Recent Posts

Eckhart Tolle – Un maestru modern

Eckhart Tolle este considerat unul dintre cei mai originali si inspirati calauzitori spirituali ai timpului nostru, iar cartea "Puterea prezentului" este una din cele mai bine vândute în SUA dupa 11 Septembrie. Autorul s-a nascut în Germania, unde si-a petrecut primii 13 ani din viata. Dupa ce a absolvit Universitatea din Londra, a devenit cercetator si îndrumator la Universitatea Cambridge. La 29 de ani, în urma unei transformari spirituale profunde, vechea sa identitate a fost literalmente dizolvata si viata i s-a schimbat radical.

Neale Donald, Walsch - Conversatii cu Dumnezeu

Conversatia pe care Neale Donald Walsch o poarta cu Dumnezeu este inclusa in sase volume si inca nu s-a terminat! Cele sase volume sunt: Conversatii cu Dumnezeu, vol.I, II, III, Prietenie cu Dumnezeu, Comuniune cu Dumnezeu, Momente de gratie.

Universul lui Stephen Hawking

Stephen Hawking (n. 8 ianuarie 1942, Oxford/Anglia) este un fizician englez, teoretician al originei universului si unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematica la Universitatea Cambridge, detinuta cândva de Isaac Newton.

Michio Kaku - Einstein-ul zilelor noastre

Michio Kaku este considerat de majoritatea oamenilor de stiinta, Einstein-ul zilelor noastre, in afara faptului ca este un geniu, se exprima in termeni pe care si un om simplu cu un pic de engleza il poate intelege cu usurinta..

Zecharia Sitchin si cartile sale

Zecharia Sitchin este un autor controversat al zilelor noastre, care incearca sa ofere o alta viziune asupra mitului creeari omului.El se bazeaza pe diverse descoperiri arheologice, precum si studiul unor vechi texte, in principal pe vechile texte ale sumerienilor, cum ar fi Epopea lui Ghilgames sau Enuma Elish.

luni, 30 noiembrie 2009

Mistere Neelucidate: Exista Viata dupa Moarte?

toheavenweb
Exista viata dincolo de moarte? Este o intrebare monumentala care a intrigat omenirea de-a lungul istoriei sale. Stiinta a analizat fiecare element, fiecare organ, fiecare proces din corpul uman, iar dovezile tind sa arate ca atunci cand acesta cedeaza, pur si simplu ne incetam existenta.
Totusi, in ciuda dovezilor stiintifice coplesitoare, un procent mare din populatie continua sa creada ca viata este mai mult decat o suma de organe, iar sufletul transcede forma fizica.


De ce nu acceptam ce spune stiinta?
Poate ca este vorba despre o trasatura umana, aroganta, care ne face sa credem ca suntem prea speciali ca sa murim pur si simplu. Sau este vorba de frica?
Oamenii de stiinta inca incearca sa descopere unde se localizeaza subconstientul, cum si de ce este necesar sa visam, de ce exista diferente in structura creierului la mai multe nationalitati, femei, barbati, dreptaci, stangaci, homosexuali. Exista ceea ce s-ar numi o memorie a speciei? Si lista poate continua.
O intrebare mai interesanta, potrivit
Unexplained-mysteries, este: Ce dovezi sunt care sa sugereze ca mai este si un alt plan de existenta - viata de dupa moarte? De ce sunt atat de multi care nu cred ce spune stiinta?

Oamenii care au vazut moartea cu ochii
Sunt foarte multi oameni, care au fost resuscitati, si care vorbesc despre lumina de la capatul tunelului si intalniri cu rude care murisera.
In mod surprinzator si deranjant, exista povesti si despre unii oameni care ajung intr-un loc al torturii si durerii.


Multe dintre descrieri sunt identice, iar atunci cand oamenii de stiinta au observat acest lucru, au inceput sa studieze in mod serios fenomenul.
Concluzia stiintifica, pana in 2008, era ca lumina de la capatul tunelului este un produs combinat al cortexului privat de oxigen si al endorfinelor care se elibereaza in corp in apropierea mortii.
Totusi, stiinta nu poate explica modul in care persoanele care au "experimentat" moartea si-au parasit corpul si au vazut tot ceea ce se intampla in jurul lor. Sau cum au primit mesaje de la rude decedate, continand informatii si detalii pe care nu ar fi avut cum sa le stie.


Samanii din padurile tropicale
Etnobotanistii, cei care studiaza relatia dintre plante, oameni si medicina, au povestit despre un fenomen incredibil, intalnit in mai multe mici triburi.


Exista peste 100.000 de specii de plante in padurile tropicale din intreaga lume, dar, triburile individuale pot combina cateva pentru a face un medicament eficient in tratarea bolilor locale.
Matematic, sansele ca o astfel de combinatie sa fie utila sunt minime, dar, studiind un trib din Samoa, s-a ajuns la concluzia ca remediile lor sunt eficiente in proportie de 86%.
In plus, mai multe triburi, care nu puteau sa comunice unele cu altele, aveau acelasi tratament pentru o boala, cu mici variatii regionale.


Atunci cand au fost intrebati despre cum stiu ce plante sa combine, membrii triburilor au spus ca samanul a obtinut informatia in timp ce se afla intr-un alt plan spiritual.
Samanii sunt considerati sfinti si isi petrec viata in meditatie si rugaciune. Ei ofera consiliere membrilor tribului in orice problema, incluzandu-le pe cele medicale.


Pentru a atinge alt plan spiritual, multi samani folosesc substante halucinogene naturale, printre care si "ciuperci magice". Odata ajunsi in acest plan, ei se consulta cu spirite atoatestiutoare, care le raspund la intrebari. Dovada? O gasim in intelepciunea si cunostiintele lor.

Reincarnarea
Sunt multe cazuri bine documentate care par sa ofere dovezi indiscutabile ale reincarnarii. O mare parte dintre acestea au ca subiect copii, care intr-un mod surprinzator, sunt constienti de fiecare aspect al vietii unei persoane decedate - detalii pe care nu aveau cum sa le stie din propriile experiente.


In cazul lui Cameron McCauley, nascut in Glasgow, in Scotia, de la varsta de doi ani, acesta a inceput sa vorbeasca despre viata sa pe mica insula Barra, aflata la mai mult de 220 de mile departare.
Cameron a explicat cum ca pe tatal sau din Barra il chema Shane Robertson si a murit calcat de o masina. Isi descria in detaliu locuinta, unde ii placea sa se joace cu cainele sau.


Ii era atat de dor de vechea sa viata, incat familia sa l-a dus pe insula Barr. Au gasit casa, care la exterior era exact asa cum o descrisese Cameron, desi interiorul fusese modernizat.
Prin intermediul unui genealogist, a fost descoperita o anule Gillian Robertson, care isi aducea aminte de cainele familiei. Shane Robertson nu a fost de gasit.


Multi oameni cred ca sufletul ramane intact dupa moarte si renaste intr-un corp nou. De obicei, memoria vietii anterioare nu este accesibila, dar poate ramane undeva ascunsa, cauzand frici neobisnuite sau irationale, pasiuni si interese.

Teorii despre un Univers constient
Exista persoane care cred ca Universul este o entitate constienta, si ca acesta a produs viata ca rezultat al unui gand constient.
Aceste idei sunt sprijinite de unele zone teoretice din fizica cuantica.
Doctorul Gerald Schroeder a propus o teorie potrivit careia creierul uman functioneaza ca un aparat radio, receptand informatii de la constient, care este extern creierului, si care, mai mult, adauga experiente individuale si sentimente, colectivului.


Ce spune fizica cuantica
Pe taramurile fizicii cuantice, corpul uman, descompus in particule de baza, este energie.
Toata materia este energie - energie sub forma de unde de lumina, parte din spectrul electro-magnetic.
Materia nu este de fapt solida. La o "privire mai atenta", materia este compusa din electroni, care se invart in jurul unui nucleu, si protoni.


Faimoasa ecuatie a lui Einstein, E= MC2, (E este energia, M materia si C este viteza luminii) arata ca materia si energia sunt de fapt acelasi lucru.
Legea conservarii energiei arata ca aceasta poate fi transformata, dar nu poate fi creata sau distrusa. Cantitatea de energie din Univers este mereu aceeasi.


Bazandu-ne pe aceasta lege, energia corpului uman a existat inca de la Big Bang, atunci cand a aparut acest Univers. Intrebarea interesanta este daca energia poate sa retina informatie in legatura cu formele anterioare.
Este o tema care va fi dezbatuta in continuare timp de nenumarati ani. O intrebare arzatoare, al carei raspuns il vom afla poate intr-o zi.

Sursa: Ziare.com

Technorati Tags:

duminică, 29 noiembrie 2009

Combustia umana spontana – un mister nedezlegat

combustia
Acest fenomen se află în topul celor mai neplăcute fenomene paranormale. Pentru cel la care se manifestă produce moartea, iar pentru cei din jur o puternică stare de şoc. El se manifestă prin aprinderea interioară a corpului omenesc, având ca efect arderea aproape completă a acestuia şi implicit moartea subiectului.

În dicţionarul Oxford scrie: "Combustia spontană este fenomenul în urma căruia materia organică ia foc fără o cauză aparentă, în special prin intermediul căldurii generate de oxidarea rapidă, din interiorul organismului". O definitie mai pe intelesul tuturor ar fi: Combustia umană spontană reprezintă aprinderea sau fumegarea corpului în absenţa unor surse externe de ardere. În combustia spontană clasică, arderea corpului este mai completă decît ar putea fi obţinută chiar şi în interiorul unui crematoriu.

Scurt istoric:
În ultimii 300 ani s‑au înregistrat peste 200 cazuri. Prima relatare demnă de încredere pare să dateze din 1673, cînd francezul Jonas Dupont a publicat o colecţie de astfel de cazuri. El a fost motivat de cazul Nicole Millet, în care un bărbat a fost acuzat de uciderea soţiei sale, dar a fost declarat nevinovat, după ce judecătorii s‑au lăsat convinşi că femeia a murit în urma unei combustii spontane. Cenuşa numitei Millet, o beţivă recunoscută din Paris, a fost găsită în patul ei de paie, împreună doar cu craniul şi cîteva din oasele degetelor. Rogojina pe care a adormit victima era aproape intactă!

Pe 9 aprilie 1744, Grace Pett, o alcoolică de 60 ani, din Ipswich, Anglia, a fost găsită de fiica ei pe podea "precum un buştean consumat de foc, fără vreo flacără aparentă". Hainele din apropiere erau intacte. În dimineaţa zilei de 2 iulie 1951, văduva Mary Hardy Reeser, 67 ani, din St. Petersburg, Florida, a fost găsită în apartamentul ei, redusă doar la o grămadă de cenuşă, craniul şi piciorul stîng fiind intacte. În raportul poliţiei s‑a înregistrat că văduva ar fi fumat, iar ţigara a provocat aprinderea cămăşii sale din materiale sintetice, deci uşor inflamabilă. Medicii legişti au observat însă că temperatura necesară pentru o asemenea ardere a corpului – peste 3000 grade Celsius – ar fi trebuit să provoace distrugeri grave apartamentului. În realitate, pagubele au fost minime: doar tavanul şi partea de sus a pereţilor erau acoperite cu funingine. Cazul a devenit unul de referinţă în cărţile pe tema combustiei umane spontane.

comb1

Pe 18 mai 1957, Anna Martin, 68 ani, din Philadelphia, Pennsylvania, a fost găsită incinerată, rămînînd doar papucii şi o porţiune din bust. Medicii legişti au estimat că temperatura a atins între 1700 şi 2000 grade Celsius. Cu toate acestea, cîteva ziare aflate la mai puţin de un metru de victimă au rămas intacte.

În 1944, Peter Jones a supravieţuit şi a povestit ulterior că nu a simţit nici un fel de căldură şi nici nu a observat vreo flacără. Nu a putut observa decît fum. În plus, nu a simţit nici un fel de durere.

Pe 5 decembrie 1966, cenuşa doctorului Irving Bentley, 92 ani, din Coudersport, Pennsylvania, a fost găsită în baie, doar o porţiune din picior fiind neatinsă. Vopseaua din apropiere nu a fost afectată.

Teorii despre combustia umană spontană:
1. Alcoolismul – multe dintre victime erau alcoolice. Dar, experimentele au demonstrat, încă din secolul al XIX‑lea, că, deşi îmbibată cu alcool, carnea nu arde la temperatura extrem de ridicată asociată cu fenomenul combustiei umane spontane.
2. Depuneri de grăsimi inflamabile în interiorul corpului – multe victime erau supraponderale. Dar, la fel de multe erau normale sau chiar slabe!
3. Acumularea de electricitate statică – nici o formă cunoscută de descărcare electrică nu poate face un corp să se dezintegreze în flăcări.
4. Acumularea unei combinaţii de substanţe chimice explozibile în sistemul digestiv, datorită unei alimentaţii greşite.
5. Cîmpuri electrice existente în interiorul corpului ar fi în stare să producă un soi de "scurt‑circuit", astfel încît o reacţie atomică în lanţ ar putea genera o temperatură internă colosală. Totuşi, nici o explicaţie satisfăcătoare nu a fost găsită pînă acum. Combustia umană spontană rămîne un mister pentru oamenii de ştiinţă. Elemente comune surprinzătoare Toate cazurile semnalate s‑au petrecut în interior – nici un caz nu a avut loc în aer liber! Victimele erau singure pentru perioade lungi de timp. Martorii aflaţi în apropiere (camere alăturate) nu au auzit niciodată nici un fel de sunete, precum strigăte de durere sau de ajutor.

S-a mai lansat ipoteza că acumularea de vitamina B10 în surplus poate declanşa combustia spontană, dar nu se poate argumenta cum s-arputea aduna o aşa mare cantitate de B10 în corp.Se mai presupune că ar fi vorba şi despre o acumulare de electricitate statică, deşi ştiinţific nu se justifică sau se crede că fenomenul se produce din cauza acumulării unor combinaţii de substanţe chimice explozibile în aparatul digestiv, din cauza unei alimentaţii greşite.

O altă teorie lansată în legătură cu combustia spontană este existenţa unor câmpuri electrice în corp, producătoare ale unui fel de scurtcircuit care ar putea declanşa o reacţie atomică în lanţ, generând o temperatură internă foarte mare.

comb3

A existat şi un supravieţuitor al unei combustii umane spontane. Jack Angel din Atlanta, Georgia, este, se pare, singurul supravieţuitor care a trecut printr-un asemenea fenomen. Iată pe scurt povestea lui: "O durere cumplită l-a trezit din somn: luase foc!". A fost chemat în ajutor medicul David Stern, care a rămas mut în faţa lui Jack. Acesta "prezenta o gaură în piept. Vertebrele sale se topiseră şi unul din braţele sale, aproape în întregime carbonizat, era pierdut...". Absolut nimic din jurul său nu părea să fi fost în contact cu focul. Ulterior, Jack a rămas invalid, fără posibilitatea de a se deplasa.
Prin sistemul yoghin, practicat şi de pustnicii "Respa" din Tibet, fenomenul de combustie umană spontană este cunoscut sub numele de tummo. Se vorbeşte prin prisma acestei filosofii orientale despre un fenomen de acumare a căldurii până în faza apariţiei unei flăcări în zona ombilicului, stare la care se ajunge aplicând tehnici caracteristice yoghine în timp îndelungat. Se organizează chiar concursuri între iniţiaţii acestei filosofii, în care aceştia, dezbrăcaţi complet, se aşază pe gheaţă şi usucă până la zece cearşafuri ude şi îngheţate numai cu ajutorul acestei călduri degajate de corp.



RELIGIOS ŞI PARANORMAL

Şi pe tărâm religios, Sfânta Ecaterina de Siera şi Sfânta Maria Magdalena de Pazzi, două călugăriţe catolice, stăteau cu trupurile aproape goale în bătaia vântului şi viscolului hibernal pentru a elimina, spun ele, căldura mistuitoare care era emanată prin puterea credinţei în Divinitate. Catolicii numeau această practică "incendium amoris".

Pe domeniul paranormalului, rusoaica Nina Kulaghina, prin concentrarea privirii asupra unei zone de pe corpul altei persoane putea să-i provoace acesteia arsuri de gradul II sau III pe o suprafaţă de până la 10 cm2, arsuri făcute fără să crească temperatura locală în timpul experimentului.
Brazilianul Antonio Ferreira, prin concentrare, topea cu privirea rama metalică a ochelarilor de vedere. Deşi, în mod normal, topirea metalului se produce la aproximativ 1.500şC, în acest caz, faţa pe care stau ochelarii nu este afectată cu nimic.
Aşadar, să ne pună pe gânduri încă o dată faptul că nu cunoaştem nici pe departe coordonatele existenţei noastre.


O ardere completă a unui corp omenesc are nevoie de un timp de două ore şi de o temperatură de 2.000 grade C, pentru că un corp omenesc are 80% apă. Ce fenomen misterios are loc atunci? Unii l-au numit „combustie spontană”, iar pustnicii „Respa” din Tibet, îl numesc „tumo”.

O cercetătoare, Alexandra David Neel, arată în cartea sa „Mistici şi magi din Tibet”, că adepţii „rumef pot trăi aproape goi, cu hrană săracă, la temperaturi scăzute, iar un „Respa”, complet gol, putea să-şi ridice într-atât temperatura încât topea gheaţa şi zăpada de sub el”.

De acest ciudat fenomen, s-au ocupat si cei de la prestigiosul post de televiziune Discovery Channel, care in colaborare cu BBC Supernatural Science au realizat un documentar :
Spontaneous Human Combustion
Can the human body just burst into flame? Bizarre deaths caused by spontaneous human combustion have been reported for more than a century. Recently, forensic scientists have begun to develop a compelling explanation for this phenomenon.


Free Image Hosting at www.ImageShack.us

Download -gif
http://rapidshare.com/files/30264613/BBC.Supernatural.Science_Spontaneus.Human.Combustion.avi.001
http://rapidshare.com/files/30264768/BBC.Supernatural.Science_Spontaneus.Human.Combustion.avi.002
http://rapidshare.com/files/30264910/BBC.Supernatural.Science_Spontaneus.Human.Combustion.avi.003
http://rapidshare.com/files/30265058/BBC.Supernatural.Science_Spontaneus.Human.Combustion.avi.004
http://rapidshare.com/files/30265181/BBC.Supernatural.Science_Spontaneus.Human.Combustion.avi.005
http://rapidshare.com/files/30265315/BBC.Supernatural.Science_Spontaneus.Human.Combustion.avi.006
http://rapidshare.com/files/30265441/BBC.Supernatural.Science_Spontaneus.Human.Combustion.avi.007
http://rapidshare.com/files/30265457/BBC.Supernatural.Science_Spontaneus.Human.Combustion.avi.008














Surse alternative:


Jurnalul


Evenimentul


Descopera


Secretele lui Lovendal





Technorati Tags:

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Marturie de Dincolo de Moarte

viata-dupa-moarte
Un caz cu totul deosebit se intampla in Italia si, in ciuda tuturor cercetarilor, ramane ceea ce este: o marturie de DINCOLO de moarte a spiritului lui Emilio, un tanar trecut prematur la cele vesnice.
Cazul a facut obiectul unor ample dezbateri, in care s-a implicat si Papa, trimitand o scrisoare familiei lui Emilio, binecuvantandu-o si indemnand-o sa continue pe calea credintei in Dumnezeul celor vii.


CANALUL DE COMUNICARE

Profesorul Mario Crispo, faimos cardiolog , reumatolog si internist din Roma, si sotia sa, Annarita, fosta jurnalista la Rai, si-au pierdut unicul fiu, Emilio, medic si el, in 1995, intr-un accident de masina. Avea doar 29 de ani. Dupa 3 luni de la trecerea lui la cele vesnice, spiritul se "intoarce", transmitand prin mama sa, Annarita si prin tatal sau, "jurnalul noii sale vieti", cu ajutorul "scrierii directe"- scriere prin care mana subiectului este condusa de o forta necunoscuta. Padre Antonio Gentili, un ilustru teolog de la centrul de studii Ordine dei Barnabiti, declara: "Nu se poate nega existenta unui canal de comunicare intre DINCOLO si DINCOACE! Este acelasi Dumnezeu, intru iubirea caruia sunt legate toate fiintele vii si defunctii si cel care consimte aceste contacte. Problema este alta: nu trebuie evocati defunctii pentru a-i raporta la realitatea umana si pentru a le cere sa ne satisfaca curiozitatea si sa ne rezolve problemele cotidiene. Aceasta este o metoda condamnata de Biserica. Trebuie sa ne punem in contact cu ei printr-o unica practica: RUGACIUNEA". Parintii lui Emilio nu au facut sedinte de spiritism pentru a intra in contact cu el, ci spiritul lui Emilio i-a contactat pentru a le transmite mesaje.

EMILIO, UN TANAR FOARTE DOTAT

Emilio Crispo s-a nascut la Roma pe 21 iunie 1966. De mic copil manifesta o inteligenta deosebita si un temperament sensibil. Practica schiul si sporturi nautice, ca yahtingul. La doar 14 ani, castiga preselectia pentru a reprezenta Italia la Campionatele Mondiale de Sporturi Nautice, la clasa Vaurien, trece apoi la concursuri cu barci de regata, castigand campionate europene si italiene. Un mare talent si la muzica, la 15 ani isi ia diploma in solfegiu si pian la Conservatorul Santa Cecilia din Roma. Termina liceul cu 10, iar la 24 de ani isi lua licenta in Medicina si Chirurgie la Universitatea La Sapienza din Roma, tot cu 10 si se inscria la specializarea in Chirurgie vasculara. Publica numeroase lucrari stiintifice si castiga concursul la doctorat in cercetare, pe langa Catedra de chirurgie vasculara la Universitatea Tor Vergata-Roma. Moare in urma unui accident de masina, in septembrie 1995. Dupa 3 luni, spiritul sau incepe sa transmita prin mama sa, Annarita, si prin tatal sau, prin "scriere directa", mesaje de dincolo de moartea terestra.

TATAL LUI EMILIO: "ERAM UN RATIONAL"

Mario Crispo era credincios, dar se considera si un om rational: " In ce ma priveste, am fost obisnuit intotdeauna cu metoda cercetarii stiintifice bazata pe o absoluta rationalitate, departe de sugestiile ezoterice. Cred ca pot spune acelasi lucru si despre sotia mea. Suntem credinciosi dar nu ne-am fi imaginat ca o sa traim o astfel de aventura, atat de semnificativa, in acea dimensiune necunoscuta noua, unde traieste fiul nostru. Nu ne putem explica de ce Dumnezeu ne-a permis sa comunicam cu el, gratie acestui particular tip de scris. Poate pentru faptul ca a vrut sa ne rasplateasca pentru durerea de nedescris pe care am suferit-o in urma pierderii lui Emilio? Cu putin inaintea disparitiei lui, am avut unele presimtiri: il vedeam din ce in ce mai obosit, alerga mai mult decat de obicei la spital, operatii, congrese, parca voia sa termine toate cele propuse. Din nefericire, alerga si cu masina!


De aceea, ori de cate ori iesea seara, nu dormeam pana cand nu-l auzeam ca se intorcea acasa. Astfel s-a intamplat pe 14 septembrie 1995. Nu am putut sa adorm, eram nelinistit, pana la ora 1,20, cand m-au anuntat ca a avut loc un accident langa Tivoli. L-au dus la spitalul unde era el medic. Am ajuns cu sotia inaintea lui si l-am vazut intrand pe targa, inconjurat de toti colegii lui medici, gata sa-l opereze. Am ramas zi si noapte alaturi de el, crezand in vreun miracol. Insa, dupa 6 zile de inutile sperante, Emilio a intrat in coma ireversibila, iar pe 22 septembrie aparatele care-l tineau in viata au fost intrerupte “Toate sperantele noastre s-au stins. Am simtit ca viata noastra se sfarsise”.


"EMILIO TRAIESTE IN IUBIREA LUI DUMNEZEU"

Annarita, mama lui Emilio, a fost prima contactata de spiritul fiului: "Eram muta de durere. Am incetat sa mai lucrez. Mergeam la cimitir zilnic, iar seara abia asteptam sa adorm. Imi petreceam zilele printre lucrurile lui. A sosit si Craciunul (din '95 ), dar atmosfera de sarbatori ma ranea si mai mult. Imi gasisem ocupatie raspunzand sutelor de telegrame de condoleante primite. Stand la masa cu pixul in mana, am auzit, la 11.45, sunand soneria agendei electronice a lui Emilio din care scoteam adresele amicilor lui.

Apoi am simtit ca pixul o ia razna pe foaie, miscandu-se singur. Mana mea era condusa de o forta misterioasa. Am ramas inmarmurita si am privit foaia: era scris EMILIO, repetat de mai multe ori pe o fasie de 20 cm. Era oare o sugestie de-a mea, m-am intrebat? Un impuls inconstient dictat de mintea mea? Nu am spus nimic sotului meu. Nici macar in zilele urmatoare, cand frazele deveneau mai clare: "Emilio este viu. Emilio traieste"; "Va sunt alaturi, sunt mereu alaturi de Dumnezeu"; "Daca ma iubesti, nu mai plange, curaj"; "Sunt cu Greta, ingerul meu pazitor"(Greta era catelusa golden retriever, care murise inaintea lui Emilio cu 2 luni, numita si Fioreoro). Apoi a urmat un mesaj mai lung: "Eu am stiut ca va trebui sa va las intr-o zi sau alta. Mama, navighez in marea divina, cu spiritele de lumina, cu multi amici. Emilio traieste in iubirea lui Dumnezeu".

MESAJELE CU "SCRIERE DIRECTA"

Au mai trecut cateva zile fara ca mama lui Emilio sa-i marturiseasca ceva sotului ei. Pe 12 ianuarie 1996, Annarita s-a dus, ca de obicei, la bisericuta fostei scoli a lui Emilio, sa-i aprinda lumanari si sa faca rugaciuni. Acolo a gasit o figurina din ceara topita de la cele doua lumanari lasate cu o zi inainte, care semana cu o barcuta, pasiunea lui Emilio. "Era, fara dubii, un cadou pentru mine de DINCOLO. Din acel moment am decis sa marturisesc totul sotului meu, care s-a emotionat la vederea barcutei si a mesajelor scrise de mana lui Emilio si a mea", povesteste mama lui Emilio. Dupa alte doua zile, Mario s-a incuiat in camera fiului sau si a luat un pix cu un block-notes, cedand barierelor rationale ale meseriei sale de medic. Pixul a inceput sa scrie ghidat de Emilio: "Ciao, papi, traiesc si sunt cu Greta, ingerul meu. Acum veghem impreuna asupra mamei si a ta."


"Din acel moment", spune tatal lui Emilio, "eu si sotia mea nu am incetat sa completam jurnalul mesajelor de la fiul nostru. Frazele lui deveneau din ce in ce mai limpezi, cu un limbaj bogat, plin de fraze hazlii si cu simboluri surprinzatoare. Chiar si continutul a devenit din ce in ce mai profund, cu un limbaj patruns de concepte teologice de nivel inalt, limbaj pe care eu si sotia mea nu am fi putut fi in stare sa-l exprimam. Sunt laude inchinate lui IISUS, FECIOAREI MARIA, lui DUMNEZEU-TATAL si marei lor iubiri pentru umanitate. Se descrie viziunea beatificanta a realitatii ceresti.


MISIUNEA LUI EMILIO

"Jurnalul lui Emilio" este un dar pentru toti. «Eu traiesc cu bucuria unei vieti, gratie actiunii luminoase dau viata sufletelor bolnave. Calatoresc in spatii infinite cu o lumina divina. Ce muzica ! Eu sunt bine. Emi este unul «viu»", scria Emilio de DINCOLO. Iata cateva dintre mesajele acestui spirit, care continua sa transmita si astazi:

24 ian.'96 "Iisus va iubeste. As vrea ca voi sa ma credeti ca sunt viu, sunt fericit si traiesc mereu aproape de Iisus. Vreau sa crezi ca viata nu inceteaza daca nu mai ai corpul. Mama, nu-ti fie teama, nu va voi lasa niciodata".



13 martie '96: "Viata mea spirituala isi urmeaza calea stabilita, cu sufletele carora le este incredintata misiunea de a numi pe cei care vor cunoaste lumina lui Dumnezeu. Noi suntem alesii care trebuie sa-i alegem pe cei ce merita acest premiu. Printre sufletele vii din lumea voastra, sunt unele dotate cu virtuti supranaturale care umbla alaturi de ingerul lor pazitor si care sunt predestinate sa cunoasca Adevarul inainte de vreme. Exista unele care nu cunosc limitele lucrurilor si care decid destinele lumii. Nu intelegi cu mintea ta umana anumite destine pe care le definesti crude. Mama mea draga, nu te supara daca nu ma poti atinge, gandeste-te la acest dar care va este admis si vei intelege divina bunatate si indurare" .


16 martie '96: " Nimeni nu-si poate cunoaste propriul destin, cu exceptia unor alesi, putini la numar. Nu sunt secrete pentru cine crede in Dumnezeu... Viata care conteaza este cea la care am fost chemat sa o traiesc. Nu ca cea terestra n-ar fi importanta in functiunea sa, insa e prea rapida pentru a putea fi traita din plin. Dumnezeu exista, dar nu se vede si deseori nici nu se simte, chiar daca impregneaza totul in jur cu prezenta sa. Aici, insa, nu sunt nici cortine, nici culise. Domnul invaluie totul in lumina sa calda si in armonia vocii sale; Eu sunt bucurie, exaltare, seninatate, beatitudine, certitudine. De ce toate aceste conditii frumoase ale mele va provoaca suferinta? Dumnezeu m-a chemat de la viata terestra, dar mi-a daruit viata eterna si nu m-a privat de afectiune".


OMUL SA NU-SI UITE MENIREA

17 martie: "Dumnezeu da si prevede totul. Tata, nu poti pretinde sa cunosti in viata ceea ce se invata dupa moarte, continuand sa gandesti ca un om. Durerea ta este de inteles si nimeni nu-ti poate reprosa nimic. Tu stii foarte bine ca mintea ta este un dar de la Dumnezeu, insa nu fii prea orgolios de aceasta intuitie si invata sa fii umil in fata misterelor Credintei. Nimeni nu-ti cere sa renunti la bogatia intelectului tau. Ti se cere doar, in numele Credintei, sa nu o folosesti pentru a contesta si considera inacceptabila vointa divina pe care mintea ta nu reuseste sa o conceapa. Liberul arbitru este dat omului de Duhul Sfint, ca omul sa nu-si uite menirea pe pamant".

FORTA CUVANTULUI

27 martie 1996: Un mesaj surprinzator a venit de aceasta data. Desi scris cu caracterele lui Emilio, este evident de la cine vine, nu indraznim sa comentam mai mult: "Dragii mei.
V-am privat de unicul vostru fiu, cu violenta, si va cer sa treceti peste aceasta proba la care v-am supus, cu siguranta, nu din egoism, sentiment exclusiv terestru, ci din urgenta spirituala a fiului de a se intoarce la Originea Fiului. Asa cum a fost scris. Acum va solicit sa va deschideti inimile la forta Cuvantului si sa utilizati bogata voastra ratiune in a va face interpreti intelepti, sustinatori ingeniosi si propagandisti ai Adevarului."



Dupa ce isi anunta parintii ca a fost desemnat ingerul lor pazitor, Emilio transmite: "Nu va descurajati daca vreunul va va crede nebuni. Multi va vor asculta si crede, pentru ca omul care traieste precar simte nevoia certitudinii unei vieti care sa-l rasplateasca de insuccesele si amaraciunile vietii terestre. Eu voi fi intermediarul in aceasta misiune a voastra. Cu cat va veti implica mai mult, cu atat mai mult eu voi fi cu voi".


DIMENSIUNEA INGERILOR

5 aprilie 1996. "Eu traiesc intr-o dimensiune minunata, in care spiritul se imbogateste de la lumina lui Dumnezeu si poate in acelasi timp sa ramana in contact cu fiintele umane. Este dimensiunea Ingerilor. Noi reflectam Lumina si Iubirea, suntem reflectorii care ilumineaza si examineaza intunericul sufletului. Noi purtam Lumina de la izvorul divin in colturile cele mai obscure. Suntem Ingeri luminosi. Voi suferiti o inundatie de Lumina purificanta, care, dupa ce a iluminat intrarea si a indicat iesirea, acum insemneaza calea si directia de urmat. Nu pierdeti aceasta Lumina, reflectati-o la randul vostru acolo unde este nevoie.


Noi suntem adepti ai comunicarii intre Cer si Pamant. Oamenii au nevoie de Dumnezeu, iar noi mentinem viu acest contact chiar si pentru acei oameni distrati, care nu stiu sa mearga in cautarea Domnului. Noi veghem asupra tuturor celor care sunt in Gratia lui Dumnezeu, dar carora le este greu de crezut. Suntem "rondul de noapte" al cerului. Nu te minuna, mama, daca eu ma exprim uneori ca un om. Corpul nu mai este, insa obisnuinta nu a disparut, iar dimensiunea voastra corporala ma conditioneaza putin, chiar daca eu va comunic prin intermediul spiritului vostru. Deseori, omul se pierde in cautarea placerii.


Noi avem misiunea de a-i trezi constiinta in cautarea placerii spiritului. Nu este prea usor. In viata fiecarui om exista un Inger care vegheaza asupra lui si, cand greseste, il constrange sa se confrunte cu binele, chiar fara voia lui si-i tine contabilitatea actiunilor bune. La sfarsitul vietii, isi insoteste protejatul la intalnirea cu Preainaltul si-i arata totalitatea faptelor. Aici ia sfarsit misiunea Ingerului Pazitor si este pregatit sa ia in primire o alta. Rareori Ingerul Pazitor isi face simtita prezenta fata de protejatul sau, chiar daca ar vrea. Nu trebuie sa ne rusinam ca avem un Inger Pazitor si cand suntem adulti. Rareori, omul adult crede in existenta Ingerului Pazitor, acelasi in care credea de pe cand era copil. Doar cine ramane in puritate copil poate sa-si vada in timpul vietii Ingerul Pazitor. Voi il simtiti deja langa voi. Il veti vedea cand va veti recastiga puritatea sufletului. Intunericul va deveni lumina, durerea - bucurie, departarea - simbioza, singuratatea - companie vesela , disperarea - confort. AMIN!".


vineri, 27 noiembrie 2009

[AudioBook] Full Version of The Tibetan Book of the Dead


Full Version of The Tibetan Book of the Dead


Death is real, it comes without warning and it cannot be escaped. An ancient source of strength and guidance, The Tibetan Book of the Dead remains an essential teaching in the Buddhist cultures of the Himalayas. Narrated by Leonard Cohen, this enlightening two-part series explores the sacred text and boldly visualizes the afterlife according to its profound wisdom.
Part 1:
A Way of Life reveals the history of The Tibetan Book of the Dead and examines its traditional use in northern India, as well as its acceptance in Western hospices. Shot over a four-month period, the film contains footage of the rites and liturgies for a deceased Ladakhi elder and includes an interview with the Dalai Lama, who shares his views on the book's meaning and importance.



http://rapidshare.com/files/250336348/The.Tibetan.Book.of.the.Dead.1.-.A.Way.of.Life.part1.rar

http://rapidshare.com/files/250341938/The.Tibetan.Book.of.the.Dead.1.-.A.Way.of.Life.part2.rar

http://rapidshare.com/files/250347333/The.Tibetan.Book.of.the.Dead.1.-.A.Way.of.Life.part3.rar

http://rapidshare.com/files/250341006/The.Tibetan.Book.of.the.Dead.1.-.A.Way.of.Life.part4.rar

http://rapidshare.com/files/250346182/The.Tibetan.Book.of.the.Dead.1.-.A.Way.of.Life.part5.rar


Part 2:
The Great Liberation follows an old lama and his novice monk as they guide a Himalayan villager into the afterlife using readings from The Tibetan Book of the Dead. The soul's 49-day journey towards rebirth is envisioned through actual photography of rarely seen Buddhist rituals, interwoven with groundbreaking animation by internationally acclaimed filmmaker Ishu Patel.



http://rapidshare.com/files/250410992/The.Tibetan.Book.of.the.Dead.2.-.The.Great.Liberation.part1.rar

http://rapidshare.com/files/250410960/The.Tibetan.Book.of.the.Dead.2.-.The.Great.Liberation.part2.rar

http://rapidshare.com/files/250410880/The.Tibetan.Book.of.the.Dead.2.-.The.Great.Liberation.part3.rar

http://rapidshare.com/files/250440831/The.Tibetan.Book.of.the.Dead.2.-.The.Great.Liberation.part4.rar

http://rapidshare.com/files/250432641/The.Tibetan.Book.of.the.Dead.2.-.The.Great.Liberation.part5.rar

Ebook

joi, 26 noiembrie 2009

[AUDIO BOOK] - Your Magical Divine Experiment (6 CDs)


«Your Magical Divine Experiment [AUDIOBOOK]»
Nightingale Conant | ASIN: B000EZX404 | mp3 | (2005) | 6 CDs | 224 Kbps | (96.5 + 100 + 94.5 + 95 + 90) MB | English

Book Description:
In a world where we are continually instructed to set goals and then work hard to achieve them, Your Magical Divine Experiment shows you how to achieve more by doing almost the exact opposite. Because the program helps you achieve your goals from within to without, you can fulfill your heart's desires from the comfort of an overstuffed armchair, on the beach, or in your own sacred place.
Dr. Luanne Oakes has researched, refined, and used this distinctive manifestation process for the past 36 years to fulfill her own sacred heart's desires. And she's used various applications of the process to help countless others achieve their unique goals.


As you'll soon discover, doing less to accomplish more is a lot more magical and fun than today's "cortisol- and norepinephrine-driven," health-diminishing lifestyles. The program synthesizes ancient scientific wisdom, vibration therapy, and the latest research in quantum physics to assist you in becoming the resonance of what you want to achieve. This enables you to send the appropriate energetic message to the Universe so that it reflects the experiences you desire back to you.

In Your Magical Divine Experiment, you'll learn how to:
* Use "The Law of Least Effort" to fulfill your unique aspirations.
* Take direct and effective action to achieve any goal as well as know when you should take action so you'll
enjoy more freedom, ease, and fun in the process.
* Effortlessly let go of old beliefs that drain pleasure and vitality from your cells.
* Create "Future Memories" to realize immediate positive changes in your life and effect the specific outcomes you
want.
* Expend less Life Force in each moment so you have more energy for creativity, fun, and joy.
* Biochemically change stress hormones into beta endorphins or "feel-good molecules" so you can more readily attract the things you want into your life.


Listen to the program and free yourself of the notion that staying incessantly busy and withstanding trials and tribulations are prerequisites for achievement. Align with your heart's most treasured and unique desires, and then simply stay alert for the magical synchronistic clues that will clarify, direct, and illuminate your unique path.

Luanne Oakes, Ph.D., has integrated Western and Eastern philosophies of science, spirituality, and health for over 25 years. A renowned author, scientific metaphysical researcher, spiritual alchemist, healing facilitator, and composer/musician, she coaches physicians, psychiatrists, performers, and business professionals from all over the world. She is the creator of the Nightingale-Conant programs Spiritual Alchemy and Sound Health, Sound Wealth.



Part1
http://rapidshare.com/files/22616134/YMDE1_2.rar
Part2
http://rapidshare.com/files/22770603/YMDE3_4.rar
Part3
http://rapidshare.com/files/22770567/YMDE5_6.rar
Part4 
http://rapidshare.com/files/22770554/YMDE7_8_Booklet.rar

miercuri, 25 noiembrie 2009

The Encyclopedia of Magic And Alchemy

magicAlchemy

The Encyclopedia of Magic And Alchemy Summary:

Checkmark Books | 2006 | ISBN: 0816060487 | 384 pages | PDF | 10,5 MB
 
Interest in magic and sorcery has been rekindled in recent years due to the success of popular fiction and films such as the "Harry Potter" novels and "The Lord of the Rings". Surprisingly, much of that fancy is founded on fact, and now readers looking for the history and lore behind their favorite fantasies will have a resource on which to rely.


