SIMFONIA NATURII

Am întrebat soarele, povesteşte-mi despre iubire

Şi mi-a răspuns : căldură, lumină, mângâiere.

Am întrebat florile, povestiţi-mi despre iubire

Şi mi-au răspuns : tandreţe, parfumuri, reverie.

Am întrebat stelele, povestiţi-mi despre iubire

Şi mi-au răspuns : imensitate, nemărginire, strălucire.

 

Am întrebat păsările, povestiţi-mi despre iubire

Şi mi-au răspuns : îndrăzneală, cântec şi zbor.

Am întrebat pământul, povesteşte-mi despre iubire

Şi mi-a răspuns : durere, lacrimă, dor.

Am întrebat copacii, povestiţi-mi despre iubire

Şi mi-au răspuns : statornicie, legământ, măreţie.

 

Am întrebat soarele, povesteşte-mi despre destin

Şi mi-a răspuns : ziua, noaptea, plăcere şi chin.

Am întrebat florile, povestiţi-mi despre destin

Şi mi-au răspuns : creştere, înmulţire, divin.

Am întrebat aştrii, povestiţi-mi despre destin

Şi mi-au răspuns : mişcare, repaos, spaţiu şi timp.

 

Am întrebat păsările, povestiţi-mi despre destin

Şi mi-au răspuns : zbatere, înălţare, sublim.

Am întrebat pământul, povesteşte-mi despre destin

Şi mi-a răspuns : trudă, jertfă, luptă, leşin.

Am întrebat arborii, povestiţi-mi despre destin

Şi mi-au răspuns : coborâre, urcuşuri, furtună, senin.

 

Iar în cele din urmă le-am pus o ultimă întrebare

Cea mai importantă dintre toate câte sunt în zare,

O întrebare fără de răspuns se pare

Dar care nicidecum nu poate suferi vreo amânare

Există Dumnezeu sau totul e iluzie oare ?

 

Şi mi-au răspuns în cor, în felul lor :

Soarele a zâmbit răspândind căldură şi lumină

Iar natura a înviat trezită din magicul somn

Florile au înflorit, arborii au înverzit

Păsările au cântat, pământul rod bogat a dat

Stelele spre ceruri în zbor s-au grăbit.

Iar eu umilul spectator îndată m-am gândit

Ce minunat e totul, ce Dumnezeu pe veci a-nfăptuit.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "