de oameni care a vietuit pe malul drept al Ialomitei, se numara si cimitirul intesat



La Piscul Crasani, in lumea de dincolo de schelete, gasite in pozitie chircita, la capataiul carora rudele mortilor au ingropat vase cu ofrande, in care s-au pastrat graunte carbonizate de alac si mei. A fost cea dintai dovada a sfinteniei locului. Alte marturii, ce nu vor inceta sa curga si sa se adauge in mileniile urmatoare, vor dovedi ca acolo, pe malul abrupt al Baraganului ialomitean, in podisul inalt de la Piscul Crasani, oamenii au trait totdeauna cu ochii spre stele si cu sufletul la Dumnezeu. Urmasii lor, copuzenii, nu contenesc sa aduca si astazi ofrande zeilor, deveniti intre timp sfinti crestini, cu acte de botez in regula.


cruce


Caleasca de aur a lui Dromichete

Langa Copuzu de astazi, in urma cu peste doua milenii, regele getilor, Dromichete, si-a facut capitala si l-a adus in lanturi pe generalul macedonean Lisimah, mana dreapta a lui Alexandru cel Mare, dupa ce i-a infrant ostile. Si astazi se mai gasesc in pamant urme ale acelor timpuri, scormonite de localnici si de arheologi. Despre tracii pagani s-a scris ca se intreceau in sfintenie. Unii se fereau de carne si imbucau doar miere, lapte si branza, straduindu-se sa vietuiasca in pace cu vecinii, drept pentru care Strabon i-a numit capnobati, adica "cei ce postesc mult", traind numai cu aerul pe care-l trag pe nari. Altii staruiau intr-o evlavie si mai fara de seaman, lipsindu-se de femei, ktistii, adica "cei care indreapta legile" strambate de cei nevolnici, o stirpe de slaviti mulgatori de iepe, mancatori de lapte si cei mai drepti dintre oameni, asa cum au fost descrisi tracii de Homer si de Herodot. In Piscul Crasanilor, in punctele Delus, Platou si Lutarie, s-au gasit urmele de dimensiuni impresionante ale unei cetati getice, despre care Vasile Parvan a afirmat ca este Hellis, Cetatea Soarelui, resedinta lui Dromichete.


La Piscul Crasani, urmele transeelor arheologilor se vad peste tot. Parvan a stat in sat la o familie instarita, la Tohaneanu, care avea carciuma si arman in deal. In Copuzu, parerile despre Dromichete sunt contradictorii. Jan Preotescu, zis Chibrit a lu Ceaon, crede ca arheologii mai cauta si acuma caruta de aur a regelui. "Boierul Dormichetre avea caleasca de aur, care a fost ingropata undeva in deal, langa conacul sau de la Movila. Am cautat si eu comoara lui Dormichetre, cu tatal meu, Alexandru, cand eram flacau. Tatal meu a fost dascal in biserica, la Salcioara, la fel ca si bunicul. Eu am fost cantaret in strana la biserica de mir de aici din sat. De aceea ne zice Preotescu. Inainte ne zicea Berivoiu, si mosii nostri au venit din Ardeal, din comuna Recea de langa Fagaras, laolalta cu mocanii, pe la 1864, cand Cuza a scos Legea rurala si fagarasenii au primit 11 pogoane de pamant fiecare."

Sursa informatii : Formula "AS"


vineri, 28 august 2009

Jurnalul unui Supraom 5.0

Odată cu epoca renaşterii, se simte tot mai pregnant suflul înnoitor adus de victoria filosofiei asupra teologiei, şi acest nou sentiment va cuprinde aproape toată Europa şi aproape tot largul spectru al ştiinţelor şi-al artelor. Toate marile descoperiri ştiinţifice ce au urmat precum şi marile opere de artă ce aveau să dăinuie peste veacuri, au fost rodul pe care-1 aducea cu sine acel spirit de neîmblânzit, propriu doar înţelepciunii filosofice.

Mirarea filosofică si neliniştile metafizice ale unor spirite cu-adevărat divine, au condus omul spre piscurile tot mai înalte ale cunoaşterii şi înţelegerii umane. Acest fenomen continuă şi azi şi va continua atâta timp cât va dăinui în univers această "minune a lumii" care este Omul, atâta timp cât glasul demiurgului va fi auzit de acest "monstru de neînţeles"; şi chiar dacă vibraţia cuvântului dumnezeiesc se va fi pierdut în imensitatea infinitului cosmic, omul tot va învăţa din tăcerea spaţiului interstelar că este singura fiinţă capabilă să înţeleagă Absolutul.

- Totuşi, adevărul e etern şi imuabil, fiind străin de timpul devenirii. Pentru a ajunge la contemplarea adevărului suprem, sufletul-acest prizonier al trupului-cum bine îl numea Platon, sau dacă vreţi etern prizonier al simţurilor şi al aparenţelor, trebuie să se elibereze de legăturile care-l încătuşează.

Aşadar, moartea trebuie privită drept o izbăvire din chingile suferinţelor terestre, drept o descătuşare a sufletului din sânul materiei şi-al unei lumi înşelătoare şi schimbătoare ?

- Cât de mult te înşeli, Raul, toate ideile tale ce respiră din plin aerul filozofie eleate, erau valabile în Universul clasic, acela infinit prin dimensiunile sale spaţiale dar închis ca sistem, în care devenirea şi noutatea erau excluse; sau dacă se întâmpla să apară asemenea evenimente ele erau puse în cel mai fericit caz pe seama hazardului, sau erau considerate drept rodul imaginaţiei unor minţi bolnave.

Concepţia noastră despre Univers trebuie să sufere modificări majore, importante, Universul trebuie văzut infinit din toate punctele de vedere; nu numai spaţial ci şi componistic creaţionist, adică în sensul că devenirea şi noutatea să fie considerate drept atribute de bază ale evenimentelor şi legilor ce se desfăşoară în interiorul său. Perfecţiunea nu mai trebuie privită într-un mod static, şi-atunci vom înţelege devenirea ca pe un atribut de seamă al Fiinţei Supreme; abia atunci vom putea măcar spera la împăcarea lui Heraclit cu Parmenide, al Orientului cu Occidentul, al Omului cu Dumnezeu, al sufletului cu spiritul, al materiei şi energiei.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

joi, 27 august 2009

[AudioBook] Carlos Castaneda – A Separate Reality

Carlos

Carlos Castaneda / A Separate Reality (Audiobook)
Audio Literature | ISBN: 0671732498 | 10 Hours | 2001 | 128 kbps | MP3 | 142MB

In this book, Castaneda resumes his apprenticeship, determined to go deeper still into don Juan’s world, to learn to see beyond the surface realities of life. He continues his dialogue with don Juan, intuitive, wise, demanding, and fierce in his struggle to see and know beyond the vision of ordinary men; and himself, a man of courage and intelligence who submits himself to don Juan’s teaching, to enter into another world as a participant rather than an observer.

A Separate Reality is a work that is at once the discovery of a hitherto unrecorded body of wisdom and knowledge and the story of a remarkable and shattering personal experience.

Download -gif

Castaneda - A separate Reality - part.1

Castaneda - A separate Reality - part.2

miercuri, 26 august 2009

Jurnalul unui Supraom 4.9

- Prea bine fiule, iată cum stau lucrurile în opinia mea. Diferenţele dintre religie şi filosofie au fost date întotdeauna de numărul şi de calitatea adepţilor fiecăreia dintre ele. Ce vreau să spun cu asta ?.

Iată ce vreau să spun: Filosofia a aparţinut întotdeauna unei aşa numite aristocraţii a spiritului, formată dintr-un grup restrâns de adepţi dar care în schimb avea în componenţa ei doar intelectuali de elită.

Religia a aparţinut maselor largi a oamenilor de rând, care nu puteau înţelege decât sub o formă voalată şi adaptată corespunzător cerinţelor lor, adevărurile filosofiei.

Odată cu apariţia religiei creştine vechile raporturi dintre filozofie şi religie au început să se degradeze vizibil. Şi asta deoarece unii au crezut că pot face din filosofie un fel de sclavă a teologiei, că pot îngrădi cunoaşterea prin instituirea unor dogme, că pot înăbuşi dorinţa de adevăr a oamenilor.

Mă refer desigur la preoţi, care în neruşinarea lor au crezut că pot manipula conştiinţa oamenilor, şi care au mers până-ntracolo încât s-au declarat drept reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ şi singurii deţinători ai adevărului.

Dogmatica nu este altceva decât o jignire şi o blasfemie adusă omului şi lui Dumnezeu. Timp de aproape o mie de ani, după victoria definitivă a creştinismului ca religie de stat a imperiului roman, filosofia a trebuit să facă faţă unor atacuri înverşunate venite din partea noii religii oficiale.

Dar cu toate acestea, filosofia a ieşit până la urmă victorioasă în disputele acerbe ce s-au purtat între teologi, ca reprezentanţi ai doctrinei oficiale, şi filosofii care au respins dogmatismul clericilor ce părea să compromită însăşi esenţa acelei componente de bază a spiritului uman care este gândirea.

Deşi la început, victoriile filosofiei în cadrul disputelor purtate pe tărâm ideologic au fost destul de firave, filosofia fiind mai tot timpul tributară teologiei care nu admitea nici o interpretare diferită a revelaţiilor cărţii sacre în afară de dogmatica oficială; totuşi odată cu trecerea timpului, unii dintre teologi şi-au dat seama că nu mai pot face faţă arzătoarelor probleme ce se puneau în legătură cu D-zeu şi lumea, şi au recunoscut necesitatea unei cugetări libere de orice fel de constrângeri sau restricţii religioase.

De la Descartes încoace s-a pus tot mai mult în evidenţă faptul că omul este o fiinţă cugetătoare, şi că "iubirea înţelepciunii", această ştiinţă sacră care de fapt aşa cum spunea Constantin Noica nici măcar nu e o ştiinţă, căci nu şti de unde începe şi unde se termină, a devenit principala sursă de cunoaştere a omului sacralizat.

Primii paşi fuseseră astfel făcuţi, şi asta deoarece noua credinţă s-a văzut obligată să facă din nou apel la raţiune, la intelect-acea punte zidită de Creator între el şi noi-punte de legătură cu ajutorul căreia omul va ajunge în cele din urmă să-şi îndeplinească destinul.

- Prin asta s-a ajuns de fapt la un alt mod de a privi lucrurile, cred că s-a făcut trecerea de la acel "cred pentru că e absurd" la noul "cred pentru ca să înţeleg", ceea ce semnifică o mare deosebire.

- M-ai completat foarte bine, Raul, văd că te descurci binişor. Pentru a nu fi rău înţeles, trebuie să spun că acele dispute ideologice despre care vorbeam înainte, nu au adus numai prejudicii filosofiei, ci ele au însemnat şi o lărgire a spectrului ideatic precum şi adăugarea unor perspective noi care înainte de apariţia creştinismului nu se întrezăreau.

Această luptă ideologică, dacă putem spune aşa, a reprezentat de fapt piatra de încercare a filosofiei, care prin prisma noilor concepţii aduse de creştinism a cunoscut o oarecare îmbogăţire a patrimoniului intelectual precum şi o amplă lărgire a orizontului ideatic. Cum s-ar zice, tot răul spre bine.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

marți, 25 august 2009

Noutati !!!

Am avut astazi o convorbire telefonica, cu doamna Victorita Dutu, realizatoarea emisiunilor TV “Gandesti, Deci Existi” de la TVRM. Am obtinut acordul de a inregistra emisiunile domniei sale, si mai mult decat atit, voi putea posta pe blogul meu aceste perle de intelepciune si frumusete.


Asadar saptamanal, in fiecare zi de marti, voi posta cate o emisiune, voi comenta despre continutul ei si despre invitatul emisunii.


Multumesc doamnei Victorita Dutu pentru amabilitate, o felicit si pe aceasta cale pentru deosebitele ei realizari, dorindu-i cat mai multe impliniri in viata.


De asemenea, o alta noutate este infiintarea categoriei “Dacia”, inspirat de emisiunea dl. Sarbatoare, am hotarat sa dedic strabunilor si credintelor stravechi geto-dace, o categorie speciala.


In aceasta categorie, voi incerca sa prezint oameni, idei, datini si obiceiuri legate de cultul strabunilor, voi vorbi despre zamolxianism si mantuirea geto-daca, voi prezenta aspecte mai putin cunoscute despre spiritualitatea geto-daca, locuri si intamplari magice, mistere si credinte uitate, dar si frumusetile naturale ale spatiului carpato-danubiano-pontic.


Datorita faptului ca am introdus mai multe categorii, am fost nevoit sa scurtez numele acestora, pentru a putea sa fie vizibile toate in meniul din bara de sus a blogului. Denumirea categoriilor ramine neschimbata, doar denumirile din meniu apar scurtate, astfel :


Maestri Spirituali - - - Maestri

Trepte spre Cer - - - Trepte


Va multumesc tuturor pentru vizitarea acestui blog de spiritualitate.

Dezvatatorul

luni, 24 august 2009

Jurnalul unui Supraom 4.8

Aţi vorbit atât despre religie cât şi despre filozofie, aş dori să cunosc opinia dumneavoastră în ceea ce priveşte rolul jucat de cele două în istoria lumii, şi dacă se poate şi relaţiile pe care le-au avut între ele de-a lungul timpului.

- Întrebare nu tocmai uşoară, sper ca şi răspunsul să fie pe măsură. Nu ştiu dacă sunt în măsură să judec rolul pe care religia şi filosofia 1-au avut în istoria lumii, cu toate acestea îndrăznesc sa am o opinie tranşantă şi în aceasta delicată problemă.

