CELĂLALT

Există multe lucruri ciudate în universul nostru fizic
Pe care le cunoaştem sau mai bine zis cărora le bănuim înţelesul,
Adevăratul lor chip rămâne însă, din păcate
Pentru cei mai mulţi dintre noi, nedezvăluit.
Multe mistere stau încă nedezlegate, aşteptând
Probabil mintea care să le afle înţelesul, sau poate
Întregul univers vuieşte în aşteptarea unui nou Parsifal.
Dar dintre toate, cea mai mare enigmă rămâne Celălalt.
Mulţi nu-l cunosc, pentru mulţi el nici măcar nu există,
Iar alţii nu înţeleg despre ce este vorba, Cine sau ce este El.
Celălalt e atât de aproape de noi, încât îi putem simţii răsuflarea,
E însăşi fiinţă din fiinţa noastră, ba aş putea afirma fără greş
Că fără noi nici nu ar putea fi vorba despre Celălalt.
Celălalt nu se află nicăerea, şi totuşi este mereu pretutindeni
E atât de departe de noi, şi totuşi atât de aproape,
Celălalt suferă alături de cei dragi, se bucură alături de cei veseli
E melancolic şi tăcut în preajma celor nefericiţi şi trişti.

De aceea dac-ar fi să-i dăm un chip, am putea spune negreşit
Că el este pururi tânăr şi veşnic bătrân, un ochi îi râde iar un altul îi plânge.
În timp ce noi rămânem despărţiţi, fragmentari în dualitate,
El ştie să rămână totuşi unitar, Unu ca fiinţă, multiplu ca manifestare,
Mereu acelaşi, Deseori în schimbare, Celălalt e marea chemare.
Celălalt e omul de lângă noi ce poate nu-şi găseşte alinare,
E fratele nostru aflat în grea suferinţă, e poate întreaga dorinţă
Din lumea cea fără speranţă, e visul celor cu cutezanţă,
Sau poate sublima credinţă în viaţa de dincolo de nefiinţă,
Suprema biruinţă, adevărata pocăinţă, sincera căinţă
Fiinţa ca fiinţă, şi tot ce înseamnă destin sau voinţă.
Celălalt e cel care duce povara faptelor noastre
E bunul prieten ce la necaz şi nevoie se cunoaşte,
Ori iarba ce foşneşte în mirifica pădure, apa cea pură
Ce curge la vale şiroaie, fluturele cel cu aripi de foc
Buburuza ce veselă zboară din loc în loc, greierele
Ce cântă, cântă întruna, păsările ce se-avântă spre ceruri mereu,
Tot mai sus mai aproape de piscuri de munţi,
Sau pământul cel răbdător de pungaşi tot mai mulţi.
Celălalt trece prin lume uşor, nestingherit, chiar cu dor,
Schimbă scenarii, joacă mereu un alt rol, transformă lumea-n decor,
E artistul ce nu oboseşte nicicând, mereu creator de valori
Şi cu moartea se pare că s-a înfrăţit, parcă-s două bune surori.
În timp ce noi ne petrecem în chin, fără vlagă parcă trăim
Fără scopuri precise, idealuri şi vise, cum am putea să mai fim ?
Universul întreg ne vorbeşte despre cel ce-ar putea să ne fie străin
Dacă n-am îndrăzni să-l cunoaştem încet, puţin câte puţin.
Pentru El întrebările valorează mai mult decât tot ce noi ştim
De aceea iubite străin, pentru tine voi pune întrebarea cea mare,
Care nu caută răspunsuri, pentru că singur doar tu trebuie
Să veghezi la naşterea-i cea roditoare la tainica sa, abisală chemare,
Ziditoare de lumi şi de fiinţe prin simpla-i strigare spre zare
Dacă eu nu sunt tu, Celălalt cine şi cum fii-va oare ?
Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "