Recent Posts

marți, 10 mai 2011

Prima mea calatorie la cetatea Sfanta Sarmisegetuza

Poate se vor intreba unii de ce am postat abia dupa un an, pozele cu vizita mea la Targu-Jiu si pelerinajul la Prislop, dar se pare ca nu eram pregatit sa prezint aceste lucruri, simteam ca lipseste ceva important.

Acel lucru important si deosebit, pe care mi l-am dorit cu insistenta in anul ce a trecut, a devenit posibil abia de sarbatoarea Floriilor de anul acesta, cand mi s-a implinit marele vis. Am pornit la intalnirea cu destinul, si spre surprinderea mea aveam sa merg in masina impreuna cu un admirator al operelor brancusiene. Coincidenta sau nu…dar exact asa s-a petrecut fara ca noi doi sa avem habar de acest lucru, abia pe urma ne-am cunoscut si am devenit buni prieteni pentru totdeauna.

Domnul Horia Mutenus din Cluj tocmai ce venea din Targu-Jiu, si am nimerit in aceasi masina care se indrepta spre Sarmisegetuza. Am aflat ca amandoi suntem scriitori, culmea amandoi poeti, iar dansul tocmai ce a scos o carte intitulata “Dincolo de Brancusi”. Amandoi am mers pentru intaia data la capitala Daciei, Sarmisegetuza.

Am vizitat impreuna vestigiile dacice, incepand cu Cetatuia, Blidaru, Fetele Albe si terminand cu Sarmisegetuza, unde am fost de doua ori la rand. Am cunoscut si un ghid interesant in persoana domnului Vasile Aurel de la care am aflat de povestiri si legende unice, pe care le-am auzit pentru prima oara in viata.

Asa am facut cunostinta cu jocul nebun al Ielelor si ce a patit un cameraman indraznet care a incercat sa le filmeze la Fetele Albe, dupa care in aceasi zi a avut un atac cerebral, am aflat de tatuca Zalmoxe cum il numea Vasile – cel care daca ar fi sa dam crezare spuselor acestuia i s-a infatisat inca de cand era copil sub forma unui batran imbracat in alb.

Am aflat despre Legenda Lupului Alb si despre agatarsi si regatul Agatarsilor, cum unii initiati daci se putea transforma in lupi, de unde si celebrele legende despre varcolaci, am aflat despre cultul blajinilor si despre faptul ca ei traiesc intr-o lume subterana, dincolo de iluzia si rautatea acestei lumi, iar intrarea in lumea de dincolo s-ar face undeva prin zona Vartoapelor.

Alte legende despre Luna sub Luceafar, semnificatie si traditie, despre adevarata soarta a bravului rege Decebal, cel care dimpreuna cu un numar de initiati a parasit cetatea prin tunelurile subterane existente si azi sub ruinele cetatii Sarmisegetuza, iar romanii au prins de fapt o sosie a regelui (stiut fiind faptul ca dacii erau maestri ai deghizarii si travestiului), am refacut drumul tradarii lui Bicinis (romanizatul Bastos), am baut apa din izvorul miraculos al Sarmisegetuzei si multe altele.

In prima seara, cand am mers la Cetatuia, am avut o experienta ciudata de atemporalitate, parca timpul ramasase pe loc, peisajul era mirific, inconjurat din toate partile de munti. Desi eram obositi dupa drumul prin munti, am stat la pensiunea Cotiso de langa Costesti pina la 4 dimineata, impreuna cu prietenul Horia Muntenus si ghidul Vasile Aurel.

Am depanat fiecare amintiri, povesti personale si ne-am simtit minunat impreuna de parca ne cunosteam de cand lumea, intr-un tarziu am adormit intr-un somn usor fara vise, urmand ca ziua urmatoare sa mergem la Sarmisegetuza. Spre surprinderea mea, la ora 7 dimineata am fost treaz, eram odihnit desi dormisem doar 3 ore si batusem ceva drumuri, dar am simtit energia binecuvantata a acelor mirifice locuri.