Oricum, un lucru este clar, aşa cum spunea şi Mircea Eliade omul a avut şi va avea întotdeauna dorinţa de a experimenta Sacrul şi de a-i cunoaşte manifestările.

Această nevoie de a experimenta sacrul a dus la apariţia miturilor, iar mai apoi la apariţia religiilor primitive.

Apariţia gândirii mitice a suscitat însă vii controverse şi aprige dispute, deoarece este foarte greu de explicat cum a putut apărea în mintea omului primitiv această înclinaţie înspre mitologizare, ştiut fiind faptul că orice mit conţine o mare bogăţie de idei, iar pentru conceperea sa este nevoie de un artificiu al gândirii si de-o elevaţie a spiritului greu de bănuit.

Se pare că oamenii din vechime nu erau atât de "primitivi" pe cum îi consideră unii. Dar asta e o altă problemă.

Nevoia de a experimenta sacrul 1-a făcut pe om să deifice tot ceea ce credea el că are importanţă în desfăşurarea şi menţinerea vieţii pe pământ.

Bineînţeles, omul a început să deifice natura înconjurătoare, în vechime omul a decretat cerul ca fiind zeul suprem, mai apoi a făcut acelaşi lucru cu pământul apoi cu luna şi apele iar în cele din urmă soarele. Acestea sunt religiile aşa numite "primitive" sau "naturaliste", în care gândirea mitică a atins apogeul.

Dintotdeauna omul a proslăvit cerul, se pare că divinităţile uraniene sau cereşti sunt cele mai vechi cunoscute, şi asta deoarece omul a făcut legătura între cer şi supranatural încă din cele mai vechi timpuri. Probabil datorită fenomenelor atmosferice ce se dezlănţuiau din ceruri: ploaia necesară menţinerii vieţii, fulgerul înţeles ca o forţă supranaturală şi considerat ca atare drept atribut al zeului suprem, vântul şi multe altele.

Apoi omul "primitiv" a început să se-nchine pământului în semn de preţuire pentru faptul că acesta îl hrănea prin roadele sale; astfel că pământul a luat locul cerului el fiind numit adesea ca Maică primordială a lumii; de asemenea sunt binecunoscute numeroasele mituri ce consideră omul ca fiind născut din pământ.

Un lucru interesant este faptul că încă de pe atunci omul a gândit în termeni dualist complementari; cerul era considerat ca fiind o zeitate de tip masculin în timp ce pământul era considerat de tip feminin, este vorba de "tatăl” ceresc şi "maica" Geea sau glia cu referire la pământ(aşa se explică multitudinea de zeiţe ale fertilităţii.).

Următorul pas omul îl va face alegând soarele drept zeitate supremă(zeitate masculină în contraparte cu luna care era privită ca zeitate feminină), aceasta ca semn de preţuire pentru razele sale binefăcătoare şi dătătoare de viaţă. Soarele ca zeitate supremă reprezintă o concepţie mult superioară faţă de cele anterioare, aici ajungându-se după o bună bucată de vreme.

În cele din urmă s-a ajuns la o viziune antropomorfă a zeului suprem. Restul cred că-l cunoşti prea bine şi nu mai are rost sa zăbovim asupra unor fapte deja bine ştiute.

- Toate acestea le cunosc prea bine, pe mine m-ar interesa raportul religie-filosofie de-a lungul veacurilor.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Technorati Tags: ,,,

duminică, 23 august 2009

The Hidden Story of Jesus

hidden1

AVI File Details
========================================
Name.........: The.Hidden.Story.of.Jesus.WS.PDTV.XviD-M33.avi
Filesize.....: 849 MB (or 870,036 KB or 890,916,864 bytes)
Runtime......: 01:40:54 (151,345 fr)
Video Codec..: XviD
Video Bitrate: 1048 kb/s
Audio Bitrate: 121 kb/s (60/ch, stereo) VBR LAME3.98bª
Frame Size...: 624x352 (1.77:1) [=39:22]
Channel......: Channel 4 @ 20:30, 2007/12/25


More Info:

Code:

http://www.channel4.com/culture/microsites/C/can_you_believe_it/debates/hidden.html
http://www.imdb.com/title/tt1164979/


Theologian Dr Robert Beckford investigates amazing parallels to the Christ story in other faiths, some of them predating Christianity by thousands of years. The Hindu god, Krishna, was conceived by a virgin and his birth was attended by angels, wise men and shepherds. Buddha was also the result of a miraculous birth and visited by wise men bearing gifts. Beckford attempts to unravel the mystery of why there are so many versions of the Christ story across the world and asks which is the real one.


As Christians celebrate the birth of Jesus, theologian Robert Beckford investigates remarkable parallels to the Christ story in other faiths, some of them predating Christianity by thousands of years.



The Hindu god, Krishna, was conceived by a virgin and his birth was attended by angels, wise men and shepherds. Buddha was also the result of a miraculous birth, and was visited by wise men bearing gifts. He too began his ministry at about 30 years old and performed such miracles as walking on water and feeding 500.



Some people in India believe that Jesus did not die on the cross but escaped from Roman Palestine and ended up in Kashmir. There, they say, he continued to preach, had a wife and child, and later died and was buried.



Jesus was, of course, born a Jew, and Christians believe he is the Messiah prophesied in the Torah – the Old Testament, which is the holy scripture of the Jews. Meanwhile Muslims revere Jesus as a prophet but do not believe he died on the cross; instead, according to Islam, God saved him and took him up to heaven, and he will return and be buried next to Muhammed.



In this Channel 4 Christmas Day programme, Robert Beckford attempts to unravel the mystery of why there are so many versions of the Christ story across the world and asks which is the real one, and where this leaves the Christian story and his own belief in Jesus.

Download -gif

http://rapidshare.com/files/82399210/The.Hidden.Story.of.Jesus.part01.rar
http://rapidshare.com/files/82399519/The.Hidden.Story.of.Jesus.part02.rar
http://rapidshare.com/files/82399815/The.Hidden.Story.of.Jesus.part03.rar
http://rapidshare.com/files/82400089/The.Hidden.Story.of.Jesus.part04.rar
http://rapidshare.com/files/82400396/The.Hidden.Story.of.Jesus.part05.rar
http://rapidshare.com/files/82400749/The.Hidden.Story.of.Jesus.part06.rar
http://rapidshare.com/files/82401036/The.Hidden.Story.of.Jesus.part07.rar
http://rapidshare.com/files/82401323/The.Hidden.Story.of.Jesus.part08.rar

http://rapidshare.com/files/82401444/The.Hidden.Story.of.Jesus.part09.rar

Technorati Tags:

sâmbătă, 22 august 2009

Jurnalul unui Supraom 4.7

- Cred ca aveţi dreptate deoarece şi eu cred la fel. În opinia mea, adevărata filosofie nu poate fi concepută decât sub forma versurilor sau a aforismelor.

- Ceea ce înseamnă că poemul şi eseul sunt cele două forme prin care un filosof poate atinge cunoaşterea divină.

Cu alte cuvinte, adevărata filosofie este cea care oferă orizonturi nelimitate cunoaşterii umane. Această filosofie ar trebui să fie asemeni unui edificiu aflat într-o permanentă reconstrucţie; edificiu al cărui vârf să se înalţe dincolo de solitudinea azururilor, ducând cu el în imensitatea infinitului cosmic solia temerară a Supraomului.

- Interesant, cred că un asemenea edificiu ar putea foarte bine să semene cu un nou Turn Babel sau o nouă Coloană fără Sfârşit !.

- Am vorbit despre acea componentă duală ce ia naştere în sânul fiinţei umane, despre acea diadă gândire-sentiment şi despre corespondenţa ei cu diada suflet-spirit.

Cu toate acestea nu am pătruns încă în miezul controversatei probleme a dualităţii universale.

Pentru a putea pătrunde în esenţa acestei universale dualităţi avem nevoie de încă ceva, şi anume, de ceea ce chinezii au înţeles că este nevoie pentru a explica întregul mers al lumii şi-al vieţii pe pământ.

Este vorba despre polaritatea ying-yang, sau mai bine spus, polaritatea masculin-feminin.

Tot ce este viu în univers, dar absolut totul, este alcătuit din aceste două componente complementare, masculin-feminin, aflate în diferite proporţii.

Nu le vom găsi nicăeri şi în nici o fiinţă pe cele două componente complementare separate, niciunde nu vom găsi femininul sau masculinul în stare pură; peste tot va fi vorba despre un amestec a celor două, amestec în care ceea ce diferă este doar proporţia în care una dintre ele predomină asupra celeilalte.

Prin feminin, dumnezeirea caută să iasă din sine însăşi şi din contemplarea propriei fiinţe, şi astfel începe creaţia universului şi toată acea febrilă căutare a fiinţei ce are ca scop devenirea şi diversul; pentru ca mai apoi, prin masculin, dumnezeirea să se trezească din acest vis al lui Brahma, şi cunoscându-se pe sine în toată această căutare a diversului şi-a devenirii, să se întoarcă înapoi la fiinţă, în suprema solitudine a Unului.

Cum ar spune Noica, "Setea Unului de a se pierde şi setea Multiplului de-a se readuna".

- Înţeleg că pentru dumneavoastră este valabilă opinia conform căreia Dumnezeu se cunoaşte pe sine tocmai prin intermediul creaţiei sale, şi bănuiesc că omul este pionul principal în tot acest mirific joc al divinităţii.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Technorati Tags: ,,,

vineri, 21 august 2009

“Gandesti, deci existi” – invitat Dl.Octavian Sarbatoare

Dutu

Va prezint astazi, emisiunea "Gandesti, deci existi" din data de 18.08.2009, emisiune realizata la TVRM (Televiziunea Romania de Maine) de doamna Victorita Dutu, si avand ca invitat pe domnul Octavian Sarbatoare.


Inainte de asta, cateva cuvinte despre realizatoarea ciclului de emisiuni "Gandesti, deci existi" iar apoi un scurt comentariu asupra emisiunii in sine.


Doamna Victorita Dutu, s-a nascut la data de 12 august 1971, a absolvit in 1995 Facultatea de Matematica a Universitatii Al.Ioan Cuza din Iasi, si in 1999 Facultatea de Filosofie a aceleasi Universitati, detine si un Masterat in "Logica si Hermeneutica".


Incepand cu anul 2000, este profesor de matematica la "Colegiul Tehnic Traian" din Bucuresti. A publicat carti si a realizat expozitii de pictura in tara si trainatate. A primit diverse premii nationale si internationale de poezie.


Mai multe detalii puteti gasi la Victorita DUTU.


Emisiunea pe care o prezint, a avut ca invitat pe domnul Octavian Sarbatoare, scriitor australian de origine romana. Domnul Sarbatoare este un fin observator al fenomenului religios, bun cunoscator al spiritualitatii indiene.


Interesant este faptul, ca domnul Sarbatoare incearca o apropiere si o similitudine intre spiritualitatea geto-daca si cea indiana, mergand pe un drum batatorit de maestrul sau spiritual, renumitul profesor de Istoria Religiilor, Mircea Eliade.


Amandoi, au fost purtati in drumul lor initiatic, in calea lor spre desavarsire, de farmecul Indiei si magia spiritualitatii orientale. Mergand mai departe, domnul Sarbatoare doreste sa redescopere tainele stramosilor geto-daci, taine ascunse ori transfigurate in credintele noastre populare, asadar un cautator de comori a datinei strabune.


Mergand "Pe calea lui Zamolxe", domnul Sarbatoare incearca sa revigoreze credintele ancestrale ale romanilor, incercand sa identifice si sa explice paralelismul dintre credintele originare strabune si crestinism.

Initiativa vrednica de lauda, dar greu de inteles de mintile obisnuite cu teza oficiala a latinitatii noastre.


Gandesti, Deci Existi from Robert-Ovidiu TRIF on Vimeo.

 

joi, 20 august 2009

Jurnalul unui Supraom 4.6

- Eroul, geniul şi sfântul – iată cele trei arhetipuri prin care omul poate spera să-şi atingă ţinta, prin care omul poate să se ridice la înălţimea Creatorului său !.

Inimile eroului şi sfântului vibrează la unison, ele fiind cuprinse de aceeaşi beţie iluzorică a fericirii veşnice.

În timp ce inima sfântului se mistuie asemeni unui rug aprins de flăcări, rug al cărui nesfârşit foc

dogorâtor e aprins de-o singură scânteie ce poarta-n sine sămânţa veşniciei; cea a eroului este asemenea unei răni sângerânde pe-altarul onoarei, rană a cărui sânge purificator poartă în sine o maiestoasă glorie divină.

În ce priveşte geniul, acesta nu poate fi localizat în spaţiu deoarece el este pretutindeni, şi nici în timp deoarece el se afla într-un veşnic prezent.

Cu alte cuvinte, el este acea oglindă magică ce reflectă imaginea spiritului divin. Printr-o artă doar de el ştiută, geniul înlocuieşte divinitatea cu destinul. Geniul vorbind cu el însuşi: "Căutam pe Dumnezeu, când de fapt mă căutam pe mine însumi".

Aceste două lucruri să le porţi de-a pururi în minte, Raul: sufletul omului poartă în sine ceva din strălucirea stelelor, iar stelele sunt lacrimile lui Dumnezeu; şi atâta timp cât vor exista vise si idealuri de atins omul va fi fiind nemuritor.

- Foarte frumos spus, vă promit că n-am să uit niciodată aceste lucruri.

Acum mi-au venit în minte două întrebări care probabil au să vă mire puţin, şi anume, cum îl vedeţi dvs. pe Dumnezeu şi dacă aţi fi un întemeietor de religie ce le-aţi propovădui credincioşilor ?.