With more than 500 entries, "The Encyclopedia of Magic and Alchemy" is a fascinating A-to-Z reference to the history of the Western magical and alchemical traditions, sorting history from myth and folklore and examining mystical beliefs through the ages. With roots reaching back to ancient Egypt, the classical world, and the Middle East, magic and alchemy have often played an integral part in science, politics, and religion.


From the quest for the Philosopher's Stone to 20th-century wizards like Aleister Crowley to contemporary pagans and wiccans, the full range of Western magic and its influence on society is documented here. Topics covered include history, lore, famous people, philosophies, procedures, materials, rituals, and relationships to science.

Ebook

marți, 24 noiembrie 2009

Thales din Milet si spectacolul schimbarii

Thales_din_Milet Premiera pe Internet
Thales din Milet (in greceste Θαλῆς ὁ Μιλήσιος ) a trait in perioada cca. 624 î.Hr.- cca 546 î.Hr.), si a fost un filozof grec,originar din Milet (Miletus a fost un vechi oras de pe coasta de vest a Anatoliei zona aflata in prezent in provincia Aydin din Turcia).

Desi munca lui Thales nu s-a pastrat in original ea este cunoscuta prin lucrarile altor personaje din perioada respectiva.Thales din Milet este considerat ultimul din seria " celor şapte înţelepţi ai Grecie antice " - (fiind prezent si in lista celor 7 intelepti a lui Platon), şi totodată o mare figură din istoria universală a culturii fiind considerat de catre Aristotel fondatorul filozofiei.



S-a ocupat de studiul fortei magnetismului, pe care o punea în legătură cu proprietăţile magnetice ale chihlimbarului.
A subliniat importanţa constelaţiei Ursa Mică pentru navigaţia din timpul nopţii.

A prevăzut o eclipsă de soare şi a calculat înălţimea piramidelor egiptene, măsurînd lungimea umbrei lor.

Avea cunoştinţe surprinzătoare de geometrie şi matematică, pe care le-a şi aplicat în practică. Astfel, Thales - pe care Platon il numea "cel mai iscusit în diferite tehnici" - a calculat distanţa dintre navele aflate în largul mării, şi a făcut previziuni meteorologice care s-au confirmat. A deviat cursul unui fluviu aplicîndu-şi cunoştinţele de matematică la domeniul ingineriei.

Tales s-a îndepărtat de vechile explicaţii mitice asupra naturii, din momentul cînd a afirmat că " lumea este plină de zei". Ceea ce însemna: mai întîi, că el scotea divinitatea din ambianţa sacră a templului, transferand-o în întreaga natură, - natură pe care apoi omul o putea investiga apelînd numai la instrumentele gîndirii pur laice şi raţionale, eliberate de orice prejudecăţi tradiţionale, religioase, mitice. Cunoscînd legile naturii, omul putea ajunge să stăpînească natura " plină de zei " ; deci, implicit, omul putea să devină - prin puterile gîndirii şi ale raţiunii proprii - cel puţin egal divinităţii.

In acele timpuri indepartate nu exista profesia de “filosof”. Filosofii erau in acelasi timp invatati, matematicieni, geometri, astronomi. Se interesau de eclipsele de Soare si de Luna, de numere si calcule, de figurile geometrice si propietatile lor.

Astfel, cea mai veche scoala filosofica, celebra Scoala din Milet, in Asia Mica, a fost intemeiata de Thales, inventatorul teoremei dupa care cercul este locul geometric al unghiurilor drepte construite pe un segment de dreapta.


Este vorba deci de spirite viguroase care, in raport cu cunostintele epocii lor, erau spirite universale. Ceea ce le-a suscitat mai presus de toate mirarea era spectacolul schimbarii. Traim intr-o lume unde totul se schimba fara incetare. Prima intrebare s-a pus cam in felul urmator: “Ce anume persista de-a lungul tuturor schimbarilor?” Primul raspuns filosofic dat la aceasta intrebare a fost: substanta e cea care persista in tot ce se schimba si trece fara incetare.


De buna seama, trebuie sa fie ceva ce dainuie in toate cate sunt; altminteri, de mult n-ar mai exista nimic. Exista, asadar, schimbarea, tot ceea ce trece fara incetare, dar exista in efemer si ceva ce persista. Schimbarea are ca suport un ce subzistent, care se schimba si care totusi ramine fiinta. Prima intrebare pusa de Scoala din Milet a fost, asadar: “Care este substanta ce persista in cadrul schimbarii?”

Sa ne gandim o clipa la impresionanta radicalitate a unei asemenea intrebari, cand a fost formulata pentru prima data ! Putem foarte bine sa traim in mijlocul lucrurilor schimbatoare atita timp cat acestea poseda, pentru viata noastra practica, o stabilitate relativa, suficienta pentru noi: daca punem o paine pe masa, o regasim acolo ceva mai tarziu. si asta ne e de-ajuns.


Iata insa ca vin oamenii acestia cu intrebarile lor. Ei nu vad painea care ramine pe masa cata vreme avem nevoie de ea. Ceea ce vad ei e ca totul se schimba, ca totul este efemer – dar in acelasi timp constata ca fiinta e mereu prezenta. Si se intreaba: care este temelia ce sustine toate cate trec?

Filosofii din Milet au dat la aceasta intrebare raspunsuri diferite. Thales, de exemplu, spunea ca substanta ce sta la baa tuturor lucrurilor si se transforma in toate lucrurile este apa. Un altul spunea ca este aerul. Un al treilea – focul. Un al patrulea – infinitul (apeiron-ul).


Nici unul dintre ei n-a spus, insa: pamantul. De ce pamantul n-a fost conceput niciodata ca fiind substanta ce sustine tot restul? Poate ca elementul acesta parea prea greu, prea masiv, inapt de a se transforma in toate lucrurile. Cand filosofii din Milet spuneau: este apa, aerul, focul sau chiar infinitul, nu-i sigur ca ei desemnau astfel “elementele” in sensul material al cuvantului. Nu trebuie sa introducem in gandirea celor din vechime o problematica ce lor le era inca straina.


Pentru cei din vechime, distinctia dintre “material” si “imaterial”, de pilda, nu era inca radicala. Ei au luat in consideratie, pur si simplu, elementele cele mai fluide, cele mai subtile – ceea ce excludea pamaintul si le permitea sa treaca lesne de la “aer” la “infinit”. Infinitul era, si el, fara indoiala, inca material, dar si ma fin, mai subtil.


Sensul insa este altundeva, ceea ce e important este problema pusa, nu atat solutia ce i s-a dat. iar in solutiile propuse, importanta e directia pe care o sugereaza, orientarea spre ceva lichid, fluid, capabil sa ia chipul tuturor lucrurilor fara sa se anihileze.

Asadar, nu pamantul ca simbol al materiei va fi socotit substanta primordiala, persistenta. El este, de buna seama, contrar curgerii, dar nu e un simbol adecvat pentru permanenta fiintei.


luni, 23 noiembrie 2009

Mothman - Omul Molie

Mothman_statue_2005
           - Mothman -
A 12-foot-tall, stainless-steel
sculpture of the Mothman
by artist Robert Roach,
located in Point Pleasant.

Mothman - Omul Molie, entitatea umanoida inaripata, prevestitoare de morti colective si dezastre naturale la scara mare. Iata un subiect interesant si deloc perimat, cu atat mai mult cu cat acet "batman" produs (eu asa cred) de subconstientul colectiv a inceput sa apara din nou. 

Aparitiile Omului-molie sunt asociate cu dezastrele si cu evenimentele marcante pentru istoria omenirii. Exista oameni care afirma ca au fost vizitati de Omul-Molie. Acesta le-a prevestit tot felul de intamplari care s-au prefigurat a fi de o deosebita importanta pentru evolutia unei tari sau a unei comunitati. Profetiile sale par sa aiba ca obiect un grup de oameni. Ele nu fac referire doar la o anumita persoana. Cei mai multi sunt de acord asupra faptului ca ciudata creatura inaripata vine din alta lume.


Cea mai raspandita ipoteza afirma ca Omul-Molie este o fiinta extraterestra. S-a observat ca, de cele mai multe ori, aparitia Omului-molie prefigureaza valurile de OZN-uri. Multi considera Omul-Molie ca fiind un vestitor al aparitiilor de tip OZN, astfel ca in literatura de specialitate, aceasta fiinta este incadrata la rasele de extraterestri.


O analiza mai atenta a trecutul aparitiilor de acest gen ne dezvaluie fapte care ar putea evidentia mai bine originea Omului-molie. Timp de 400 de ani orasul american New Jersey a fost bantuit de o creatura ciudata la care se face referire cu un nume sugestiv - diavolul din New Jersey. Mai bine de 2000 de martori au vorbit de-a lungul timpului despre aceasta creatura. Infatisarile care sunt atribuite diavolului din New Jersey se incadreaza intr-o gama larga, de la cea care aminteste de Omul-Molie, pana la cea a unui dragon. 

De fiecare data, insa, aceasta creatura apare ca fiind o fiinta inaripata. Diavolul din New Jersey a fost asociat cu Omul-Molie din zilele noastre.

In folclorul din Marea Britanie exista multe referinte cu privire la fapturi care in fenomenologia paranormala poarta numele de spirite ale naturii. In Tara Galilor se vorbeste despre Cyhyraeth sau Kerherriighth, un spirit al naturii care prevesteste mortile colective datorate molimelor sau accidentelor. Alte entitati denumite „banshee”, prevesteau moartea si apareau ca niste femei cu parul despletit care lacrimau in continuu. La evrei apare Mazikeen, niste spirite de oameni inaripati, barbasi si femei, care aveau un rol prevestitor. Asemanarea dintre Omul-Molie si Mazikeen este zdrobitoare.


In ocultism, spiritelor naturii li se atribuie diferite functii. Unele dintre acestea sunt spirite vestitoare. In toate culturile exista referinte asupra unor fiinte supranaturale care au un rol prevestitor. Odata cu trecerea timpului spiritele naturii isi modifica infatisarea si se adapteaza conditiilor si cadrului pe care il ofera folclorul local. Din analiza manifestarilor paranormale de acest gen se contureaza cea mai plauzibila ipoteza asupra Omului-Molie. Omul-Molie apare ca un spirit al naturii care se intalneste nu numai in mediul rural ci si in marile orase. Infatisarea sa actuala este in conformitate cu viziunea omului modern asupra unei fiintei inaripate.

INTALNIRI CU MOTHMAN, OMUL-MOLIE

mothman1



Exista multe marturii care vorbesc despre omeni inaripati, care au fost vazuti in diverse locuri de pe Pamant. In folclorul unor popoare apar istorisiri despre oameni inzestrati cu aripi, care rapeau copiii sau a caror aparitie vestea imineta unor dezastre. In timpurile noastre, oamenii inaripati si-au facut aparitia in mod regulat si au dat nastere legendei Omului-molie.

Un om inaripat a fost vazut deasupra cartierului Brooklyn din New York la data de 7 septembrie 1887. Sunt putine detalii disponibile, dar o creatura asemanatoare a fost vazuta in septembrie 1880, nu departe de Coney Island, Statele Unite. A fost descris in New York Times, ca fiind „un om cu aripi de liliac si cu picioare de broasca”.

Urmatoarea aparitie a Omului-molie ne trimite in estul Rusiei, la Vladivostok. Pe 11 iulie, 1908, un om care mergea prin Muntii Sihote Alin a vazut niste urme ciudate pe pamant. Cainele sau a inceput sa se poarte straniu si se auzeau tropaituri printre tufisuri. Dupa mai multe minute, calatorul, care purta numele de V.K. Arseniev, a aruncat cateva pietre in directia ciudatei creaturi si a auzit sunetul unor batai de aripi. O musca uriasa si neagra a zburat deasupra raului. Din pacate, el nu a putut da mai multe detalii asupra ciudatei creaturi, datorita cetei care a persistat in acea zi. Mai tarziu, cand Arseniev le-a povestit localnicilor ce s-a intamplat, acestia au identificat creatura ca fiind „un om care poate zbura”. Multi vanatori locali erau constenti de existenta acestei creaturi.

Un cuplu brazilian, sotii Reals, a avut sansa de a vedea din apropiere un om inaripat. La inceputul anilor `50, in timpul unei calatorii printr-o zona impadurita de langa Pelotas, au observat doua pasari gigantice in copaci. Cuplul s-a apropiat mai mult de ciudatele creaturi care au coborat pe pamant si au fost fost uimiti cand au sesizat ca acestea aratau ca niste oameni inaripati. Creaturile au sesizat prezenta lor si s-au ghemuit la Pamant pentru a nu putea fi vazute. Luiz de Rosario Real a vrut sa se apropie mai mult, dar sotia a insistat sa se intoarca acasa.

La data de 18 iunie 1953, in orasul Houston din Texas, Statele Unite, trei vecini au avut ocazia sa vada Omul-molie chiar in fata blocului in care locuiau. Doamna Hilda Walker a spus mai tarziu: „Era noapte si eram prinsi intr-o discutie, cand am vazut o uriasa umbra pe Pamant. La inceput am crezut ca era reflectia marita a unui fluture de noapte. Apoi am vazut cum umbra se indrepta catre un copac. Am putut sa-l vad foarte clar. I-am vazut aripile indoite pana la genunchi. Era inconjurat de o lumina pala, argintie.” Umbra Omului-molie a fost vazuta si de Howard Phillips si Judy Meyers. Acestia au descris-o ca fiind „de forma unui om cu aripi de liliac. Era imbracat cu haine mulate pe corp de culoare gri sau negru. A stat timp de 30 de secunde pe ramurile copacului, apoi a disparut asemenea unui abur”. 

In iulie sau august 1969, trei marinari care de aflau de garda langa Da Nang, in Vietnam, au vazut o entitate bizara care zbura deasupra lor. Unul dintre ei, Earl Morrison, a povestit mai tarziu cum s-a intamplat: „Am vazut cu totii o creatura bizara care zbura pe cerul diminetii. S-a apropiat de noi. Era invaluita de o lumina ciudata si am fost socati cand am vazut ca ceea ce parea a fi doar un liliac era chiar o fiinta cu infatisare omeneasca. Arata ca o femeie neagra, dezbracata, cu aripi. Pielea si aripile erau negre, dar aveau o stralucire ciudata”. Cei trei au avut suficient timp sa vada ca femeia avea bratele, mainile si degetele unite cu aripile.

Omul-molie si-a facut aparitia si in anul 1986, inintea dezastrului de la Cernobal. Locuitorii din apropierea Cernobalului au povestit cum un om inaripat si-a facut aparitia de mai multe ori inaintea cumplitului accident. Aparitiile Omului-Molie par sa se intensifice, o data cu trecerea timpului. Omul-molie reprezinta unul dintre cele mai faimoase mituri ale omenirii.

Este oare o creatura reala a naturii avand o atat de abscunsa nisa ecologica incat ne e imposibil sa o gasim - se pare ca ne cauta ea pe noi, oamenii, doar in anumite momente, si atunci doar ca sa ne priveasca, sa ne observe - sau e o plasmuire naturala si subtila a  subconstientului grupului de oameni aflati intr-un pericol iminent?


Sursa : Spiritele naturii


Technorati Tags:

duminică, 22 noiembrie 2009

Liquid Mind II - Slow World

Liquid2

Liquid Mind - Slow World
mp3 | 256 kbps | 1996 | 58 min | 106 mb
Genre: New Age, Meditative


"Slow World is the second album designed for deep relaxation by Liquid Mind, the name used by Los Angeles composer & songwriter Chuck Wild for his series of very slow music. Liquid Mind albums seem to have an immediate "slowing down" effect on many listeners, and may help some people get to sleep, or to calm down after a tension-filled day. Slow World is, for many people, enjoyable music for massage, a good background for creative endeavors, great music to go to sleep by, and the most personal of music for those intimate moments with one you love. This functional and peaceful album has also been used by some parents to comfort their children, and by others to assist themselves in going back to sleep in the middle of a difficult night." ~liquidmindmusic.com


tracks:


1. Mirror Veil (16:54)
2. Blue Seven (12:40)
3. Slow World (29:04)


Liquid Mind - Slow World –part.1

download_music

Liquid Mind - Slow World –part.2
download_music
Technorati Tags:

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Decebal – in spiritul darz al dacilor

 

Decebal –  in spiritul darz al dacilor 

Daca ajungeti in Roma, vizitati va rog colinele Quirinale din nordul vechiului Forum roman. Acolo troneaza columna care prezinta razboaiele de cotropire ale imparatului Traian in Dacia. Adica la noi acasa...Pe coloana este sculptata si infatisarea regelui Decebal. Luati un moment de mandra reculegere! In sanul niciunei alte semintii de oameni nu a mai rasarit un asemenea conducator cu asemenea destin tragic. A infruntat plin de curaj cea mai puternica imparatie a vremii. A facut totul pentru a-si ocroti poporul. A sfidat infrangerea mai curajos decat spartanii, iar moartea sa ne aminteste parca de tragediile antice. Nu-l uitati, la aproape 2.000 de ani de la jertfa sa, Decebal ne este inca rege!

Care este numele tau, Marite Rege?
Din nefericie, despre neamul, originea si familia lui Decebal stim astazi prea putine amanunte. Totusi, regele-erou nu a fost uitat de daco-geti. Numele sau razbate din Istorie prin numeroase mentionari care apartineau triburilor trace din sudul Dunarii, sau in inscriptii din cele mai indepartate colturi ale Imperiului Roman precum Britania, Italia, Pannonia sau Hispania. Merita mentionat ca numele de Decebal a supravietuit in mod bizar in Spania pana in secolul trecut, adus de cohortele de daci mercenari, angajati de Roma dupa retragerea aureliana. Cum altfel ne putem explica paralela fonetica Diego-Diegis, sau nume neasteptate precum Don Dicineo (Deceneu), Don Ortiz (Ortis, nume dacic), Don Boroista (Burebista), Don Salmoxen si Don Deciballo.

 


Merita sa zabovim putin si asupra originii numelui regelui. Decebal, Decebalos, continea adjectivul dacic Balos, un nume raspandit in onomastica dacica, apartinand, tuturor straturilor sociale. Numele real al regelui dac era, probabil, Diurpaneus, el fiind la origini un taraboste din sud-vestul Daciei (Muntii Apuseni). Datorita caracterului sau deosebit si al victoriilor militare primeste din partea populatiei dace numele de razboi de Decebalus (Zece Ursi sau Calaretul). De asemenea, razboinicul dac primeste tronul si este ales conducator al Daciei. Printr-un gest nobil si intelept, regele dac de atunci, Duras, cedase puterea de bunavoie iscusitului Decebal, cel pe care consangenii sai incepusera sa il considera un veritabil semi-zeu inca din timpul vietii.


Strateg desavarsit, diplomat iscusit, conducator intelept

"Foarte priceput in planurile razboiului si iscusit la infaptuirea lor, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Dibaci in a intinde curse, era un bun luptator si se pricepea sa foloseasca izbanda, dar si sa iasa cu bine dintr-o infrangere. Din acesta pricina, multa vreme a fost un dusman de temut pentru romani" - Dio Cassius - Historia
Dupa asasinarea lui Burebista, statul centralizat dac este afectat de o inevitabila diviziune politica. Triburile daco-gete nu mai raman unite in uniunea statala in care le adunase regele-zeu. Ele se fragmenteaza in patru, apoi in cinci regate, dintre care cel mai mare si mai puternic se consolidase in Ardealul de azi. Pe fondul acesta, Imperiul Roman profita de situatie si isi extinde granitele cucerind provinciile getilor din sudul Dunarii.

 

Constatam ca daco-getii nu se lasa impresionati de apropierea agresiva a unui vecin atat de puternic, raspunzand in forta. Multe capetenii razbonice gete isi manau oamenii in lupta in teritoriile romane din Balcani si Panonia. Stramosii se dovedesc atat de puternici incat continua sa se amestece in disensiunile politice intre Octavianus Augustus si Marcus Antonius. Incet, incet, romanii isi dau seama ca odata cu moartea lui Burebista, pericolul dacic pentru posesiunile lor din Balcani, nu disparuse deloc, ci se amplificase. Contramasurile Romei la Dunare constau in prima instanta in crearea unei zone tampon nelocuite pe malul sudic al Dunarii, din care triburile getilor erau evacuate in teritoriul roman sau exilate in Carpati. Prin urmare, generalul Aelius Catus muta la sud de Istru 50.000 de geti pentru ca, mai apoi, in timpul lui Nero, guvernatorul Moesiei, Tiberius Plautius Silvanus Aelianus, stramuta fortat in Balcani aproape 100.000 suflete de geti, barbati, femei, copii, batrani.

 


Lacomia crescanda a romanilor se manifesta printr-o politica de expansiune economica urmata de o incercuire militara. Daco-getii nu slabesc insa atacurile, profitand de momentele de slabiciune ale Romei, punctate de schimbarile imparatilor romani. Dacii persevereaza si se aliaza cu sarmatii. Impreuna, cele doua popoare organizeaza invazii puternice in Moesia, unde sunt decimate doua legiuni trimise sa le faca fata. Pana la inceputul domniei lui Domitian (81-96 d.Hr.) a existat un relativ echilibru de forte la Dunare. Insa, dupa cum ne spune istoricul Iordanes, daco-getii devin alarmati de lacomia proverbiala a imparatului roman, ataca Moesia, masacrand legiunile si omorand inclusiv comandantii. De partea stramosilor nostrii luptau bastarnii, roxolanii si iazigii. Expeditia militara daca era condusa, in premiera, de tanarul Diurpaneus.


Odata ajuns rege, Decebal intareste armata si statul dac, stabilind legaturi cu popoarele vecine. Dacia era din nou mare si unita, cu frontierele cuprinse intre Dunare, Panonia, Nistru si Carpatii Padurosi. In confruntatile cu legiunile lui Domitian, dacii obtin o victorie zdrobitoare. Lui Oppius Sabinus i s-a retezat capul, impartasind aceeasi soarta cu guvernatorul Moesiei. Capetele celor doi au fost aduse in Dacia drept trofee de razboi. Alarmat de situatie, Domitian vine personal la Dunare. Imparat intransigent si calculat, el face greseala de a-l trimite contra noului rege dac pe generalul Cornelius Fuscus care, conform lui Tacit, era un conducator lipsit de prudenta, temperamental si avid de glorie. Decebal nu doreste o confruntare cu Fuscus, trimitand in acest sens mai multe oferte de pace, refuzate insa de Domitian. Refuzul imparatului roman l-a indarjit si mai mult pe Decebal. Masacrul legiunilor lui Fuscus avea sa se petreaca undeva pe valea Oltului din Carpati. Acolo, Decebal intinsese o cursa in care a pierit o intreaga legiune (V Alaudae), al carei steag a ajuns trofeu in mainile dacilor.


Conform lui Juvenal, dezastrul armatei romane este comparabil ca proportii cu infrangerea suferita de generalul Varus in padurile intunecate ale Germaniei, pe cand Roma era condusa de Augustus. Roma cea lacoma nu se lasa, astfel incat o noua expeditie desfasurata in anul 88 d.Hr., calca din nou hotarele Daciei. De data acesta, legiunile erau conduse de generalul Tettius Iulianus, un fost consul sever si disciplinat. Cunoscator al regiunilor, Tettius invadeaza Dacia pe la Portile de Fier. Lupta care s-a dat la Tapae a fost una extrem de sangeroasa, cu nenumarate victime in ambele tabere. Pacea era iminenta deoarece Decebal isi vede amenintata Sarmizegetusa, iar Domitian, la randul sau, era prins in lupte grele cu sarmatii, iazigi, marcomanii si cvazii. Anul urmator se semneaza o pace care a durat 12 ani.

Pentru prima data in istoria sa Imperiul Roman era nevoit sa incheie o pace umilitoare. Stapana lumii era obligata sa-l recunoasca pe Decebal rege al tuturor triburilor geto-dace si sa-i plateasca despagubiri in sume de bani, in conditiile in care regele dac nu restituia nimic din prada de razboi, sa-i asigure ajutoare militare, tehnica si masini de razboi, sa-i trimita ingineri si constructori care sa-i ridice cetati si forturi.



Un blestem pe nume Marcus Ulpius Nerva Traianus

" Daca exista pe undeva vreun golf ascuns sau un pamant necunoscut unde se gasea aur, se decreta ca acolo este un dusman si se pregatea samanta unor razboaie sangeroase alaturi de cucerirea de noi comori " - Petronius (Satiricon CXIX, 4-7)
Soarta lui Domitian face ca acesta sa fie asasinat de un libert. A doua zi, in mare graba, conspiratorii si generalii romani il aleg imparat pe Marcus Cocceius Nerva, cel care l-a adoptat drept fiu si successor pe Marcus Ulpius Traianus. Acesta din urma era ambitiosul fiu al unui comandant de legiune de origine hispanica (celtiber).

 

Ajuns, in cele din urma, imparat datorita calitatilor sale militare, Traian mosteneste o Roma saracita de cheltuielile fara masura ale lui Domitian, ai carei cetateni erau inglodati in datorii. Vestile despre aurul din muntii dacilor nu mai reprezentau de multa vreme o noutate. Pentru Imperiul Roman, ajuns aproape de apogeul politicii sale expansioniste, cucerirea Daciei si instalarea legiunilor in muntii sai era de maxim interes strategic. Aceasta deoarece, pe langa jefuirea stramosilor nostri de aurul si argintul strans in generatii, Roma stabilea la granitele de rasarit un avanpost important impotriva atacurilor venite din partea dacilor liberi aliati cu popoarele iraniene precum sarmatii, scitii si roxolanii, dupa cum avea sa o demonstreze mai tarziu Istoria.

 


In fata colosului expansionist, statea un regat de oameni curajosi care nu cunosteau frica de moarte. Cele doua razboaie purtate de Traian impotriva daco-getilor au fost nimic altceva decat o lupta surda si crancena de aparare si supravietuire a credinciosilor lui Zamolxis. Nu voi insista asupra desfasurarii si sfarsitului celor doua razboaie. Voi evidentia doar momentele hotaratoare in decursul sangeroaselor confruntari. Suntem tentati sa-l consideram pe Traian un mare conducator militar. Fiul adoptiv al lui Nerva mostenise, insa, deja, un Imperiu aflat la apogeu, cu o armata imensa, unde disciplina si grija fata de detalii erau respectate cu sfintenie. Constient de darzenia si forta dacilor, Traian nu a precupetit nimic. A trimis in Dacia cele mai mari armate romane care s-au aventurat vreodata intr-o expeditie de cucerire. A riscat visteria Imperiului, cheltuind absolut totul pentru inzestrarea si pregatirea legiunilor. Cu toate acestea, Istoria ar fi fost probabil alta daca in fata lui Traian s-ar fi aflat armata uriasa ridicata de Burebista. Armata care cuprindea toate confreriile de triburi daco-gete...


Altfel ar fi fost viitorul nostru daca Pacorus al II-lea, regele partilor, ar fi incheiat la timp alianta anti-romana pe care i-a propus-o Decebal. Nici macar legiunile Romei nu ar fi facut fata unui atac combinat prin care regele dacilor ataca la Dunare, iar armata imensa a partilor urma sa invadeze Armenia si Iudeea, planuind sa ocupe Egiptul, granarul Romei! In plus, regele-erou trebuia sa lupte si pe plan intern cu tendintele separatiste ale unei parti din aristocratia dacica, care era gata sa-l paraseasca trecand de partea romanilor in schimbul pastrarii bogatiilor si rangurilor. Cum ar fi decurs lucrurile daca Decebal (constient de pericolul adus de Traian) ar fi reusit sa-l asasineze pe acesta? Dupa cum ne marturiseste Dio Cassius, regele dacilor a pus la cale, in anul 105 d.Hr, un plan care viza lichidarea fizica a noului imparat. In acest scop, a trimis in Moesia niste fugari care sa-l omoare. Planul a dat gres, deoarece spionii imparatului l-au banuit pe unul dintre ei. Supusi chinurilor, cei doi au recunoscut tentativa pusa la cale de Decebal.

 


Un alt punct sensibil al confruntarilor il reprezinta momentul critic desfasurat in perioada celei de-a doua campanii militare din primul razboi dacic (101-102 d.Hr.). Atunci, planurile Romei erau cat pe ce sa fie date peste cap. Decebal si-a intarit aliantele cu sarmatii si a pregatit o ofensiva de proportii prin care urmarea lovirea armatelor romane din sudul Dunarii si taierea cailor de aprovizionare pentru legiunile aflate in Dacia. Din nefericire, pe cand traversau Dunarea iarna, gheata a cedat datorita unei incalziri bruste a vremii, iar o mare parte din armata formata din daci si sarmati pierea inecata in apele Istrului. Tragicul moment este amintit atat de Dio Cassius cat si de imortalizarea sa pe Columna din Roma.


Dincolo de infrangerea dacilor lui Decebal, ilustrata de dramatica cadere si distrugere a Sarmizegetusei, nu trebuie uitat ca regele-erou a dat lovituri puternice timp de 20 de ani Imperiului Roman, stavilind pe moment cucerirea Daciei. Actiunile sale diplomatice vizau nici mai mult nici mai putin decat crearea unui front comun antiroman al tuturor popoarelor libere din acea zona. Linia de aparare inchipuita de regele dac trebuia sa se intinda pe la Rin pana in Partia, avand in mijloc Dacia. Sortii istoriei nu i-au fost prielnici, altfel astazi nu ne mai numeam Romania. Pentru salvarea regatului sau, Decebal a epuizat toate mijloacele posibile, viclenie, razboi deschis, ambuscade, tratate de pace, a oferit adapost si protectie tuturor fugarilor si transfugilor care paraseau Imperiul Roman. Pe baza informatiilor istorice putem afla fara greseala ca Decebal este fondatorul primului serviciu secret de informatii de pe meleagurile noastre, regele dac construind o adevarata retea de spioni bine pusa la punct, alcatuita din autohtoni si straini trimisi in Moesia sau chiar la Roma ca sa culeaga informatii referitoare la pregatirea militara si deciziile romanilor.