A doua zi am pornit voiosi spre Sarmisegetuza, inainte de a ajunge la portile cetatii mi-au venit in minte cateva versuri pe care ciudat, le-am scris in urma cu zece ani intr-o poezie. Le-am spus si celorlalti versurile:

“ O incantatie a sacrificiului perpetuu

   O simfonie magica a lumii noi

   Caci tot ce se petrece in lumea asta

   E doar eternul vis magnific

   Al Dumnezeului din noi ”

Am aflat istorisirea despre descoperirea Sarmisegetuzei de catre austro-ungari, despre imensul vas de argint de 12 tone aruncat in aer, despre zidurile murus dacicus care sunt unice in lume. Cum erau construite din pietre mari unde se introducea o barna din lemn, asa numita coada de randunica si se punea acea rasina speciala, care nici in ziua de azi nu se stie cum se obtine.

Am vazut drumul pavat din piatra al dacilor, am gustat din frunzele de leurda cu care se hraneau dacii (un fel de usturoi salbatic), iar cand am ajuns pe platoul unde tronau sanctuarele am simtit o puternica atractie catre acel imens disc circular, care ulterior aveam sa aflu ca se numea Discul Solar de Andezit.

Cuvintele nu pot exprima nefireasca senzatie de liniste si tacere care m-a cuprins, si care paradoxal avea sa ma tina ca intr-o transa cateva zile de-atunci incolo. Am stat mai mult timp linga Discul Solar, mi-am pus mainile pe el si m-am lasat cufundat in acea stare launtrica de liniste si pace. A fost un moment unic si de neimaginat.

In cele din urma am intrat si in interiorul marelui sanctuar circular, acolo unde se spune ca intra doar marele preot ca sa comunice cu marele zeu Zalmoxe, am zambit cand l-am auzit pe ghid spunand ca el numeste sanctuarul circular sub forma de spirala, generatorul de particule. Am vazut si rotile dintate din piatra de andezit, care odinioara formau un fel de mecanism ceresc sau ceas solar.

De asemenea, am aflat pentru prima oara despre astrolab si modul in care preotii daci priveau noaptea in apa din piatra si notau locul unde rasarea si apunea luna. Am aflat ca de fapt, aici toate sanctuarele alcatuiau un mare laborator astronomic, calendare lunare si solare, centre de initiere si multe alte legende unele necunoscute de prea multa lume.

M-am intrebat oare la ce foloseau acele pietre circulare imense, avand intre 1,5 si 3,5 tone greutate, si cum au fost transportate prin munti de la cel putin 50 km departare.

A fost o experienta unica si impresionanta, am cunoscut povesti nemuritoare, oameni si locuri exceptionale, a fost totul ca un vis magic care nu se mai termina. Am simtit un suvoi puternic de energie, de iubire indescriptibila in cuvinte, care-mi penetra corpul intrand prin partea stanga a capului, si cateva zile dupa aceea inca simteam intepaturi in zona capului. A fost minunat, fascinant si singurul lucru pe care il doresc e sa revin cat mai curand in acele locuri unice, sa ma reincarc cu energia strabunilor.

Cei mai sceptici probabil vor zambi, cei care nu au fost niciodata isi inchipuie ca aiurez, iar ceilalti car au fost si nu au simtit nimic spectaculos probabil nu-mi vor da crezare spuselor. Nu pot decat sa va invit pe toti sa mergeti la Sarmisegetuza.

Vorbele ghidului: Gebeleizis, muritorii te saluta!!!

Iar pe final pozele.

DSC05519

Horia Muntenus la Costesti

DSC05521

 Eu, aici cu spatele pasind cu grija pe fostele ziduri de la Costesti

DSC05522

Tot eu in acelasi loc, dar din fata

DSC05523

Subsemnatul la Costesti

DSC05530

Eu, Horia Muntenus si Alin Sandu la Cetatuia

DSC05576

Sanctuarul de la intrare Sarmisegetuza

DSC05538

Horia, eu, ghidul si Alin pe treptele de la Cetatuia

DSC05720

Drumul pavat al dacilor

DSC05655

Discul Solar de Andezit de aproape

DSC05640

Marele Sanctuar Circular

DSC05697

Eu si Horia studiind Discul Solar

DSC05646

Eu si Horia linga sanctuarul initierilor

DSC05662

Discul Solar

DSC05618

Sarmisegetuza

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More