- Da, interesante întrebări. Să începem cu cea de-a doua, care mă face sa zâmbesc, dar cu toate astea o să-ţi răspund.

Dac-aş fi întemeietor de religie aş propovădui o singură credinţă – credinţa în Supraom, iar fraza pe care-aş rosti-o credincioşilor ar fi următoarea: îndoiţi-vă, îndoiţi-vă neîncetat.

De altfel, eu nu mă consider ca făcând parte dintr-o religie anume, şi asta nu pentru că nu aş crede în Dumnezeu, ci pentru faptul că în opinia mea religiile mistifică adevărul, îl denaturează.

La început, adică la origini, fiecare religie în parte cred că a conţinut o parte din adevărul suprem, dar cu timpul mesajul iniţial al fiecărei religii a fost denaturat prin diferitele interpretări ale preoţilor. Până la urmă, religia nu a devenit altceva decât un instrument ingenios, şi în acelaşi timp perfid, de manipulare a conştiinţei oamenilor de către un grup restrâns de indivizi conduşi de un singur interes – acela de a obţine puterea, dominaţia asupra întregii lumi.

Eu unul nu mă încred în nici unul dintre sistemele filosofice existente de-a lungul vremilor, şi asta deoarece, toate sistemele filosofice aşează gândirea între anumite limite, care pentru mine sunt de neacceptat.

Toate filosofiile închegate într-un sistem anume de gândire au dat greş deoarece, ele sunt în aşa fel constituite încât nu permit schimbul de idei între propriul sistem de gândire si celelalte sisteme.

Cu alte cuvinte, gândirea sistematică limitează orizontul ideatic uman, ceea ce constituie o gravă deficienţă a acestor sisteme.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Technorati Tags: ,,,,

miercuri, 19 august 2009

[AudioBook] Leonard Susskind – The Black Hole Wars.

The Black Hole War

What happens when something is sucked into a black hole? Does it disappear? Three decades ago, a young physicist named Stephen Hawking claimed it did-and in doing so put at risk everything we know about physics and the fundamental laws of the universe. Most scientists didn't recognize the import of Hawking's claims, but Leonard Susskind and Gerard t'Hooft realized the threat, and responded with a counterattack that changed the course of physics.


THE BLACK HOLE WAR is the thrilling story of their united effort to reconcile Hawking's revolutionary theories of black holes with their own sense of reality-effort that would eventually result in Hawking admitting he was wrong, paying up, and Susskind and t'Hooft realizing that our world is a hologram projected from the outer boundaries of space.



A brilliant book about modern physics, quantum mechanics, the fate of stars and the deep mysteries of black holes, Leonard Susskind's account of the Black Hole War is mind-bending and exhilarating reading.


Leonard Susskind takes the reader on a cosmic journey to places as large as the Universe, and as small as the tiniest particles yet imagined. Along the way, the author describes the three decades long battle to save the most fundamental laws of physics. Stephen Hawking's assertion that information is destroyed, when a black hole disappears, violated the fundamental law of conservation of information that states that no information can be lost. It only changes its form. This seeming contradiction of the very foundation of physics started the author, and other superstars of physics, on a quest to save the laws of physics. The Black Hole War had begun, and in the end, it ignited a new scientific revolution.


Leonard Susskind

Leonard Susskind makes clear that the Black Hole War was unlike the pseudo-scientific polemics, found in political debates over hot button issues, including Intelligent Design and Global Warming. Instead, the Black Hole War was a victory for the Scientific Method, open and honest peer review of ideas and discoveries, and added to the sum total of human knowledge. When Stephen Hawking presented his black hole paradox, that seemed to overturn all mathematical and empirical science, his purpose was not to win or lose. Instead, he inspired natural scientific curiosity in the theoretical physics community, to follow the evidence and mathematics wherever they might lead. The resulting in depth study of black holes, quantum mechanics, string theory, and the holographic universe, was pure science discovery in action.

Download -gif

http://rapidshare.com/files/158636994/BlackHoleWar.part1.rar
http://rapidshare.com/files/158641851/BlackHoleWar.part2.rar
http://rapidshare.com/files/158646864/BlackHoleWar.part3.rar
http://rapidshare.com/files/158651738/BlackHoleWar.part4.rar
http://rapidshare.com/files/158654421/BlackHoleWar.part5.rar

marți, 18 august 2009

Jurnalul unui Supraom 4.5

Numesc Supraom pe omul care a reuşit să înţeleagă că este pe deplin liber, dar care în acelaşi timp este conştient de existenţa unui Dumnezeu, a unui Spirit Universal şi Absolut din a cărui substanţă a fost plămădit atât el cât şi toate câte sunt; pe cel care a înţeles că omul nu trebuie să se găsească într-o permanentă confruntare cu divinitatea, deoarece el însuşi este parte integrantă din Marele Tot Divin. Aşadar, libertatea omului nu trebuie şi nu poate să excludă existenţa lui Dumnezeu, ba dimpotrivă, omul trebuie să conlucreze cu divinitatea pentru ca împreună să contribuie la desăvârşirea supremei opere artistice – Universul.

- Ceea ce am înţeles este că omul îşi creează liber propriul destin, dar dacă vrea să ajungă creator de noi valori, dacă vrea cu adevărat să participe la misterul creaţiei, trebuie să ţină cont de celebra maximă de la care practic a şi început discuţia noastră: "Nihil sine Deo".

- Exact, ai înţeles bine Raul. Undeva, la începutul unui eseu de-al meu spuneam cam aşa:

"Eu nu scriu pentru timpurile acestea, ci pentru cele ce va să vină. Căci eu vă scriu din umbra nefiinţei spre-a vă conduce spre zarea nemuririi. Eu nu scriu pentru omul obişnuit al zilelor noastre, cel robit de mărunţişurile mizerabilei sale vieţi, ci pentru un om cu totul aparte, omul viitorului, omul cunoaşterii depline sau Supraomul."

- Bun, şi cam ce se vrea să fie acest om al cunoaşterii depline ?.

- Câte ceva am vorbit despre el, restul o să-l afli puţin mai târziu, până atunci te anunţ că eşti în noaptea asta invitatul meu sus în munţi unde mi-am construit propria chilie săpată în stâncă. Mai multe amănunte nu-ţi dau acum, dar te asigur că n-o să-ţi pară rău. Şi nu uita că eşti primul care beneficiază de o asemenea favoare. Ei ce zici ?.

- Vă mulţumesc, pentru mine este o mare onoare şi faptul că m-aţi primit aici în chilie, cât despre restul ce să spun, mă bucur enorm, pur şi simplu mă lăsaţi fără cuvinte. Aş îndrăzni să va mai întreb ceva, şi anume, cum poate omul să se ridice la înălţimea aşteptărilor, să-şi împlinească menirea ?.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Technorati Tags: ,,,

luni, 17 august 2009

Leonard Susskind

LSusskind13cw

Leonard Susskind (born 1940) is the Felix Bloch professor of theoretical physics at Stanford University, whose research interests include string theory, quantum field theory, quantum statistical mechanics and quantum cosmology. He is a member of the National Academy of Sciences, and the American Academy of Arts and Sciences, an associate member of the faculty of Canada's Perimeter Institute for Theoretical Physics, and a distinguished professor of the Korea Institute for Advanced Study.


Susskind is widely regarded as one of the fathers of string theory, who with Yoichiro Nambu and Holger Bech Nielsen, independently introduced the idea that particles could in fact be states of excitation of a relativistic string. He was the first to introduce the idea of the string theory landscape in 2003. In 1997, Susskind was awarded the J.J. Sakurai Prize for his "pioneering contributions to hadronic string models, lattice gauge theories, quantum chromodynamics, and dynamical symmetry breaking". Susskind's hallmark, according to colleagues, has been the application of "brilliant imagination and originality to the theoretical study of the nature of the elementary particles and forces that make up the physical world."


Susskind is the author of two popular science books, The Cosmic Landscape: String Theory and the Illusion of Intelligent Design published in 2005, and The Black Hole War: My battle with Stephen Hawking to make the world safe for quantum mechanics published in 2008.


  • The Cosmic Landscape

The cosmic landscape: string theory and the illusion of intelligent design is Susskind's first popular science book, published by Little, Brown and Company on December 12, 2005. It is Susskind's attempt to bring his idea of the anthropic landscape of string theory to the general public. In the book, Susskind describes how the string theory landscape was an almost inevitable consequence of several factors, one of which was Steven Weinberg's prediction of the cosmological constant in 1987. The question addressed here is why our universe is fine-tuned for our existence. Susskind explains that Weinberg calculated that if the cosmological constant was just a little larger, our universe would cease to exist.


  • The Black Hole War

The Black Hole War: My battle with Stephen Hawking to make the world safe for quantum mechanics is Susskind's second popular science book, published by Little, Brown and Company, published on July 7, 2008. Like The Cosmic Landscape, The Black Hole War is aimed at the lay reader. He writes: "The real tools for understanding the quantum universe are abstract mathematics: infinite dimensional Hilbert spaces, projection operators, unitary matrices and a lot of other advanced principles that take a few years to learn. But let's see how we do in just a few pages". Susskind, according to one review, himself "continually refers to Hawking being “wrong,” as if it were a done deal, rather than letting the reader enjoy the suspense of wondering who will win this war."


Susskind's Blog


duminică, 16 august 2009

Jurnalul unui Supraom 4.4

Supraomul este cel chemat să rezolve eterna dilemă, deoarece Supraomul nu se va lăsa antrenat în această dispută iluzorie pentru că ştie un lucru de preţ, şi anume, dacă vrea cu-adevărat să atingă măreţia Creatorului său trebuie să unească în sine însuşi mintea cu inima !.

Vrednic de laudă fii-va atuncea Supraomul, căci el îşi va fi atins menirea. Timpul se va fi oprit în loc pentru o clipă, o clipă ce va conţine însă eternitatea, căci pentru el, nici noapte nici zi nu vor mai fi, nici întunerec, iar ochii săi ca doi luceferi vor lumina prin ei veşnicia.

Aşadar, iată cum îl văd eu pe Supraom, ca fiind omul care a reuşit să transforme dualitatea din lăuntrul său într-o unitate armonioasă. Trebuie făcută însă, o distincţie clară între armonie şi echilibru, căci echilibru înseamnă stingere în timp ce armonia înseamnă creştere.

Starea de echilibru este sinonimă cu stingerea contrariilor, dispariţia lor, armonia înseamnă transcenderea contrariilor, şi nu anihilarea lor, ceea ce reprezintă cu totul altceva.

- În fapt, toate religiile lumii au ca scop ultim reîntoarcerea omului la starea sa originară, întoarcerea la origini, sau mai bine zis întoarcerea în sânul divinităţii, de unde omul s-a rupt iniţial, voit sau nu, asta e o altă problemă. În fond, toată problema e cum să-l împaci pe Heraclit cu Parmenide, Orientul cu Occidentul.

- Eterna dilemă a filosofiei de la Platon încoace a fost aceasta : cum pot coexista împreună, în acelaşi timp, fiinţa nemişcată, veşnic identică sieşi, fiinţa ca fiinţă, şi devenirea.

- Orientul a optat pentru calea eleată, pentru care devenirea este iluzorie, tot ce contează este atingerea stării de iluminat prin dobândirea cunoaşterii divine a identităţii Atman-Brahman; tot restul nefiind altceva decât plăsmuiri ale iluziei cosmice-Maya. Ţelul suprem al Orientului este eliberarea de fantasma devenirii, de samsara.

Occidentul a optat pentru calea heraclitică, preocupat fiind de curgerea veşnică şi de lupta contrariilor.

- Da, dar întrebarea care este fără echivoc necesară a fi impusă este următoarea : de ce există devenirea şi care este rolul ei ?. Iar singurul răspuns plauzibil ar fi acesta : în absenţa devenirii, fiinţa n-ar putea fi cunoscută, iar pentru ca toate acestea să nu fie rodul iluziei, omul trebuie să fie pe deplin liber.

Şi ca să mă reîntorc la problema liberului arbitru, să spunem că omul nu are de îndeplinit voinţa unei fiinţe ce se găseşte în afara sa, ci propria sa voinţă; el nu realizează vrerile unei alte fiinţe, ci pe ale sale.

Omul este cu siguranţă o fiinţă liberă care poate şi trebuie să aleagă singură calea pe care o va urma.

- Ceea ce înseamnă că în concepţia dvs. viaţa omenească are ţelul şi determinarea pe care i-o dă omul ?.

- Într-adevăr, menirea mea în lume nu este determinată dinainte de către Dumnezeu sau alte reguli şi legi impuse din afară, ci întotdeauna ea este aceea pe care eu însumi mi-o aleg.

Eu nu-mi parcurg viaţa pe un itinerar dinainte stabilit pentru că atunci totul ar fi lipsit de sens, şi am ajunge să-i dăm dreptate lui Camus când afirmă că existenţa omului este absurdă asemeni mitului Sisific. Astfel că la întrebarea care este menirea omului în viaţă eu aş răspunde scurt şi la obiect : aceea pe care şi-o propune el însuşi !.

Aşadar, presupusele piedici puse omului în drumul său spre nemărginire sunt ca şi inexistente, omul singur îşi creează obstacole în destinul său prin lene intelectuală, prin ignoranţă şi necunoaştere.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Technorati Tags: ,,,

sâmbătă, 15 august 2009

[Audiobook] Einstein's Relativity and the Quantum Revolution.

Einstein1

Description:


This is simply the best, most-entertaining, resource that any non-scientist can have when it comes to understanding modern physics. I have listened to this at least 8 full plays during the least 5 years now. You will find yourself enjoying this and passing it along to others who are similarly-interested.
Besides, the Universe is really, really weird. This audiobook not only prepares you to speak and think intelligently about modern physics but also introduces you to some astounding and disturbing facts about reality, itself.


Size:700Mb; Password: ArmStrong

Download -gif

http://rapidshare.com/files/20828594/Relativity_and_Quantum_Mechanics.part1.rar
http://rapidshare.com/files/20828297/Relativity_and_Quantum_Mechanics.part2.rar
http://rapidshare.com/files/20828020/Relativity_and_Quantum_Mechanics.part3.rar
http://rapidshare.com/files/20829689/Relativity_and_Quantum_Mechanics.part4.rar
http://rapidshare.com/files/20829382/Relativity_and_Quantum_Mechanics.part5.rar
http://rapidshare.com/files/20829101/Relativity_and_Quantum_Mechanics.part6.rar
http://rapidshare.com/files/20828830/Relativity_and_Quantum_Mechanics.part7.rar
http://rapidshare.com/files/20819755/Relativity_and_Quantum_Mechanics.part8.rar

vineri, 14 august 2009

Jurnalul unui Supraom 4.3

- Aminteşte-ţi vorbele lui Castaneda “ Doar un luptător poate rezista pe drumul cunoaşterii, căci arta lui constă în a găsi un echilibru între spaima de a fi om şi minunea de a fi om “. Am spus ceva amuzant ?, nu de alta dar văd că zâmbeşti.

- Nu, dar mă gândeam că în acest moment semănăm amândoi cu acele personaje ale lui Eco din romanul “ Pendulul lui Foucault “, care se aflau în căutarea punctului fix din univers, şi comparaţia mi se pare hazlie.

- Ba eu mai degrabă m-aş vedea în pielea lui Guglielmo din Baskerville, iar ţie cred că ţi s-ar potrivi rolul lui Adso din Melck, din romanul “ Numele trandafirului “ al aceluiaşi autor.

Am râs amândoi cu poftă, după care am reluat dialogul, în termeni serioşi de astă dată.

Stelian continuă :

- Raţiunea şi simţirea sunt cele două componente ce corespund naturii duble a fiinţei noastre; raţiunea este elementul prin care oamenii participă la fenomenele generale cosmice, iar simţirea este elementul prin care omul se poate retrage şi adânci în interiorul propriului său eu lăuntric.

Cu alte cuvinte, raţiunea este cea care ne uneşte cu lumea înconjurătoare (natura şi semenii noştri, într-un cuvânt cu cei din afară), iar simţirea este cea care ne readuce în noi înşine. Iată de ce vorbeam de faptul că omul este o fiinţă duală, şi nu unitară cum au crezut unii; că omul trebuie să cuteze a le uni pe cele două într-o singură aşa numită supraconştiinţă, asta este cu totul altceva.

- Ciudată concepţie Stelian. Cel puţin aşa-mi pare la prima vedere, dar în fine să zicem că ai dreptate.

Asta înseamnă în viziunea mea că omul participă prin intelect, sau mai bine zis prin activităţi intelectuale, la dezvoltarea şi perpetuarea proceselor fizice ce au loc în univers, în timp ce prin sentimente omul participă la fenomenele de ordin spiritual.

Să nu uităm, aşa cum de altfel am mai spus-o, că de-a lungul timpului au existat două tabere adverse; cea a intelectualilor sau a gânditorilor, care puneau mare preţ pe intelect şi cunoaştere, şi cea a adoratorilor mistici care acordau întâietate sentimentului şi iubirii. Cum poate fi soluţionat acest conflict care durează de veacuri ?

- Din păcate aşa se întâmplă de cele mai multe ori, asta deoarece intelectul este un atribut al spiritului iar sentimentul reprezintă un atribut al sufletului.

Şi-ntradevăr, omul este asemeni lui Dumnezeu tocmai prin cele două însuşiri proprii numai fiinţei lui – raţiunea şi simţirea sau altfel spus intelectul şi iubirea. Dar, dacă la Dumnezu cele două însuşiri se află unite, împreună formând un tot unitar perfect, ajungând practic să se confunde una cu cealaltă; la om cele două se găsesc separate una de cealaltă şi de cele mai multe ori acestea se află într-o interminabilă dispută.

Aproape întotdeauna conştiinţa omului se află înjumătăţită, împărţită în două, între suflet şi spirit. În cazul fiinţei divine, unde cele două formează un întreg, este vorba despre o conştiinţă cosmică sau conştiinţă pură; raportat la om ele formează ceea ce îndeobşte este cunoscut sub numele de conştiinţă proprie (personală) sau sinele (eul propriu, atmanul).

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

joi, 13 august 2009

[AudioBook] Gregg Braden - Fractal Time The Secret of 2012.

Gregg1

mp3@32kbps
File Size: 66.0 MB


In this fascinating book, Gregg Braden merges the modern discoveries of natures patterns (fractals) with the ancient view of a cyclic universe. The result is a powerful model of time, "fractal time" and a realistic window into what we can expect for the mysterious year 2012 . . . and beyond.


Applying fractal time to the history of the world and life, he proposes that everything from the war and peace between nations to the patterns of human relationships mirror the returning cycles of our past. As each cycle repeats, it carries a more powerful, amplified version of itself.


The key: If you know where to look in the past, you know what to expect when the same conditions return in the present and future. For the first time in print, the Time Code Calculator gives us the tool to do just that! Through easy-to-understand science and step-by-step instructions, discover for yourself:


� How the conditions for 2012 have occurred in the past, and what we can expect when they repeat!


� The hot dates that hold the greatest threats of war, and the greatest opportunities for peace!


� How Earth's location in space triggers cycles of spiritual growth for humans!


� Your personal time codes for the key events of business, relationships, and change in your life!


� How each cycle carries a window of opportunity's a choice points that allows us to select a new outcome for the returning pattern!


� What the 1999 ice cores from Antarctica reveal about past cycles of climate, global warming, Earth's protective magnetic fields, and what these things mean for us today!

In a powerful yet comprehensible style, Gregg gives us a way to make sense of the rapid, and often dramatic, change of today's world. It is these understandings that guide us away from the destructive choices we've made in the past. They also show the way to the greatest possibilities of our lives. Gregg suggests that if we can see time from this perspective, the past reveals the great secret of our moment in history and what we can expect as we approach December 21, 2012!

AudioBook

Technorati Tags: ,

miercuri, 12 august 2009

Jurnalul unui Supraom 4.2

23 octombrie …

Am început să scriu jurnalul cu gândul că-mi va fi de folos mai pe urmă, după ce mă voi întoarce în capitală, căci atunci voi avea timp să-l studiez pe îndelete. Cred c-am reprodus destul de exact primele dispute ideologice cu Stelian. După miezul nopţii am reuşit să adorm, cu toate că nu eram prea obosit. Dimineaţa la ora 7 fix m-am trezit cu Stelian în chilie. Mă privea cu ochii săi mari şi luminoşi, şi dintr-odată am simţit un straniu sentiment de iubire, ceva de nedesluşit îmi cuprinse sufletul.

Trec peste toate amănuntele neesenţiale, cum ar fi masa de dimineaţă, scurta şi frumoasa plimbare făcută prin împrejurimile schitului şi altele asemenea. Toate astea consider că nu-şi au locul într-un astfel de jurnal.

Pentru mine nu prezintă importanţă decât discuţiile purtate împreună cu Stelian, pe diferite teme de filosofie, religie, istoria religiilor, simbolistică sau mitologie. Acesta este scopul jurnalului meu, să prezinte toate gândurile, sentimentele şi ideile noastre cu privire la om şi sensul existenţei sale în lume.

Ca de obicei, Stelian a început discuţia :

- Fiecare dintre noi are dreptul la o lume mai bună, mai dreaptă; fiecare dintre noi are dreptul să-şi traseze propriile idealuri, pe care mai devreme sau mai târziu, prin răbdare şi curaj le va atinge.

Splendoarea fiinţei umane a rămas cu toate acestea neexplicată, într-un anume sens pot spune că omul a fost părăsit, lăsat singur cu îndoielile şi temerile sale; lăsat oarecum scufundat în propriul somn metafizic, căci conştiinţa i-a fost mutilată de încercările nereuşite ale unora de a-i găsi un sens în tot acest tumult infernal al lumii.

Toată viaţa mea am fost cuprins de un cumplit dor de Absolut, probabil acea nostalgie a originilor, vroiam să mă întorc în sânul divinităţii, să mă scufund în oceanul primordial al sămânţei celeste, uitând că de fapt nici o clipă nu pierdusem legătura cu fiinţa de lumină, cu Spiritul etern, numit de cei mai mulţi dintre noi Dumnezeu.

Oare chiar aşa să fie, să fim condamnaţi la o veşnică căutare ?. În fond ne căutăm pe noi înşine, aşa cum El se regăseşte în fiinţa noastră, aşadar întreg universul vuieşte de frământările noastre, este o povară dar şi o binecuvântare, pe care suntem nevoiţi să o purtăm împreună.

Aşadar, neliniştea ce ne cuprinde cugetele este determinată de perpetua căutare a propriei identităţi, în timp ce liniştea sufletească o dobândim abia atunci când devenim conştienţi de faptul că însuşi Dumnezeu participă alături de noi, sau mai corect spus, prin noi, la dansul energetic al devenirii.

- Frământările filozofiei europene nu-şi găsesc loc în India, patria dvs. spirituală, aşa cum reiese limpede din chiar lucrările scrise în timpul vieţii academice. Atunci de unde această goană nebună, şi toată zbaterea lăuntrică de care daţi dovadă ?.

În India, este proclamată identitatea omului cu divinul, prin celebrele formule din Upanishade, însăşi termenul de yoga înseamnă unire, toată problema este ca individul să devină conştient de identitatea atman-brahman.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

marți, 11 august 2009

[AudioBook] Buddha: A Story of Enlightenment

Deepak1

Publisher's Summary


"The Buddha was as mortal as you and I, yet he attained enlightenment and was raised to the rank of an immortal. The miracle is that he got there following a heart as human as yours and mine, and just as vulnerable."


Best-selling author Deepak Chopra brings the Buddha back to life in this gripping account of the young prince who abandoned his inheritance to discover his true calling. This iconic journey changed the world forever, and the truths revealed continue to influence every corner of the globe today.


A young man in line for the throne is trapped in his father's kingdom and yearns for the outside world. Betrayed by those closest to him, Siddhartha abandons his palace and princely title. Finally alone and face-to-face with his demons, he becomes a wandering monk and embarks on a spiritual fast that carries him to the brink of death. Ultimately recognizing his inability to conquer his body and mind by sheer force, Siddhartha transcends his physical pain and achieves enlightenment.


Although we recognize Buddha today as an icon of peace and serenity, his life story was a tumultuous and spellbinding affair filled with love and sex, murder and loss, struggle and surrender. From the rocky terrain of the material world to the summit of the spiritual one, Buddha entertains and inspires - ultimately leading us closer to understanding the true nature of life and ourselves.


�2007 Deepak Chopra; (P)2007 Brilliance Audio, Inc.


What the Critics Say


"The narrative moves forward simply and inexorably. Especially imaginative and intriguing is the low-key nature of the Buddha's enlightenment experience....An epilogue and concluding "practical guide" offer nonfiction commentary and teaching on core Buddhist principles. (Publishers Weekly)


"The audio version of this text may very well trump the written one because of Chopras deft character performance, authentic Indian pronunciation, and familiarity with the story of a fellow Indian who came to be known as the Buddha." (AudioFile)


Summary: What a great way to see the life of Buddha

Rating: 5


Buddha has always been a mystery since there is so little known about him. This book is well written and detailed enough in all the characters that you feel you are present with Buddha through all his tribulations. I enjoyed each page and appreciated the slight spiritual detours the book took to introduce us to meditation and peace of mind. A keeper. Enjoy!


Summary: Wow Great A True Must Read
Rating: 5


I can't find the right words it is that good, I am afraid that my poor ability to describe it will only detract from the masterpiece this book is sure to be remembered as in years to come.


Summary: In Progress
Rating: 5


This book is great! I really liked it. I couldn't put it down. It kept me at the edge of the seat. I'll be back with a better. It's so good that I couldn't wait to share this with you.


Summary: Awesome!!!
Rating: 5


This book is an amazing retelling of the legend of the Buddha's birth, early adulthood and enlightenment. Chopra is a great author, and he does a superb job in writing the legend in the form of a novel, trying to make it as "realistic" as possible, and making the basic tenets of Buddhism accesible to the Western reader who may not have a clue. The writing is extremely entertaining, and Chopra makes no bones about the fact that he filled out the legends and that his is a fictionalized account.
This book will teach you and make you think...


Summary: Fascinating Story
Rating: 5

Buddha: A Story of Enlightenment by Deepak Chopra is a book by a spiritual writer but only this time it is a imaginary tale about the life of an Indian prince named Siddhartha, who became the Buddha. It's an interesting story about a motherless boy who has a fate: to be a holy leader as foretold by astronomers at his birth. After much struggle the Prince achieves enlightenment and becomes the Buddha.


After you read this book it may be a good time to consider reading my book entitled "The Enlightenment, What God Told Me After One Million Prayers, a Message for Everyone" (See Profile Above)


# MP3 CD ~ Around 10 Hours
# Publisher: Brilliance Audio; MP3 Una edition (May 2007)
# Language English
# ISBN-10: 1423312295
# ISBN-13: 978-1423312291

Download -gif

http://rapidshare.com/files/263631795/Buddha_A_Story_of_Enlightenment.part1.rar
http://rapidshare.com/files/263636621/Buddha_A_Story_of_Enlightenment.part2.rar
http://rapidshare.com/files/263638549/Buddha_A_Story_of_Enlightenment.part3.rar

Technorati Tags: ,

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More