Controversa internationala asupra faimosului Disc din Phaistos - unii spun simpla farsa – continua. Au fost cateva incercari nereusite, pentru a dovedi o data pentru totdeauna, daca este vorba despe o comoara nepretuita a lumii antice datand cel putin din anul 1700 i.Hr., sau o farsa inteligenta din primii ani ai secolului trecut.

Recent, in scopul de a rezolva misterul, s-au incercat efectuarea unor teste stiintifice deosebite pe disc, insa ele au fost refuzate de Grecia, pe motiv că este o comoara nationala si "de neatins", adancind astfel si mai mult misterul asupra autenticitatii discului.

Profesorul Ioannis Lyritzis, de la Universitatea Egeeana, Rodos, a incercat sa obtina permisiunea pentru a efectua un test de termoluminescenta, dar Ministerul grec al Culturii a refuzat, deoarece testul ar implica foraje si astfel ar pune in pericol discul considerat a fi un artefact unic.

Dr Athanasia Kanta, noul director al Muzeului Heraklion raspunde acuzatiilor nefondate asupra veridicitatii discului: “Am raspuns negativ cererii domnului profesor Lyritzis, deoarece metodele de testare a artefactului erau destructive, dar sunt convins ca odata cu progresul stiintei, nu peste multa vreme vom putea cunoaste adevarul despre acest artefact misterios si unic. Nu am nici o indoiala ca discul este autentic. Nu trebuie sa uitam faptul ca discul a fost descoperit in timpul sapaturilor arheologice de catre savanti renumiti.”

Discul, originar din Creta, are 15 centimetri in diametru si pare a fi cel mai vechi document "imprimat" din lume. Este singurul exemplar al acestui sistem de scriere, asa ca multi il considera un fals. Optimistii cred ca este o limba non-cretana necunoscuta. Pana la gasirea altor inscriptii similare, ramane un mister absolut.

Discul din Phaistos reprezinta una din cele mai vestite exemple de limba Minoica. Acest disc este  din argila, lat cat o farfurie, nu mai mare decat doua laturi de palme (sau 17 cm) în diametru, care a fost descoperit la Phaistos de arheologul italian Luigi Pernier iulie 1908.  Pe discul din Phaistos sunt circa 241 de hieroglife pe ambele fete ale discului. Dintre acestea, cateva au fost sterse, apoi corectate de scribul care le “stanta” in argila moale, una cate una, pe masura ce compunea textul. Sunt cam treizeci de casute cu trei-patru sau chiar sase glife pe fiecare fata.

Deoarece discul din Phaistos este “stantat” cu un tipar mobil si nu sculptat cu un calamos in chipul semnelor cuneiforme, el reprezinta una din cele mai vechi “tiparituri” cunoscute pana azi. Incercări dintre cele mai fanteziste au fost facute pentru a propune o lectura a textului sau, pe diverse baze, in diferite limbi vechi, de la indo-europene la anatoliene pre-hitite, nord-semitice, etc. Ceea ce este remarcabil din punctul de vedere al datelor reale (si nu al interpretarilor), este faptul ca un numar de grupari de glife sunt in mod caracteristic aceleasi la inceputul casutelor. De asemenea unele glife au sau nu au o codita sau un fel de virgula finala, dupa context. In fine, dispozitia glifelor pare a urma considerente de inghesuire in functie de necesitătile de “paginatie”, descoperite ad hoc la compunerea textului.

Informatii interesante vizavi de acest subiect, precum si despre alte scrieri antice nedescifrate:
Wikipedia
Paleografia lui Theo-Phyl
Ziare.com
Cotidianul