Planeta Pamant, in urma cu 114 milioane de ani, intr-o dimineata oarecare, imediat dupa rasarit: prima Floare se deschidea catre Soare. Anterior acestui eveniment spectaculos care vestea o transformare in evolutia vietii plantelor, Planeta era deja de milioane de ani acoperita de vegetatie.

Probabil ca Prima Floare n-a supravietuit prea mult, iar aparitia florilor a ramas un fenomen razlet din cauza conditiilor de buna seama nefavorabile inca raspandirii sale. Pana intr-o zi cand a fost atins un prag critic, dupa care pe toata intinderea planetei trebuie sa fi urmat o explozie de Culoare si Parfum pe care o eventuala Constiinta-Martor ar fi Perceput-o, desigur, daca ar fi fost Prezenta.

Mult mai tarziu, aceste Fiinte delicate si parfumate pe care noi le numim Flori aveau sa joace un rol esential in Evolutia Constiintei altor specii. Oamenii au fost din ce in ce mai atrasi si fascinati de ele. Pe masura ce Constiinta oamenilor s-a dezvoltat, florile au fost probabil primul lucru lipsit de un scop utilitar, adica de orice legatura cu supravietuirea, pe care l-au pretuit. Au fost sursa de inspiratie pentru nenumarati artisti, poeti si mistici. Isus ne spune sa contemplam florile si sa invatam de la ele cum sa traim.

Despre Buddha se spune ca ar fi sustinut odata o „predica tacuta”, in timpul careia a tinut in mana o Floare si nu a facut altceva decat s-o priveasca. Dupa un timp, unul dintre cei de fata, un calugar pe nume Mahakasyapa, a zambit. Se spune ca acesta ar fi fost singurul care intelesese predica. Legenda spune ca acel zambet (echivalent cu Trezirea Spirituala) a fost transmis de la un Maestru la altul timp de douazeci si opt de generatii succesiv, dand nastere, mult mai tarziu, Zenului.

Privind frumusetea unei Flori, Oamenii pot avea momente, oricat de efemere, de Constientizare a Frumosului ca parte esentiala a Fiintei lor celei mai launtrice, a Adevaratei lor naturi. Prima revelatie a Frumusetii a constituit unul dintre cele mai semnificative evenimente din Evolutia Constiintei Umane. Sentimentul bucuriei si cel al iubirii sunt intrinsec legate de aceasta revelatie. Fara ca noi sa ne dam foarte bine seama de acest lucru, florile au devenit pentru noi expresia materiala a ceea ce este in noi insine mai elevat, mai sacru si, in ultima instanta, lipsit de Forma.

Efemere, eterice si mai delicate decat plantele din care au aparut, florile au devenit un fel de mesageri ai unui alt taram, un fel de punte intre lumea formelor fizice si cea fara de forma. Nu numai ca aveau un parfum delicat care placea Oamenilor, ci aduceau totodata si mireasma taramului Spiritual. Folosind cuvantul „Iluminare” intr-un sens mult mai larg decat este acceptat in mod conventional, am putea privi florile drept intruchiparea iluminarii plantelor.

Se poate spune despre orice forma de Viata — minerala, vegetala, animala sau umana — ca se indreapta catre „Iluminare”. Totusi, fenomenul acesta este extrem de rar, caci el presupune mai mult decat un progres Evolutiv: implica o discontinuitate in dezvoltare, un salt la un nivel de Fiintare total diferit si, ceea ce este cel mai important, o diminuare a caracterului Material.

Exista ceva mai greu si mai impenetrabil decat roca, cea mai densa dintre toate formele? Si, cu toate acestea, structura moleculara a unor roci este supusa unei transformari in urma careia acestea devin transparente, rezultand cristalele. Exista carbuni care, supusi unei calduri si presiuni de neimaginat, se transforma in diamante, in timp ce unele minerale grele se transforma in alt fel de pietre pretioase.

Majoritatea reptilelor taratoare, vietuitoarele cele mai legate de pamant, au ramas neschimbate de milioane de ani. Totusi, unora dintre ele le-au crescut pene si aripi si s-au transformat in pasari, sfidand astfel forta gravitatiei care le dominase atata Timp. Nu si-au imbunatatit mersul sau taratul ci, prin deplina lor transcendere, acestea au devenit Zbor. Din vremuri imemoriale, florile, cristalele, pietrele pretioase si pasarile au avut o semnificatie speciala pentru Spiritul Uman.

Ca orice alte forme de Viata sunt si ele, desigur, manifestari temporare ale Vietii Unice si Constiintei Unice care reprezinta Sursa. Semnificatia lor speciala, fascinatia pe care o exercita asupra oamenilor si afinitatea Omului fata de aceste fapturi pot fi atribuite calitatii lor eterice.

Daca acceptam ideea existentei unei anumite Prezente, printr-o atentie tacuta, dar vie, Perceptia Umana poate sesiza Esenta Divina a Vietii, acea Constiinta sau acel Spirit ce salasluieste in fiecare creatura, in fiecare Forma de Viata si o poate recunoaste ca fiind propria ei Esenta, iubind-o astfel ca pe Sine insasi, insa pana cand nu se va intampla acest lucru, cei mai multi dintre Oameni vor vedea doar forma exterioara si nu vor fi constienti de esenta launtrica, tot asa cum nu sunt constienti de propria lor Esenta si se identifica exclusiv cu Forma lor fizica si psihologica.

Totusi, in cazul unei flori, al unui cristal, al unei pietre pretioase, al unei pasari, chiar si o persoana lipsita de Prezenta poate simti ocazional ca este vorba despre ceva mai mult decat simpla existenta fizica a Formei respective, fara sa stie ca acesta este motivul atractiei si afinitatii pe care o resimte.

Datorita naturii lor eterice, formele acestea ascund mai putin Spiritul care salasluieste in ele decat se intampla la alte forme de Viata — exceptie in cazul acestora din urma fac formele de Viata nou nascuta — bebelusii, catelusii, pisicutele, mieii si asa mai departe. Acestea sunt fragile, delicate, nu sunt inca statornicite ferm in Materialitate. In ele mai straluceste o anumita inocenta, o dulceata si o frumusete ce nu apartin acestei Lumi. Ele produc incantare si unor Oameni relativ insensibili.

Asadar, atunci cand contemplati cu atentie vie o Floare, un cristal sau o pasare fara ca in acele momente sa le denumiti in Mintea voastra, ele devin o fereastra catre lumea fara de Forme. Se produce o deschidere interioara, oricat de mica, spre taramul Spiritului. Din acest motiv cele trei forme de viata „Iluminate" au jucat un rol atat de important in Evolutia Constiintei Umane din vremuri stravechi, din acest motiv bijuteria florii de lotus este simbolul central al budismului, iar o pasare alba, porumbelul, poarta semnificatia Sfantului Duh in crestinism. Acestea au pregatit terenul pentru o schimbare mai profunda in Constiinta Planetara, menita a se produce in cadrul Speciei Umane.
Este Trezirea Spirituala ai carei martori incepem acum sa fim.

Fragment din cartea “Un pamant nou - Trezirea constiintei umane”, autor Eckhart Tolle.