Si totusi... totusi... In ciuda tuturor actelor demente savarsite in numele Religiei, Adevarul despre care ele vorbesc continua sa straluceasca in miezul lor. Inca straluceste, chiar daca nedeslusit, printre straturile suprapuse de denaturari si interpretari eronate.

Este insa putin probabil ca veti reusi sa-l percepeti daca nu ati avut deja strafulgerari ale acestui Adevar in Interiorul vostru. De-a lungul intregii istorii, au existat intotdeauna oameni rari care au experimentat o schimbare in Constiinta lor si au realizat astfel in interiorul lor ceea ce este mentionat in toate religiile.

Pentru a vorbi despre acel Adevar nonconceptual ei s-au folosit apoi de cadrul conceptual al religiei poporului lor.
Prin intermediul unora dintre acesti barbati si femei s-au dezvoltat in cadrul tuturor religiilor majore „scoli” sau miscari ce reprezentau nu doar o redescoperire, ci in unele cazuri o intensificare a luminii invataturii originale.

Asa au luat fiinta gnosticismul si misticismul in cadrul crestinismului timpuriu si medieval, sufismul in religia islamica, hasidismul si kabbala in iudaism, advaita vedanta in hinduism, Zen si dzogchen in budism. Majoritatea acestor scoli erau iconoclaste...

Ele au inlaturat straturi si straturi de conceptualizare anosta si structuri de credinte Mentale, motiv pentru care cele mai multe dintre ele au fost privite cu suspiciune si adesea cu ostilitate de catre ierarhiile religioase consacrate.

Spre deosebire de Religia raspandita in masa, invataturile lor puneau accentul pe intelegere si pe Transformarea Interioara.

Datorita acelor scoli si miscari ezoterice si-au putut recastiga puterea transformatoare invataturile originare ale religiilor importante, chiar daca in majoritatea cazurilor doar un mic procent de Oameni avea acces la ele.

Numarul acestora nu era niciodata suficient de mare pentru a exercita un impact semnificativ asupra profundei Inconstiente Colective a majoritatii, in Timp, unele dintre acele scoli au devenit ele insele formale sau conceptuale, deci prea rigide pentru a mai fi eficiente.

Spiritualitate si Religie

Care este rolul pe care il au religiile consacrate in aparitia unei noi constiinte?
Multi oameni sunt deja capabili sa discearna intre Spiritualitate si Religie. Ei isi dau seama de faptul ca, daca detin un sistem de credinte — un set de ganduri pe care sa le considere Adevarul Absolut — nu devin spirituali, indiferent care ar fi natura acelor credinte.

De fapt, cu cat se identifica mai mult cu respectivele Ganduri (credinte), cu atat isi diminueaza sansele de a accede la Dimensiunea Spirituala aflata in ei insisi.

Multi oameni „religiosi” s-au impotmolit la acest nivel. Ei pun semn de egalitate intre Adevar si Gand si, identificandu-se complet cu Gandul (mintea lor), pretind a fi unicii detinatori ai Adevarului intr-o tentativa inconstienta de a-si proteja identitatea. Ei nu vad limitarile Gandirii.

Daca nu crezi (gandesti) intocmai ca ei, din punctul lor de vedere te inseli, iar intr-un trecut nu foarte indepartat s-ar fi simtit indreptatiti sa te omoare pentru acest motiv. Unii dintre ei inca mai sunt de aceasta parere si in Prezent.

Noua Spiritualitate, Transformarea Constiintei, isi face aparitia intr-o mare masura in afara structurilor religiilor institutionalizate. Intotdeauna au existat nuclee izolate de Spiritualitate chiar si in sanul religiilor dominate de Minte, chiar daca ierarhiile institutionalizate se simteau amenintate de ele si incercau adesea sa le suprime.

Marea deschidere asupra spiritualitatii in afara structurilor religioase reprezinta un eveniment complet nou. In trecut, acest lucru ar fi fost de neconceput, mai ales in Vest, unde cultura este mai dominata de Minte decat oriunde si unde Biserica Crestina a avut un real privilegiu in sfera Spiritualitatii.

Era imposibil sa te ridici pur si simplu si sa oferi un discurs pe tema spiritualitatii sau sa publici o carte de spiritualitate daca nu primeai in prealabil incuviintarea Bisericii, iar in absenta acesteia erai in cel mai scurt timp redus la tacere.

Dar in prezent exista semne de schimbare chiar si in cadrul unor anumite biserici. Este imbucurator, caci chiar si cel mai mic gest de deschidere produce Recunostinta, asa cum s-a intamplat in cazul Papei Ioan Paul al II-lea, care a vizitat o moschee si o sinagoga.

In parte ca urmare a invataturilor spirituale care au luat nastere in afara religiilor institutionalizate, dar si datorita unui aflux de invataturi proprii intelepciunii rasaritene stravechi, un numar tot mai mare de adepti ai religiilor traditionale sunt capabili sa renunte la identificarea cu Forma, doctrinele si sistemele de credinte rigide si sa descopere profunzimea Originara ce se afla ascunsa in chiar traditiile lor spirituale si, in acelasi timp, profunzimea din Ei insisi.

Ei realizeaza ca a fi „spiritual” nu are nimic de-a face cu credintele pe care le au, ci are totul de-a face cu starea Constiintei lor. Iar aceasta determina, la randul sau, modul in care ei actioneaza in lume si interactioneaza cu ceilalti.

Fragment din cartea “Un pamant nou - Trezirea constiintei umane”, autor Eckhart Tolle.

Va urma…

Multumiri pentru acest articol exceptional precum si altor articole viitoare, anonimului care semneaza sub numele de ‘’Ultimus Romanorum’’

Continuarea dupa articolele anterioare:

Trezirea Constiintei Umane partea I-a
Trezirea Constiintei Umane partea II-a

Trezirea Constiintei Umane partea III-a

Trezirea Constiintei Umane partea IV-a

De asemenea, puteti vizualiza toate articolele din categoria Trepte spre Cer