Recent Posts

miercuri, 18 mai 2011

Fiinta umana – Destin, Hazard sau Soarta?

Omul ar trebui SA FIE.

In loc de asta el permanent cauta SA FACA CEVA pentru A AVEA si astfel SA POATA FI.
Acestea sunt principalele Erori.  Aici s-a ajuns printr-o totala uitare a ceea Ce suntem noi. Parasind punctul initial de potentialitate maxima si risipind efort si atentie in mult prea multe directii, nu mai suntem nici pe departe o sageata plina de energie ci un vector rezultat din cuplarea a mult prea multor directii uneori chiar opuse.

Energia unui astfel de vector ramane foarte slaba, deci valoarea lui este mica.
Preluam prin educatie niste "valori" rezultate din aceasta necunoastere de Sine si cu aceasta deja programul a fost viciat iremediabil. Daca toata evolutia civilizatiei a avut loc sub imperiul fricilor, omul s-a simtit mereu mai mic si neputincios.

Ca atare a predat generatiei care a urmat un bagaj si mai mare de frici, si mai diminuat in ceea ce priveste Constiinta de Sine. Mi se pare chiar uimitor acest proces, rezultat firesc datorat identificarii cu corpul fizic.

Este o teama atat de mare de ce ar putea pati, ce suferinte majore risca, este o frica atat de mare de "moarte" incat rezultatul nu poate fi decat suferintele si moartea (vezi cazul Michael Jackson).

A considera ca Viul, Viata, incep cu formarea primei celule mi se pare absursd, excluzind prin inconstienta cea mai mare parte din viata Vietii.
Daca admitem ca fiind Viu tot ce se reproduce si manifesta inteligenta si memorie, si mie asa mi se pare corect, atunci Viata este aproape in Tot ceea ce noi putem percepe si desigur si dincolo de limitele perceptiilor noastre.

Daca nu facem asa ar insemna ca "spiritul" din capul locului este lipsit de Viata, ceea ce mi se pare un non sens. Ar insemna ca Intelectul Colectiv nu are Viata, ca nici o Constiinta Colectiva nu traieste, dar conduce existenta unor specii.
Informatia este vie sau moarta?

Energia este sursa vietii sau este chiar VIATA...?
Sa intreb acum cam care este logica de a avea disciplina sau stiinta ca Fizica Pamantului, cand nu stii ca Pamantul este Viu, ca vorbesti de fapt despre o Constiinta?!
Ca toata fenomenologia legata de aceasta mare necunoscuta care ne suporta este in stransa corelatie cu inconstienta Constiintelor care din pacate suntem.

Cutremurele de pamant ni se datoreaza, schimbarea amenintatoare a axei de rotatie este doar functie de constienta-inconstienta noastra, NOI ca geo-bio sistemul Planetar. Mai avem si Pedologia care analizeaza calitatea solului, in scopul ameliorarii lui in vederea unor mai bune rezultate agricole. Dar solul se poate ameliora de la Sine si plantele isi gasesc conditiile optime tot de la Sine.

Cand vom constientiza asta, vom scapa de servitutile ingrasamintelor chimice, ale analizelor solului si ale ameliorarii plantelor, adevarate ILUZII PLURIDISCIPLINARE.

Dar noua ne plac servitutile, ca atare nu ne dorim sa ne eliberam.

Daca nu suntem capabili de o relatie constienta, macar am face bine daca am lasa aceste Constiinte libere, sa-si faca treaba fara a ne mai opune noi "creator" in calea Armoniei pe care ele, spre deosebire de noi, o recunosc. Apa stie singura sa se purifice, daca noi nu ne vom opune prea mult si daca vom sti macar sa o respectam... Si Aerul la fel.

Nu de "grijile" noastre au ele vreo nevoie, doar sa le recunoastem locul si sa il respectam... Ar fi o minima constienta, nimic mai mult.

Dar noi am uitat sa ne respectam pe noi insine, cum ar putea cineva sa ne ceara sa respectam altceva. Din pacate este, pe cat de logic pe atat de adevarat...
Suntem 70% apa si restul "Pamant", iar in procesele interne aerul are functia lui, deci suntem practic produsul acestor Constiinte pe care, insumandu-ni-le, le reducem si pe ele la starea noastra de inconstienta...

Apa din noi devine inconstienta, la fel aerul si pamantul. Le uzam si le aruncam in afara corpului fizic, lasand rolul de purificare tot Constiintei din care ele Sunt. Si ele nu se plang desi o facem de zeci de mii de ani.

Menirea noastra ar fi sa le aducem la un nivel de constiinta mult superior fata de cea pe care ele o au, ar trebui ca simpla noastra privire sau gand sa le "sfinteasca" pur si simplu, doar noi suntem in cadrul Creatiei "facuti dupa chipul si asemanarea Creatorului", sau daca preferati, cea mai evoluata veriga a Existentei.

Cat de departe te afli tu, semenul meu, de aceasta conditie a primordialitatii!
Ce anume te face sa fii la asemenea distanta?!

Iluzia, nevoia, micimea, frica sunt principalele motive pentru statutul tau prezent.
Mai poti adauga infatuarea ca tu stii, ca tu poti, ca tu ai si ca tu ESTI.

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More