Cum moare un Semizeu
Istoria a facut ca cel care a descoperit si autentificat adevarul cu privire la sfarsitul regelui-erou, sa fie un istoric american. In anul 1965, profesorul Michael P. Speidel din cadrul Universitatii din Honolulu, Hawaii, a descoperit in satul Gramnani din apropierea anticului oras Philippi, un monument funerar pe care erau gravate un basorelief si o inscriptie interesanta. Era vorba de mormantul decurionului Tiberius Claudius Maximus, cel care a dorit ca fapta sa-i ramana amintita in epitaful lasat posteritatii. Drama imortalizata in marmura, atat pe Columna cat si pe piatra funerara a decurionului, s-a petrecut dupa caderea si incendierea Sarmizegetusei. Atunci, regele Decebal, insotit de un mic grup de insotitori credinciosi, gonea spre rasarit pentru a scapa de urmaritorii romani si a cere ajutor dacilor liberi din Carpatii Orientali si Moldova de astazi. Totul s-a sfarsit insa in urma unei tradari. Se pare ca acelasi Bicilis (numele sau a ramas unul de ocara in limba noastra, de aici mostenim termenul edificator de Bicisnic - om de nimic, tradator, lichea), nobilul dac care a dezvaluit romanilor mai apoi locul unde erau ascunse fabuloasele comori ale dacilor, le-ar fi spus acestora si de directia si traseul pe care se retragea regele sau.


O decurie condusa de Claudius Tiberius Maximus porneste calari in mare graba in urmarirea regelui. Insotitorii sai sunt ucisi, romanii inconjurandu-l pe Decebal. Regele ramane rege si in acest ultim moment care i-ar fi speriat pe multi altii. Asezat la umbra unui stejar secular, sprijinit de pamant intr-un genunchi, Decebal isi aseaza linistit scutul si sabia alaturi. Un semizeu nu poate fi prins, inrobit sau umilit. Eroul dacilor nu va avea soarta trista impartasita de alti lideri invinsi de romani si obligati sa marsaluiasca in lanturi in urma carelor triumfale de pe strazile Romei. Asa au sfarsit-o Iugurtha, regele Numidiei, invins de Marius, frumoasa regina Zenobya a Palmyrei, prinsa de Aurelian sau Vercingetorix al galilor, capturat de Cezar dupa caderea Alesiei. Ca un adevarat razboinic netemator de moarte, Decebal si-a luat singur zilele, preferand sa mearga in tainica imparatie subpamanteana a lui Zalmoxis sau in tariile cerului unde il astepta Gebeleizis.

 


Inainte ca legionarii sa arunce plasele si franghiile asupra sa, Decebal isi scoate de la brau, sica, traditionalul pumnal curbat dacic. Privind spre cer, isi reteaza carotida dintr-o singura miscare. Sangele i se scurge in pamantul Daciei pe care l-a iubit atat de mult, iar nobilul sau suflet se inalta intr-o lume mai dreapta, unde ajung doar spiritele mari. Cadavrul ramas in asta lume este ciopartit de romanii care se inghesuiau la recompense din partea imparatului. Capul si mana dreapta a regelui-erou sunt retezate de sabia lui Claudius Tiberius Maximus. Vor fi duse si expuse in cartierul militar al lui Traian drept trofee de pret. Scopul era unul eminamente psihologic, romanii sperand ca populatia autohtona supravietuitoare sa fie demoralizata de sumbra priveliste. Pentru a-i linisti pe plebeii Romei care de 20 de ani se temusera de un asemenea dusman redutabil, capul si mana regelui sunt conservate intr-un butoi cu miere si trimise la Roma. O inscriptie descoperita in Ostia relateaza ca relicvele au fost aratate multimii dupa care, in urletele de bucurie ale acesteia, au fost aruncate pe scarile Gemoniei in raul Tibru. Era locul unde se expuneau dupa executare cadavrele crestinilor si oponentilor Imperiului...

 


Este evident ca inainte de a fi profanat de cotropitori, capul lui Decebal a servit drept model pentru reprezentarile realiste de pe Columna. Mai mult decat atat, in anul 1822, cu ocazia sapaturilor din Forul lui Traian, a fost descoperit un bust de marmura cu inaltimea de 1, 5 metri care il reprezinta fidel pe Decebal. Bustul din care regele nostru ne priveste demn si misterios de aproape 2.000 de ani, este expus astazi in Muzeul Vaticanului. Merita zabovit putin asupra sinuciderii lui Decebal, privita de asta data din punct de vedere strict spiritual. Astazi, atat crestinismul cat si marea majoritate a religiilor condamna sinuciderea, privita drept un pacat greu si o greseala de neiertat. Dacii, practicanti ai unei religii uraniene, solare, aveau alt set de valori moral-religioase. Pentru ei conta vitejia, veselia, detasarea de cele lumesti si libertatea, nu se temeau de pedepsele de dupa moarte cu care mai tarziu aveau sa-si inspaimante credinciosii, religiile patriarhale de origine semita.
Pentru daci, libertatea a fost singura religie, fie aici pe Pamant, fie pe lumea cealalta.

 

Material preluat integral de pe site-ul Descopera

vineri, 20 noiembrie 2009

Encyclopedia of Haunted Places: Ghostly Locales from Around the World

Haunted
  • Editor: Jeff Belanger
  • Publisher: New Page Books (2005)
  • Language: English
  • Pages: 364
  • ISBN-10: 1564147991
  • ISBN-13: 9781564147998
  • Format: PDF

The Encyclopedia of Haunted Places is the first directory to be written by dozens of the world's leading paranormal investigators. Research notes, location background, first-hand accounts, and many anomalous photographs featuring ghostly manifestations comprise the hundreds of haunted listings in this directory.


For years, paranormal investigative groups have been studying their local ghosts with scientific equipment as well as with more esoteric methods, such as psychics and seances. This directory is a repository of some of their most profound cases. From across the United States, Canada, and many spots around the globe, ghost investigators tell of their sometimes harrowing experiences, share their research, and give readers an overview of both well-known and obscure haunted locales.

From private residences to inns and restaurants, battlefields to museums and libraries, graveyards to churches, The Encyclopedia of Haunted Places will offer supernatural tourists a guide to points of interest through the eyes of the ghost hunters. This reference also offers names, addresses, phone numbers, and Web addresses to each location covered. Feeling brave? You may just want to stop and visit some ghosts on your next trip.

Ebook

joi, 19 noiembrie 2009

Invizibilitatea spontana

Donnasml
Cercetatoarea Donna Higbee a facut un studiu la auzul catorva relatari ale unor persoane care sustineau ca au devenit brusc invizibile. Una dintre acestea este o anumita doamna Melanie, din California care spunea ca statea in sufragerie cand sotul ei a sosit seara de la serviciu si a trecut pe langa ea fara sa ii spuna nimic. Ciudat a fost faptul ca a inceput sa o caute prin casa, ba chiar a trecut pe langa ea fara sa o vada. Melanie nu stie cat timp a fost “invizibila” dar la vreo 10 minute in care sotul ei spunea ca nu reuseste sa o vada aflandu-se chiar langa ea, a devenit brusc vizibila. 


In urma studiului. Donna Higbee a descoperit mai multe astfel de cazuri in care oamenii devenau brusc invizibili, totul ramanand normal. Puteau sa mearga, sa vorbeasca, fara a fi auziti (sau poate tocmai pentru ca nu sunt vizibili nu li se raspunde), doar ca nu puteau fi perceputi de cei care se aflau langa ei.

A intalnit si cazuri in care unii oameni sustineau ca pot sa se faca invizibili “la comanda”.
Una dintre explicatii, ar fi ca aceste cazuri se intalnesc in randul oamenilor care sustin ca au fost rapiti de extraterestri, sau ca au vazut sau intalnit fenomene UFO.


“Invizibilitatea” voluntara, confundata uneori si cu 'teleportarea" a fost probata si practicata foarte mult mai ales in timpl celui De-al Doilea Razboi Mondial (si asta o stiu din surse sigure, probate).
De asemenea, poate oare sa aiba legatura cu niste influente magnetice? “extrasenzoriale”? “extraterestre”? Cum ar fi pozele, in care oamenii par transparenti, sau le lipsesc membre (capul, o mana etc.)


Poate, de asemenea, sa fie comparata cu, sau este cam acelasi lucru cu posibilitatea de “a trece printr-un zid”?
Sunt iluzii optice? Au legatura cu trecerea intr-o alta dimensiune?


Puteti afla mai multe amanunte despre

Spontaneous Human Invisibility

pe site-ul  Paranormal Phenomena

miercuri, 18 noiembrie 2009

Liquid Mind I - Ambience Minimum

LiquidMind 1 

Liquid Mind - Ambience Minimus (1995)
mp3 | 256 kbps | 1995 | 65 min | 119 mb
Genre: New Age, Instrumental, Meditative



"Ambience Minimus by Liquid Mind is graceful, gentle, and healing. This music is designed to help you relax deeply, during meditation, massage, yoga, rest, or in times of stress, and is the perfect background for massage, meditation, healing, yoga, pilates, reiki, shiatsu, tai chi or reflexology. The soothing flow of the music, and the absence of regular rhythm allows the listener to experience a level of relaxation not achievable by more active music. 

The first of Liquid Mind's elegant electronic series of slow relaxation music albums takes the listener to a place of deep calm and tranquility. This peaceful album is used by parents to help quiet hyperactive children, to assist themselves in going back to sleep in the middle of a difficult night, and to relieve the stress of a busy day at a computer terminal." ~cdbaby.com



1. Zero Degrees Zero
28:31
listen
  2. Whisperchill (US2630400002)
13:07
listen
  3. Liquid Mind
11:51
listen
  4. Shadows Of White
12:34


 download_music


Technorati Tags:



Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More