Recent Posts

Eckhart Tolle – Un maestru modern

Eckhart Tolle este considerat unul dintre cei mai originali si inspirati calauzitori spirituali ai timpului nostru, iar cartea "Puterea prezentului" este una din cele mai bine vândute în SUA dupa 11 Septembrie. Autorul s-a nascut în Germania, unde si-a petrecut primii 13 ani din viata. Dupa ce a absolvit Universitatea din Londra, a devenit cercetator si îndrumator la Universitatea Cambridge. La 29 de ani, în urma unei transformari spirituale profunde, vechea sa identitate a fost literalmente dizolvata si viata i s-a schimbat radical.

Neale Donald, Walsch - Conversatii cu Dumnezeu

Conversatia pe care Neale Donald Walsch o poarta cu Dumnezeu este inclusa in sase volume si inca nu s-a terminat! Cele sase volume sunt: Conversatii cu Dumnezeu, vol.I, II, III, Prietenie cu Dumnezeu, Comuniune cu Dumnezeu, Momente de gratie.

Universul lui Stephen Hawking

Stephen Hawking (n. 8 ianuarie 1942, Oxford/Anglia) este un fizician englez, teoretician al originei universului si unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematica la Universitatea Cambridge, detinuta cândva de Isaac Newton.

Michio Kaku - Einstein-ul zilelor noastre

Michio Kaku este considerat de majoritatea oamenilor de stiinta, Einstein-ul zilelor noastre, in afara faptului ca este un geniu, se exprima in termeni pe care si un om simplu cu un pic de engleza il poate intelege cu usurinta..

Zecharia Sitchin si cartile sale

Zecharia Sitchin este un autor controversat al zilelor noastre, care incearca sa ofere o alta viziune asupra mitului creeari omului.El se bazeaza pe diverse descoperiri arheologice, precum si studiul unor vechi texte, in principal pe vechile texte ale sumerienilor, cum ar fi Epopea lui Ghilgames sau Enuma Elish.

luni, 31 octombrie 2011

Codul lui Oreste 29 octombrie 2011 – Visul ca realitate paralela

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe Codrin Stefanescu.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste

"Visul ca realitate paralela descris in carti medievale interzise"

invitat: Codrin Stefanescu

Contact realizator :
http://codulluioreste.blogspot.com/
http://www.facebook.com/people/Oreste-Teodorescu/100000993692463
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000332593226

sâmbătă, 29 octombrie 2011

RENUNŢARE

Giving_up_by_soulshivers

Am renunţat la zeii noştri din vechime şi-am pierdut

Noţiunea libertăţii, am câştigat în schimb trufia de-a fi veşnici

În moarte evident, căci neantul ne urmăreşte pas cu pas

Dincolo de orice încercare, Diavolul ne este singurul prieten

Doar el ne mai poate răbda trecerea prin monstruoasa lume

Privirile noastre rătăcite nu mai suportă imaginile propriului eu

Oglindit în apele tulburi şi urât mirositoare ale unui intelect devenit infect.

Stafia din Iudeea ne poartă surâzătoare poverile, putregaiul şi veninul, iar noi,

Zilnic coborâtori din neant, vom culege doar roadele semănate de alţii, căci

Furtuna din suflete ne-a răscolit simţurile, devenite simple instrumente ale plăcerii.

Dar nu, nu recunoaştem ruşinea de-a fi devenit jalnice cadavre vii

Închinători la zeu străin, pierduţi pe veci din urna timpului

Vom schimba libertatea pe nimic, pe oarbe şi palide-amăgiri.

Din păcate, cel venit să ne-aducă suprema eliberare de sub jugul tiranic

Al sorţii, nu şi-a onorat promisiunea, am fost aruncaţi în robia

Cea mai cruntă, în numele unei false iubiri, haosul şi anarhia

Rezultate sunt noii idoli ai tragicei şi-odioase-i noastre istorii.

Cine îşi uită zeii, blestemaţi vor fi pentru totdeauna, indiferent de motivul invocat,

Vor purta de-a pururi prin veacuri stigmatele trădării, căci fără milă fi-vor

Jertfiţi pe altarele ignoranţei, coborâtori din basmele uitării, ocnaşi indiferenţei

Năluci plăpânde tremurând de ancestrala frică, chipuri de stârv

Mustind de putregaiuri, într-un târziu vândute la loteria mântuirii de-un zeu nebun.

Recolta cea bogată de suflete pierdute în numele celui viclean

Se va dezvălui slutelor noastre făpturi rânjind sarcastic şi batjocoritor

Şi-ncununaţi cu laurii solemnei admiraţii de sine vom silui chiar Adevărul

Să poarte pecetea mândrei noastre reuşite, iar peste Universuri stăpână

Suprema minciună îşi va purta cu semeţie însemnele trudnicei renunţări.

Adevărul devenit simplă iluzie, dreptatea oferită celor puternici

Iată ce-am câştigat în schimbul oarbei credinţe,

Spectrul înfiorător al iadului naşte ilaritate într-o lume

Devenită ea însăşi cel mai cumplit iad posibil, scena celor mai terifiante

Întâmplări, Adam în chingile lui Satan răsuflă de-acum uşurat

Misiunea sa a fost îndeplinită, iar rezultatul este cel care se vede

Şi din nefericire nu putem interveni, deoarece uscăciunea ne-a cuprins inimile

Focul păcatului a stors până la completa epuizare ultima picătură de suflet

Pe care am păstrat-o pentru ultima încleştare cu demonul,

Deveniţi hoituri fără vlagă vom putrezi în curând pe străzile

Pavate cu osârdie de truditori ai celui viclean, străinul din umbră.

Lumina, prinsă cu străşnicie în laţul dibaci întins peste hotarele nemărginirii

De către hainul întuneric al necunoaşterii noastre, asemenea unei găuri negre

Schingiuită de vie, siluită să se închine umbrelor eternei nopţi

Va aştepta o eternitate sămânţa demiurgică, ziditoare de spaţii

În speranţa clipei din urmă, clipa Cuvântului ieşit din baierele tăcerii.

Şi-atunci în chinurile facerii, născut din moarte, Noul Adam va rupe cercul

Ignoranţei, astfel că intelectul domesticit prin lungi asceze va scormonii imensitatea

Iar miracolul şi straniul sentiment vor colinda din nou liberi aşteptând

Până când va veni Eliberatorul, cel fără dorinţă şi fără de chip

Dar tocmai de aceea luptătorul neînfricat al ispitelor cereşti, Călătorul

Care va schimba faţa întregului Univers într-o temerară încercare

De zidire a unei lumi noi, asemenea unei pietre filosofale aţintite spre Cer.

Cuprinşi de îndoială, îngerii, temători, vor deveni şi ei oameni, iar zeii

Cântând voioşi ziua regăsirii, vor aduce şi ei prinos de recunoştinţă triumfătorului

Supremului eliberator al unei divinităţi căzute sub robia propriilor iluzii.

Adio, vom spune fericirii veşnice, iluzia supremă de odinioară

Acum vom trăi libertatea de-a fi noi înşine, fără intervenţii străine

De cugetul nostru, vom trăi în sfârşit asemenea lui Dumnezeu.

Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "

vineri, 28 octombrie 2011

ETERNUL ADAM

Adam_by_try_to_touch

Visurile s-au născut din lacrimi şi durere, din lupta cu sine

Omul a născocit frumuseţi ispititoare, libertatea fiindu-i dreaptă

Călăuză spre nemurire. Suntem pe veci îndatoraţi lui Adam

Pentru curajul nebun şi curiozitatea de care a dat dovadă

Abia odată cu nesăbuita-i îndrăzneala s-a născut Omul,

Iată aşadar tâlcul poveştilor bogomile, în care naşterea minunatei

Făpturi-Omul, este pusă în seama lui Satana şi a bunului Dumnezeu.

Câtă înţelepciune în judecata ciudatelor secte gnostice şi cât adevăr

Dar fără înţelegerea deplină a acestor stranii semnificaţii, oricât

Ne vom strădui, nu vom înţelege enigma sufletului omenesc

Şi dilema în care s-a aflat Creatorul în momentul creaţiei…

Adam a ales pentru noi toţi, în numele nostru, dar a ales paradoxul

Când putea să se mulţumească cu simplitatea şi inocenţa

În detrimentul blândeţii copilăriei el a ales suferinţele maturităţii.

Copilăria pierdută va fi pe veci visul de aur al unei omeniri obosite

Hrănite destul cu iluziile unei libertăţi împovărătoare,

Singura vină a nefericitului Adam, dacă o putem numi aşa, este visarea

Cutezanţa de-a privi nemurirea din lăuntrul fiinţei sale

Dorul şi visarea îi va purta paşii spre nemărginire, trecând prin abis

Împleticindu-se în mocirla deznădejdii, purtându-şi cu semeţie poverile

Omul se va înnobila în cele din urmă, iar universul întreg va cânta biruinţa

Supremă, unica fiinţă eternizată în devenire, Omul-Dumnezeu…

Mesajul Noului Adam, către eternul Adam acesta este: fiţi voi înşivă

Şi veţi moştenii universul, odată cu răstignirea de pe Golgota

Dumnezeu a înţeles ce înseamnă să fii Om, datoria noastră acum

Şi pentru totdeauna e să înţelegem Dumnezeirea în toată splendoarea sa

Să o recunoaştem în noi înşine şi-n jurul nostru, dincolo de dualitate…

Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "

miercuri, 26 octombrie 2011

IMN ÎNCHINAT MAYEI

MAYA

Speranţe se nasc şi mor la răspântie de veacuri, doar tu veşnic

Tânără, treci nepăsătoare pe lângă toate chipurile manifestate

În devenire, jocul tău minunat pare sortit eternităţii, prin

Feluritele măşti surprinzând divinul în toată splendoarea sa

Nălucirile tale întrec în frumuseţe orice închipuire, realitatea pălind

În faţa amăgirilor scornite de tainica-ţi fire.

Tu cea fără de chip, căci toate-s topite prin farmecul tău

Luminează-mi calea spre cele nepieritoare şi veşnice,

Nu mă lăsa cuprins de tainica-ţi chemare, mai bine alungă orice

Imagine din mintea mea bolnavă din cauza închipuirile născocite de tine

Nu mă osândi asemeni zeilor, care-n nebunia lor se cred atotputernici

Lasă-mi libertatea de alegere şi-ţi voi închina cântecul inimii mele.

Topeşte-mă în braţele tale ce cuprind nemărginirea dar lasă-mă

Să respir suflul nemuririi ce se scurge printre degetele-ţi răsfirate,

Cuprinde-mi sufletul prin atingerea pleoapelor mele firave dar lasă-mă

Măcar o clipă, să pot surprinde prin ochii tăi înlăcrimaţi eternitatea,

Şi nu lăsa uitarea să-mi stingă dorul meu de Absolut.

Nu vreau să mă las prins de magicu-ţi dans, permite-mi doar să cânt

Iar vocea-mi sugrumată de emoţie-ţi va cânta prin tăcerea ei, imnul

Tainic al regăsiri fiinţei tale în sânul oceanului primordial, iar eu în noianul

Învolburatelor tale ape mă voi pierde pentru a renaşte din nou.

Prin glasul tău sidefat voi respira nemurirea, adormind la căpătâiul tău

Voi trezii spre un nou drum universul cel pierdut prin divinu-ţi joc

Uitându-mă pe mine însumi, îţi vei putea cunoaşte adevăratul chip.

Suntem uniţi prin tainic legământ să hoinărim stingheri prin universuri

Jucând mereu acelaşi straniu joc, cântând mereu aceeaşi melodie

Vom reuşi o clipă să oprim din mers, eternitatea în fuga ei spre neagra veşnicie

Iluzia temporală fiind zdrobită, împreunaţi cu magica-ţi ispită vom slobozii

Spre Absolutul magic tot necuprinsul energiei veşnic schimbătoare,

Lumina-şi va sporii a ei intensitate şi noaptea va rămâne-n moarte o şoaptă

Căci demonul răpus de nebunia nopţii urlând sfâşietor de dor, va fi înfrânt

Iar Dumnezeu uimit de sine însuşi ,va ridica un imn de slavă-n inimă şi-n gând.

Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "

marți, 25 octombrie 2011

Codul lui Oreste 22 octombrie 2011 – Viata de dupa moarte

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe Victor Jalo.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste

"Viata de dupa Moarte. Demonstratii stiintifice ale continuitatii existentei"

invitat: Victor Jalo (biofizician)

luni, 24 octombrie 2011

PURGATORIUL

purgatoriul_by_mycrib

Exisă o zonă strict delimitată de celelalte stări spirituale prin

Caracterul special pe care-l îmbracă aici faptele, gândurile şi sentimentele

Întreţinute de trecerea noastră prin diferitele dimensiuni spaţio-temporale

Percepute de celelalte fiinţe ca fiind ambigue prin bagajul informaţional incoerent

Transmis lor, sau resimţite prin prisma unei neplăcute balansări dintr-o parte

În alta a „cântarului energetic”, aşadar vădind un caracter instabil dătător de

Nesiguranţă, o zonă crepusculară intermediară numită „Purgatoriul celor Nedecişi ”.

Este practic o prelungire a trăirilor a căror impuls nu a putut fi convertit în

Semnale energetice stabile, instabilitatea fiind cuvântul de ordine în acest loc

Asemănător în unele privinţe cu indecizia trăită în zona „Tunelului Spiritual ”.

Purgatoriul este singura zonă intermediară care face legătura între lumea fizică

Şi lumea spirituală, nu există o lume a spiritelor damnate, nimeni nu este condamnat

Singura pedeapsă fiind dată de propriile-ţi fapte, iar efectuarea pedepselor coincide

Cu formarea materialului informaţional prin care individul îşi construieşte singur

Propria-i soartă, acceptând să-şi încarcereze spiritul în materie, sufletul reprezentând

În fapt, zestrea informaţională proprie fiecărui individ acumulată în diferitele peregrinări

Prin vieţile trăite atât pe pământ cât şi în alte sisteme solare din miriadele de roiuri galactice

Prezente în imensitatea infinitului cosmic, Universul reprezintă deci scena în care se

Derulează toate transformările energetice ale spiritelor create de bunul Demiurg.

„Purgatoriul celor Nedecişi ” coincide cu Neantul, în liniştea sa siderală nimic nu se întâmplă

Nu are loc nici un schimb energetic cu exteriorul, este o linişte aparentă deoarece

În interiorul acestui Hău Cosmic se produc evenimente care frizează absurdul

Timpul curge în sens invers, şi totul este retrăit de la coadă la cap până în momentul

Decis de entropia divină, când în urma unei uriaşe explozii spiritul simbolizat

De lumină reuşeşte să scape din braţele hoaţei găuri negre şi redevine apt pentru

O nouă înrolare în marea aventură spirituală numită viaţa noastră cea de toate zilele.

„Purgatoriul celor Nedecişi ” se comportă asemenea unei gigantice găuri negre

Care acumulează lumina spirituală şi o închide în sine însuşi în mod egoist într-o

Încercare disperată de a fura energia divină, ferecând-o de spaimă de însuşi Creatorul

Dar totul face parte din dreapta judecată a lui Dumnezeu, restul e simplă iluzie

Aşadar, toţi cei care încearcă să se sustragă vieţii, încercând diferite metode de suprimare

Începând cu sinucigaşii şi terminând cu propovăduitorii stării de nirvana vor face

Pe pielea lor cum s-ar zice, cunoştinţă cu Neantul suprem, alături de ei vor fi prezenţi

Toţi acei „căldicei” cum îi numea Iisus, adică toţi cei indecişi, care stau în cumpănă.

În concluzie, Purgatoriul nu este de dorit de către nici o fiinţă, trebuie să fii hotărât

Cei care aleg o cale sau alta, indiferent care, vor continua în funcţie de alegerea făcută

Unii vor perpetua jocul cosmic al renaşterilor în lumile fizice iar alţii vor participa

Alături de Crist la o viaţă în spirit, devenind modelatorii Universului fizic.

Cei indecişi şi cei care au înfăptuit păcatul capital al sinuciderii, vor trăi starea

Indefinită, nerostuită, absurdă şi himerică a „Purgatoriului celor Nedecişi ”.

Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "

vineri, 21 octombrie 2011

Codul lui Oreste 15 octombrie 2011 - "Atacuri psihotronice asupra Romaniei"

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitati pe Cristian Pompei si Iuri Floroiu (Lumea Misterelor)

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste

invitati: Cristian Pompei si Iuri Floroiu (Lumea Misterelor)

"Atacuri psihotronice asupra Romaniei"

joi, 20 octombrie 2011

Revista “Constelatii diamantine” nr.14

A aparut numarul 14 al publicatiei periodice “Constelaţii diamantine”. Dupa cum se autodescrie, este o “revista de cultura universala, editata sub egida Ligii Scriitorilor Români”. Redactia, cu sediul la Craiova, este alcatuita din N.N. Negulescu (director, vicepresedinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala Oltenia), Doina Dragut (redactor-sef), Janet Nica (secretar general de redactie), Liviu Andrei (sef departament colaborari externe) si Gabriel Nedelea (redactor), la care se adauga redactorii asociati Prof. univ. dr. Catalina-Florina Florescu (S.U.A., membra a Asociatiei Române de Studii ale Americii), Prof. dr. Mariana Zavati Gardner (Anglia, poeta bilingva, critic literar si traducător) si Lector univ. Alina-Beatrice Chesca (Facultatea de Drept, Universitatea Danubius).

Membri de onoare ai colectivului de redactie sunt Acad. Constantin Balaceanu-Stolnici, Prof. univ. dr. Remus Rus (Facultatea de Teologie, Universitatea Bucuresti, redactor-sef al revistei Studii teologice, coordonator al colectiilor Orizonturi spirituale) si Prof. dr. Florin Agafitei (orientalist, sanscritolog). Publicatia este distribuita gratuit in format electronic.

miercuri, 19 octombrie 2011

PANORAME DE DINCOLO…

Lumea văzută de dincolo pare mai ireală decât lumea spirituală

Văzută de acolo unde sunteţi voi, dragii mei prieteni

Chiar moartea pare un vis frumos pe lângă surogatul pe care

Nu demult îl împărtăşeam cu voi, când aveam impresia celei mai

Reale dintre lumile posibile…iar acum realul se dovedeşte a fi

Cea mai cruntă iluzie din câte există în întregul Univers.

Poate o să vi se pară ciudată predica mea despre ceva cunoscut vouă

Amarnic vă înşelaţi iubiţii mei colegi de suferinţă, nu ştiţi nimic

Despre infernul ce vă-nconjoară şi vă ademeneşte zilnic,

Cât despre mine, puţin mai încolo, dacă veţi fi capabili de-nţelegere

Vă voi promite dezvăluirea unei lumi aparte, lumea celor pregătiţi

Pentru o nouă confruntare cu spasmele şi durerile renaşterii acolo

În sânul iadului terestru, înrolaţi pentru o nouă aventură a spiritului

Încătuşat de bună voie în materie, preţul plătit e inimaginabil de scump

Dar rezultatul obţinut depăşeşte puterea noastră de înţelegere.

Probabil vi se pare ciudată această înfrăţire a hoitului cu sufletul

Dar altfel nu e posibilă regenerarea divinităţii, sporirea energiei divine

Chiar dacă pare de necrezut Dumnezeu are nevoie de Creaţie pentru

A-şi putea lărgi orizontul energetic peste limita posibilităţilor entropice.

Prin Creaţie, prin trăirile spiritului încătuşat de materie, câmpul energetic

Al Creatorului devine la infinit putându-şi experimenta posibilele limitări.

În primul moment al apariţiei unui nou suflet prins în matricea materiei

Lumea primeşte un impuls special, iar ea la rândul ei răspunde printr-o

Reacţiune care învăluie fătul încă din primele momente ale conceperii sale,

Depinde însă de factorii genetici dacă viitorul prunc va răspunde corect

La mesajul codificat al lumii acesteia, o interpretare cât mai aproape de

Realitatea mundană îi va permite noului născut să parcurgă mai uşor

Treptele devenirii sale ca Om, ajungând un bun păstrător şi de asemenea

Un valoros artefact cuantificator al energiei divine.

Primul scâncet al copilului va însemna răspunsul spiritului la atingerea

Nucleului său energetic, impactul fiind aproape întotdeauna dureros

Există şi excepţii, datorită în primul rând factorului temporal scăzut scurs

De la ultima moarte a individului la prima naştere ca nou apanaj al Creaţiei.

Scufundarea aceasta în mocirla terestră seamănă cu un imens „Patinoar Spiritual”

În care se află căzute, alunecând pe gheţuşul spirtului, noile fărâme de energie

Erupte asemenea unor lave incandescente din vulcanul originar numit Dumnezeu.

Un timp nedefinit, nimic nu pare a atenua căderea liberă a infinitezimalelor particule

De energie, dar în cele din urmă zestrea genetică a fiecărui individ şi moştenirea

Vieţilor trecute desfăşurate odinioară sub diferite forme structurale, încep încet

Să-şi lase amprenta, noul material informaţional va echilibra situaţia.

Începe copilăria propriu-zisă a fiecărui individ, funcţie de diferiţi parametri

Energo-informaţionali şi de biocâmpul propriu fiecăruia în parte, are loc

Ceea ce ar trebui să fie, şi pentru cei mai mulţi dintre noi este, deplina fericire

Adică, vârsta copilăriei, atunci când se formează caracterul uman şi se trezesc

Diferitele aptitudini, atunci când prind contur cele mai îndrăzneţe vise ale noastre.

După starea febrilă iniţială, în timp ce acumularea energetică a cuprins fiinţa

Are loc fenomenul uitării, care aduce cu sine liniştea dinaintea furtunii

Situaţia poate fi comparabilă cu legănarea unui Hamac, aşa şi este numită

Starea de atemporalitate a copilăriei după ieşirea din Patinoar, „Hamacul Spiritual”.

Învăluit în propriul mister, spiritul pare că doarme legănat fără griji în sânul

Mânuit cu dibăcie de sentimentul pur al iubirii, acum intelectul pare că doarme.

Într-adevăr, după o perioadă de acalmie ce durează diferit la fiecare om

În funcţie de nivelul său vibraţional, starea edenică a copilăriei se pierde cu timpul

Intervine stadiul pubertăţii juvenile, când are loc transformarea fiinţei

Are loc trecerea prin „Tunelul Spiritual”, starea de linişte caracterizată prin

Unduirea Hamacului se transformă la trecerea prin Tunel într-o furtună

Uraganul dezlănţuit al intelectului părelnic adormit, acum se definitivează

Ultimile trăsături ale caracterului şi se trasează drumul ce urmează a fi urmat,

La fel ca toate celelalte, şi această perioadă variază de la individ la individ.

Esenţial este ca spiritul să reuşească ieşirea din Tunel, altminteri va suferi enorm

Evident că şi omul va trece prin chinuri insuportabile, este perioada cea mai

Dificilă din întreaga aventură a încarcerării spiritului în materie, Tunelul trebuie

Trecut şi depăşit, după care urmează devenirea propriu-zisă a individului.

Indiferent de trăirile sale, căderile sau urcuşurile spirituale vor fi acut resimţite de

Divinitate, acum intervine Cristul Cosmic, care va trăi alături de persoana umană

Toate bucuriile, nefericirile, durerile noastre, fără să intervină decât la cerere.

Spiritele elevate vor fi conduse de către El spre o nouă cale spirituală numită

„Puntea celor singuri Aleşi”, în funcţie de faptele şi gândurile candidaţilor aspiranţi

La această ierarhie spirituală, unii vor ajunge să cunoască încă din viaţa terestră

Toate formele de manifestare a Unicului Divin din Univers şi vor conlucra împreună

Cu Cristul Cosmic la modelarea nu numai a propriei lor fiinţe ci şi a altora care

Au acceptat şi solicitat ajutorul ceresc.

În cele din urmă vor recunoaşte că lumea în care trăiesc este o iluzie, o proiecţie

Astrală a spiritului divin conţinut de propriile suflete, dar iluzia este necesară

Şi vălul odată scuturat vor înţelege rostul acestui periplu imaginar.

De fapt prin iluzia numită viaţă realul sporeşte indefinit spre Absolut şi atunci

Se dovedeşte că Iluzia Cosmică numită Maya este Puntea spre Cealaltă Realitate.

Aşadar nu fiţi trişti, adevărul nu-i chiar aşa de înspăimântător precum părea

La începutul povestirii mele, irealitatea acestei lumi naşte Adevărata Realitate

Prin trăirile percepute în viaţa de zi cu zi, spiritul se hrăneşte cu Energie

Impulsurile trăirilor noastre se dovedesc deci a fi adevărate, dincolo de scenariile

Derulate în fiecare caz în parte. Infernul numit viaţă terestră în fapt nu există

Doar trăirile noastre sunt reale, sentimentele, gândurile şi faptele noastre conduc

Spiritul spre ultimul stadiu spiritual numit „Miriştea” despre care însă nu pot

Nu pentru că nu vreau, ci pentru că nu am cum, să vă spun ceva, căci nimeni

Nu poate vorbi despre Mirişte decât Creatorul.

Spiritele care nu reuşesc să perceapă Cristul Cosmic vor părăsi scena numită

„Puntea celor singuri Aleşi” şi-şi vor continua periplu iniţiatic în funcţie de

Acumulările energetice realizate, urmând alte noi cicluri de evoluţie la nesfârşit

Până vor reuşi să se desprindă de Iluzia cosmică şi vor realiza că sunt părtaşi

La marea aventură a Spiritului Divin pribeag pe Cărările Absolutului Etern…

Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "

marți, 18 octombrie 2011

Codul lui Oreste 8 octombrie 2011 - Rolul manipulatorului in istorie. De la religie la politica"

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe Anatol Basarab.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste

"Rolul manipulatorului in istorie. De la religie la politica"

invitat: Anatol Basarab

contact invitat :
office.anatolbasarab@gmail.com
http://anatolbasarab.wordpress.com/
http://ro-ro.facebook.com/anatol.basarab
http://ro-ro.facebook.com/pages/Anatol-Basarab/104491276294414?sk=info

luni, 17 octombrie 2011

ABRAXAS

Abraxas_by_LouieLorry

Nimeni nu poate îndrăgi viaţa mai mult, decât cel ce-o refuză,

În numele asprei libertăţi,

Nimeni nu crede în Dumnezeu mai mult, decât cel ce aruncă asupră-i

nemeritate învinuiri şi hule, în numele unei îndreptăţite revolte,

Nimeni nu-i preţuieşte cu-adevărat pe semenii săi mai mult,

decât cel ce-i apostrofează cu neţărmurită blândeţe,

Nimeni nu este adevărat înţelept mai mult, decât cel ce necontenit se află-n roditoare dilemă,

în numele unei ştiinţe a întrebărilor,

Nimeni nu este veşnic artist mai mult, decât cel ce neobosit caută să desluşească

chipul divinului în cele aşa zis lumeşti sau profane,

Nimeni nu iubeşte natura-nconjurătoare mai mult, decât cel ce ferice

se pierde pe sine-n adâncurile ei frumuseţi.

Iubirea însăşi este o sabie cu două tăişuri, o monedă cu două feţe, ea poate degenera

în gelozie şi ură sau poate atinge apoteoza prin deplina compasiune,

Aşadar, totul în lume poartă amprenta dualităţii

Totul oglindeşte cât se poate de limpede chipul divinului Ianus preschimbat

în chipul Abraxasului, Dumnezeu şi Diavol deopotrivă.

Dualitatea pare să fie însăşi calitatea de bază a lui Celălalt, sau mai bine zis

Modelul prin care acesta se manifestă vizibil în lumea celor cuprinse de finitudine

Iar în această lume duală îngrădită de spaţiu şi timp

Omul este cel sortit să-şi ducă teribila-i povară –

Libertatea plătită prin jertfă de sânge, Cunoaşterea izvorâtă din zbateri şi plângeri,

El este cel chemat să-nţeleagă tot rostul, el joacă rolul eternului Parsifal

Dar şi al veşnicului Sisif, Prometeu înlănţuit de conştiinţa de sine, trăind cu speranţa

Că într-un târziu i se va dezvălui sensul acestor dramatici trăiri,

Scopul minunii acestui infern numit Viaţă.

Totul este devenire, pare să strige Omul bătând mânios cu pumnii la porţile

infinitului, aproape de hotarele nevăzute ale dumnezeirii…

Măcinat de îndoieli şi înspăimântat de propriu-i chip

Frământat de chinuitoare întrebări, disperat în faţa morţii, dar mai ales deznădăjduit

De caracterul trecător, înşelător al scurgerii clipelor, Omul încearcă

Încearcă mereu…

Chiar însăşi Creatoru-i cuprins de îndoielnice gânduri, pare a-i aproba gesturile,

încercările şi efemerele-i zbateri,

Glasul Demiurgului se-aude de dincolo de timp, de spaţiu, de eternitate,

Fredonând melodia spiritului, strania melodie a Absolutului :

Abraxas_by_HellGauss

“ Nimeni nu poate cunoaşte nimic, fără să înţeleagă deplina suferinţă,

Nimeni nu este liber cu-adevărat până ce nu-şi înţelege menirea…

Omule, adânci taine zidit-am în sufletu-ţi divin

Neasemuite mistere zac ascunse înlăuntrul fiinţei tale,

Descoperă-mi calea ce duce-n spre mine

Dezvăluie-mi chipul ce se-oglindeşte în faptele-ţi nepieritoare,

Caută să-ţi depăşeşti limitele impuse de propriile-ţi slăbiciuni, de propria-ţi ignoranţă,

Căci altele nu-ţi sunt impuse…

Şi chiar dacă pentru toate acestea şi încă multe altele va fi trebuind să mă ucizi

Cu toate astea continuă-ţi Marşul triumfal spre imensitatea infinitului cosmic,

Căci orişicum, spiritul va renaşte din nou, iarăşi şi iar la nesfârşit,

Dar de fiecare dată va fi un altul, Nou, Mai înţelept, mai bun, mai falnic şi mai revoltător…

Întrebările tale vor fi pentru mine ample răspunsuri, Îndoielile tale vor fi

Pentru mine trainici speranţe,

Prin moartea ta eu voi renaşte, prin suferinţele tale voi cunoaşte

Ceea ce numai tu îmi poţi dărui, Viaţă eternă, trăire sublimă, visuri măreţe şi reverii.

Eu sunt ca tu să poţi exista, tu eşti ca eu să mă pot bucura,

Fără de tine nu-i sentiment, gândul devine pururi absent,

Tu eşti lumină şi întuneric, spirit şi suflet, dublu eteric

Născut din haos, ordinea s-o reînfiinţezi, din ordine haosul să-l recreezi,

Toate acestea în dar le-ai primit, fără de ele n-ai fi trăit,

Însă prin asta eu însumi pe mine m-am descoperit.”

Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "

vineri, 14 octombrie 2011

TÂLHARUL ŞI MAYA

Giovanni_Battista_Tiepolo_074

Ultima treaptă a deveniri, dacă putem spune aşa, cu toate că acum nu mai există

Nici urmă de vreo clasificare, toate pălind în comparaţie cu straniu-i chip,

Este cea a Tâlharului care a devenit pe deplin liber, Libertate obţinută

Prin însuşirea puterilor Mayei…

L-am cunoscut pe Tâlhar, într-un final de basm, O poveste fără de sfârşit şi fără de început,

Dar fără de care totul e straniu vis, închipuire de nebuni…

Semăna cu Tâlharul de pe Crucea Golgotei, era aidoma Noului Adam cel înviat din

Moarte, părea a fi însuşi Celălalt, şi totuşi era un altul…

Privind la el cu recunoştinţă, începeam să-mi dau seama că eram eu însumi

Privit ca într-o oglindă magică în care se oglindeau toate chipurile prezente, trecute şi viitoare…

Acesta este în fapt prototipul Învingătorului, Triumfătorului asupra destinului,

Chipul Supraomului devenit Dumnezeu şi Om deopotrivă,

Odată cu naşterea sa izbăvitoare toate celelalte chipuri efemere ale Mayei

Au dispărut ca prin farmec, Odată pentru totdeauna…

De ce numele de Tâlhar din moment ce tot ceea ce obţinuse era realizat prin trudă şi jertfă,

Prin propriile strădanii, de ce ?

fallen_angel_by_Phedre1985

Răspunsul aveam să-l aflu altădată, momentan nu înţelegeam mai mult.

Ştiam doar atât, mă aflam pe treapta supremă a evoluţiei spirituale,

Pe nivelul vibraţional numit relativ “thor”. Restul abia mai târziu…

Tâlharul îmi vorbea cântând, cuvintele sale deveneau note muzicale exprimând

Muzica sferelor, Divina muzică celestă auzită doar de spiritele elevate :

“ Eu sunt Tu, Tu eşti Eu, Noi suntem Dumnezeu,

Nu există scop, nu există finalitate, Totul curge spre El,

Eternitatea n-are sfârşit, Omul e liber necontenit, Ţelul e El .

Doar forţa lipsită de scop e eternă, totul e straniul joc al Mayei

Ce viaţa o scoate din magica-i urnă,

Să nu te mai rogi ci mai bine să binecuvântezi

În tine şi-n Celălalt doar să crezi…”

Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "

joi, 13 octombrie 2011

AL TREILEA

t975441a

Al treilea, după Mesager şi Pierzător, numit aşa doar temporar, pentru a numi ceva

De nenumit ţinând doar de o anumită ordine,

S-a dovedit a fi destul de sus, desigur pe o scară a valorilor spirituale,

O scară arbitrară ce-i drept, dar şi aici la fel ca oriunde totul este relativ, nimic nu este Definitiv, nimic dinainte hotărât, în cele din urmă am putea spune fără putinţă de tăgadă

Că în fapt, Dincolo înseamnă Aici, iar Celălalt e la fel de prezent

Aici ca şi Dincolo, totul depinde doar de noi.

Este binecunoscut că sacrul se camuflează în profan şi misterul în banalitate,

La fel cum observatorul devine una cu obiectul observat, Omul devine una cu El,

Una cu Celălalt, Mintea se confundă cu inima, intelectul cu sublimul sentimentului, Absolutul cu Neantul, şi totuşi mai există ceva, un al treilea de nenumit,

Al treilea situat nu din punct de vedere spaţial ci vibratoriu, pe un nivel energetic

Numit relativ “tot”. La fel cum Pierzătorul se situa în cadrul vibraţiilor

De frecvenţă scăzută numite “tau”, dar Al treilea situat pe o treaptă mult superioară Pierzătorului,

Aşadar, un nivel energetic superior, şi poate tocmai de aceea mai greu de definit în cuvinte.

Al treilea este asemenea cursului unei ape, întruna curgând la vale El dă impresia că este Mereu un altul, Când în fapt El este tot timpul şi mereu acelaşi fluviu.

Machu_picchu

El este Iluzia Urzită de Maya, Eternul Dao, Tablele Legii lui Iahve,

Dharma lui Brahma, Visnu şi Shiva, Vedele Rişilor,

Avesta lui Zarathustra, Legea Iubirii Christice;

Al treilea e dincolo de dualitate, sau mai bine zis dualitatea însăşi născută prin moarte,

Orchestra care cântă Simfonia Eternităţii, corul care acompaniază vibraţiile Tăcerii,

Crucea pe care sta răstignit Cuvântul, Eterna Axis Mundi, Arborele Cunoaşterii din Edenul biblic, Lira lui Orfeu, Fulgerul lui Zeus, Ciocanul lui Thor, Toiagul lui Moise;

Sublima Luntre cu care Buddha ar fi trecut Dincolo, în starea de Nirvana

Stingerea Eternă, Mântuirea Creştină, Nemurirea Geto-Dacă, Eterna Reîntoarcere, Sophia Gnosticilor, Piatra Filosofală a Alchimiştilor, Kabala Evreilor sau

Corpus Hermeticum al marelui Trismegistus.

Aşadar mereu prezent, Al Treilea ar putea fi numit Veşnicul Martor sau

Supremul Spectator,

Detaşat de tot şi de toate, şi totuşi mereu implicat în mersul lucrurilor

Iată mesajul său mut lansat spre veacuri…

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

miercuri, 12 octombrie 2011

PIERZĂTORUL

looser_by_magikhatman

Odată trecut în celălalt tărâm credeam că va urma un repaus

Sau mai degrabă că va exista o perioadă lipsită de grijile unor

Istovitoare încercări, eram pe deplin convins că lupta se sfârşise

Dar mă-nşelasem, abia acum venise timpul pentru marile încercări

Restul zbaterilor mele de până atunci nu fuseseră decât simple aventuri.

Chiar dacă devenisem una cu Celălalt asta nu însemna că lupta se sfârşise,

Ci tocmai dimpotrivă, spre marea mea surprindere venise timpul să aflu că Energia,

De orice fel ar fi fost ea, şi cu atât mai mult când e vorba de Energia supremă, Energia Pură,

Suferă schimbări, deoarece aşa era înscris în însăşi legea ei

Că nimic nu se pierde ci totul se transformă.

De astă dată însă, nu mai era vorba despre o luptă surdă purtată împotriva necuratului,

Şi asta deoarece, acesta practic pierise topindu-se sau mai bine spus contopindu-se în Noi,

Nici despre vreo ispită anume nu putea fi vorba, căci nimic n-ar mai fi putut acum tenta Fiinţa.

Şi cu toate acestea era ceva, ce anume n-aş putea spune cu precizie, asta din cauză că limbajul

Şi deci cuvintele, nu pot să exprime pe înţelesul tuturor ceva ce practic nu are corespondent

În lumea fizică, care din anumite puncte de vedere este atât de diferită de lumea spirituală.

SANYO DIGITAL CAMERA

Totuşi, trebuie spus că există şi multe asemănări între cele două lumi aparent diferite

Doar că neputând fi obişnuit cu o astfel de situaţie, îmi era greu să găsesc o cale

De comunicare eficientă, un canal de transfer informaţional coerent.

Lăsând la o parte micile neajunsuri cauzate de limbaj, trebuie spus că şi în lumea de Dincolo Există anumite nivele ierarhice, numite ierarhii spirituale, asta ca o consecinţă, firească zic eu,

A faptului că-mi păstrasem identitatea, sufletul individual, Eul propriu sau personalitatea,

Într-un mod bizar desigur, dar cu toate acestea nu mai puţin adevărat.

Şi asta cu toate că devenisem Noi, împreună cu El, cu Celălalt,

Chiar dacă e greu de înţeles dar nu imposibil.

Era evident că înapoi nu mă mai puteam întoarce, altă cale nu exista, dacă pe pământ aveai

Mai multe şanse de-a purcede spre nemurire, odată împlinită,

Nemurirea nu o mai puteai pierde, însă trebuia trăită

Nu oricum, ci permanentizând Ideea şi sentimentul unei Pure Iubiri.

Odată avută loc, schimbarea sau transformarea fiinţei trecută Dincolo era pentru totdeauna,

Era o cale fără întoarcere, asta am înţeles-o din primul moment.

Aşadar devenisem un eliberat în viaţă asemenea acelor yoghini celebri ai scripturilor hinduse.

Într-un cuvânt, trăiam în două planuri fără frica de a-mi pierde cuceririle

Dobândite prin atâta trudă, existau însă şi pericole majore, era suficientă o clipă de neatenţie

Pentru a face cunoştinţă cu suferinţa deplină, cu şocul schimbărilor energetice

Care erau înfricoşătoare.

Aşadar, Energia era pulsatorie, vibraţiile se puteau modifica la cel mai mic semn

De scădere a intensităţii Emoţional-afective.

În acest fel am făcut cunoştinţă cu prima treaptă Spirituală din cadrul ierarhiilor “tau”.

Pierzătorul făcea parte din cadrul vibraţiilor de frecvenţă scăzută de ordin Tau,

De aici şi numele ierarhiei spirituale.

Bineînţeles, Pierzătorul nu putea fi altundeva decât Înăuntrul Fiinţei mele,

El nu poseda o existenţă concretă şi individuală, căci asta ar fi însemnat că există

În afara dumnezeirii atotcuprinzătoare, ceea ce desigur ar fi un nonsens.

În concluzie, modificările de pulsaţie îmi aparţineau, iar Celălalt semăna cu un simplu spectator, Celălalt nu intervenea cu nimic în procesul transformărilor energetice,

El rămânea mereu acelaşi Indiferent de schimbările petrecute în mine,

Şi asta chiar dacă formam împreună acel Tot Divin Unic,

Asta era în fond marea enigmă pe care nimeni nu o poate înţelege, deoarece

Este într-adevăr Dincolo de puterea noastră de înţelegere, este marea provocare.

Pier

Aşa cum Dumnezeu este Unul singur, unic şi neschimbător în esenţă, şi totuşi mereu altul

În manifestare, prezent în toate fiinţele fără deosebire,

Este enigma unicităţii în diversitate, sau cum altfel s-o numim, unicitate în multiplicitate ?…

Pierzătorul îmi comunica, desigur nu prin limbaj ci prin muzicalitate, că sunt un veşnic pierzător Şi că în fapt unirea cu Celălalt nu mi-a adus nimic bun, că am rămas din nefericire

Un etern călător spre nicăerea, aşadar, singur printre năluci, fără un scop precis şi,

Ceea ce era şi mai grav, fără de speranţă.

Dacă înainte de marea trecere aveam un scop precis de urmat, acum pluteam în van

În nefiinţa Celuilalt, iar Fiinţa Celuilalt îmi apărea şi-acum străină, de neînţeles, şi asta deoarece,

Lumina în care credeam că mă scald era de fapt întunericul Nefiinţei noastre.

M-am înşelat crezând că odată trecut Dincolo contrariile vor dispărea cu totul, dimpotrivă,

Abia acum resimţeam, mai acut ca niciodată, trăirea în dualitate, eu însumi eram

Pierzătorul etern în căutarea unei linişti ce nu există nici Dincolo.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

marți, 11 octombrie 2011

Codul lui Oreste 1 octombrie 2011 – Constiinta si Sufletul Animalelor

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitati pe Monica Vişan si Ingrid Baciu.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste

invitati : Monica Vişan si Ingrid Baciu
1 Octombrie 2011

luni, 10 octombrie 2011

MESAGERUL

Messenger

Într-un târziu, prin marea trecere l-am cunoscut pe cel de Dincolo,

Părea un simplu mesager, dar eu ştiam că nu e chiar aşa

Cum vroia el să pară, Era mai mult decât un simplu mesager,

Ştiam că era de fapt, însuşi paznicul Porţii Renunţării…

Ciudat este faptul că în preajma marelui moment

Al trecerii dincolo, l-am cunoscut întâi pe Celălalt,

Iar abia mai pe urmă după ce poarta s-a deschis

Lăsând în urma ei lumea cu toate aspiraţiile ei mondene,

A apărut în prag paznicul porţii de cleştar, Era în fapt ultima

Dar şi cea mai grea dintre toate încercările la care am fost supus

Pe parcursul itinerariului meu spiritual, chiar dacă atunci,

În acele momente de cumpănă, nici nu gândeam c-ar fi aşa.

Dacă Celălalt m-a condus pe drumul spre înţelegerea

Şi în acelaşi timp simţirea Adevăratei iubiri, pe asprul

Dar minunatul drum al renunţării de sine şi-al compasiunii

Pentru toate fiinţele din univers, care nu sunt de fapt altceva

Decât imagini ale bunătăţii divine, Fărâme de finitudini născute

Din Marele Tot Divin, cu toate acestea părtaşe la aventura spiritului,

Ba mai mult, prin sacrificiul Cuvântului Îndumnezeite prin Tăcere,

Oglindind Unicul divin manifestat sub diverse chipuri aparent diferite…

Mesagerul a încercat aducerea aminte a întregii mele vieţi,

Bineînţeles punând accentul pe acea perioadă pe care,

Aşa cum dealtfel singur o recunoştea, mi-a dirijat-o, şi nu oricum,

Ci orientată tocmai înspre răul din mine, înspre eul meu lăuntric situat însă

În acel punct de potenţial scăzut din punct de vedere vibraţional, sau mai corect spus energetic.

Aşadar atacându-mă într-un mod cât se poate de josnic, de egoist şi perfid.

Prin evocarea acelei nefaste perioade, Mesagerul credea cu tărie

Că mai poate opri timpul, spera că mă va putea întoarce înapoi din drum,

Vroia să mă inducă în eroare, să-mi abată gândurile într-o anumită direcţie,

Într-un anumit sens, dorea din răsputeri să-mi slăbească încrederea în propria-mi persoană, Încrederea în Celălalt, ar fi vrut să mă ruşinez de faptele mele trecute şi astfel

Să nu mai îndrăznesc să trec dincolo de poartă, să cred că nu merit şansa,

Probabil unică într-o viaţă de om, şansa de a devenii una cu Celălalt.

The_Messenger_by_PeaceIsCheap

Am rezistat eroic tuturor ispitelor, deoarece nimic nu ar mai fi putut schimba

Hotărârea mea de-a trece dincolo de mine, dincolo de propriu-mi eu lăuntric,

Acolo unde nu mai există tu şi eu, el sau ea, ci doar noi împreună cu Celălalt.

Într-un final, fără să poată trezi în sufletu-mi nici scârba, dar nici regretul,

Mesagerul îşi de-te duhul pierind odată cu ce mai rămase din fiinţa-mi întunecată.

Iar mai apoi, din cenuşa-i amestecată cu pulberea sufletului meu,

Se născu o altă Fiinţă, Iluminată Lăuntric de Energia Celuilalt.

Abia atunci am înţeles de ce singur s-a numit pe el Mesagerul şi care-i era mesajul,

Chiar dacă mulţi nu cred, totul are un sens în Univers

Însuşi diavolul, căci acesta era unul din numele pe care Mesagerul

Le folosea în mod curent în lumea de jos, chiar şi diavolul are un rost,

Un scop, şi nu unul de rând, ci unul tocmai esenţial, fundamental chiar,

Fără de el nu ar mai fi posibilă lupta, fără luptă n-ar exista devenirea,

Iar fără devenire chiar şi Celălalt ar rămâne pentru o întreagă eternitate singur.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

vineri, 7 octombrie 2011

CHEMAREA SPRE NEANT

neant_by_Ecirbaf

Spre necunoscut mă îndeamnă soarta s-apuc

Spre nicăerea sufletu-mi paşii mi-a îndreptat

Nici unde n-ajuns-am cu firea-mi cea schimbătoare

Aşa a fost să fie, să nu-mi găsesc în nimic alinare.

Va fi fiind totuşi măcar o rază de soare, ce stă

Să se-aprindă în bezna cea neagră şi stearpă,

O voce mă cheamă speriată din neantul plin de confuz

Şi totuşi glasul ei îmi sună prea cunoscut s-o refuz

Ea ştie, din mlaştina scârbei sufletul meu se adapă.

Fără gânduri îmi cere mintea să cercetez nemurirea

Lipsită de orice fărâmă de sentiment doreşte inima-mi

Să cunosc amarul, deznădejdea, amăgirea şi fericirea,

Am ajuns la concluzia că totul e neant, chiar şi iubirea

Abia stingerea tuturor celor contrare înseamnă eliberare,

Eliberarea de sub jugul fantasmei dualităţii urzită de Maya,

Cea mai presus de toţi zeii, născută înainte de naşterea timpului,

Căci toţi vom fi fiind doar himere şi vise din visul Universului stingher

Şi suntem toţi creaţii pentru-o clipă, baloane de săpun plutind în efemer.

Gout_du_neant_by_jeestunautre

Atunci nu-mi mai cere-ţi să cred sau să sper, că viaţa un rost ar fi având

Doar Neantul e cel ce stinge contrariile, dar nu prin anulare sau anihilare,

Cum prost s-a crezut, ci altfel. Tocmai Iubirea e sortită să aneantizeze, să egalizeze

Ceea ce ar fi să însemne că prea plinul fiinţează golul, vidul, neantul.

Aşadar chemarea spre Neant semnifică în fapt chemarea Absolutului, văzută doar

Dintr-un alt unghi diferit de cel cunoscut îndeobşte, văzută prin prisma unificării,

Însă nu orice fel de unificare, ci unificarea prin cuprinderea celor părelnic contrare.

Neantul nu se opune defel Absolutului, ci dimpotrivă doar prin chemarea la sine,

În sânul nemişcării mute Absolutul devine ceea ce este.

Astfel, chemarea spre Neant înseamnă fuga de repaus, dorinţa unei perpetue transformări, Voinţa unei eterne schimbări, chiar dacă pare ridicol, la prima vedere.

Dar pentru cel trecut Dincolo e limpede ca lacrima Absolutul fiinţează Neantul,

Iar acesta la rândul său completează lipsa Infinitului,

În acelaşi timp şi sub acelaşi chip Absolutul devine prin Neant, iar Nemicul stinge,

Şi nu oricum, ci într-un mod paradoxal,

Stinge Totul aprinzând Lumina din Întunericul Infinităţii Iluminate.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

joi, 6 octombrie 2011

CUVÂNTUL ŞI TĂCEREA

Paesaggio_onirico_by_insulla

La început a fost Tăcerea, adâncă, singură şi fără de viaţă,

Dar şi fără de moarte, chiar dacă întunericul îi lumina spiritul,

Ea era umbra a ceea ce va fi fiind în cele din urmă Cuvântul.

Cuvânt care crucificat fiind, va muri pentru a renaşte din nou Tăcerea…

Însă o altfel de Tăcere, născătoare de sens, purtătoare de Adevăr,

Punte spre ceruri, focul nestins ce va arde mocnit în fiinţa din noi,

Destul spre-a ucide timpul şi nălucirile scornite de mintea-i bolnavă

Iar din revărsarea prea plinului fiinţei sale, după îndelungi căutări născându-se supremul gol…

Cuvântul e cel ce va ieşi în cele din urmă triumfător din marea încleştare,

Cel ce va constitui pentru omenire calea spre Marea Trecere,

Trecerea Dincolo, Acolo de unde nimeni şi nimic nu ne mai poate ispiti,

Acolo unde neantul se contopeşte cu infinitul, acolo unde ne vom cufunda,

Sau mai bine zis, ne vom pierde pentru a ne regăsi, în oceanul primordial.

Galaton_2_by_SomniCelestia

Ne vom regăsi paradisul pierdut, îl vom reîntâlni pe El, Creatorul a toate

Demiurgul universului, făuritor a celor ce au fost, ce sunt şi vor mai fi,

Matrice a celor văzute şi nevăzute, arhetip al celor ce ar fi putut să fie,

Dar şi al celor ce n-au fost să fie, precum şi a celor ce vor fi fiind în etern,

Născătorul, trăitorul, susţinătorul şi distrugătorul tuturora, fără deosebire…

Ne vom fi regăsit esenţa, şi nu doar pentru o clipă, asemenea adoratorilor mistici,

Ci pentru totdeauna, vom fi devenit fărâme de lumină în lumina cea veşnică,

Notele muzicale ale Simfoniei eternităţii, şi cu toate astea nu ne vom fi pierdut iarăşi sufletul

Nu, nu ne vom fi topit în sânul energiei pierind asemeni unor boabe de spumă,

Vom rămâne totuşi noi înşine, alături de Celălalt, Împreună cu El, iată în fapt,

Marele miracol al Îndumnezeirii noastre, care chiar dacă pare greu de crezut,

Cu toate acestea este Adevărul, este Darul lui Dumnezeu pentru noi Oamenii

Dar plătit prin jertfa Cuvântului, prin moartea lui pe Cruce şi suferinţa Tăcerii…

Abia atunci în clipa cea sublimă, Clipa marii treceri Dincolo, slăvit fiei numele în veci de veci

Abia atunci în momentul eliberării vom cunoaşte ceea ce acum doar dacă bănuim,

Îl vom înţelege şi-l vom simţii în mod deplin pe El, pe Celălalt,

Care spre marea noastră uimire va deveni una cu Noi, iar în cele din urmă

Nu va mai fiinţa un Celălalt, ci Noi împreună cu El vom alcătui Fiinţa Deplină

Formată din Energie pură, Energia Totului împreunată cu cea a Nimicului,

Energia Cuvântului îngemănată cu a Tăcerii, Energia Sufletului înfrăţit cu Spiritul.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

miercuri, 5 octombrie 2011

CELĂLALT

GOD_by_skuum

Există multe lucruri ciudate în universul nostru fizic
Pe care le cunoaştem sau mai bine zis cărora le bănuim înţelesul,
Adevăratul lor chip rămâne însă, din păcate
Pentru cei mai mulţi dintre noi, nedezvăluit.
Multe mistere stau încă nedezlegate, aşteptând
Probabil mintea care să le afle înţelesul, sau poate
Întregul univers vuieşte în aşteptarea unui nou Parsifal.
Dar dintre toate, cea mai mare enigmă rămâne Celălalt.
Mulţi nu-l cunosc, pentru mulţi el nici măcar nu există,
Iar alţii nu înţeleg despre ce este vorba, Cine sau ce este El.
Celălalt e atât de aproape de noi, încât îi putem simţii răsuflarea,
E însăşi fiinţă din fiinţa noastră, ba aş putea afirma fără greş
Că fără noi nici nu ar putea fi vorba despre Celălalt.
Celălalt nu se află nicăerea, şi totuşi este mereu pretutindeni
E atât de departe de noi, şi totuşi atât de aproape,
Celălalt suferă alături de cei dragi, se bucură alături de cei veseli
E melancolic şi tăcut în preajma celor nefericiţi şi trişti.
Zarathustra_by_2BORN02B
De aceea dac-ar fi să-i dăm un chip, am putea spune negreşit
Că el este pururi tânăr şi veşnic bătrân, un ochi îi râde iar un altul îi plânge.
În timp ce noi rămânem despărţiţi, fragmentari în dualitate,
El ştie să rămână totuşi unitar, Unu ca fiinţă, multiplu ca manifestare,
Mereu acelaşi, Deseori în schimbare, Celălalt e marea chemare.
Celălalt e omul de lângă noi ce poate nu-şi găseşte alinare,
E fratele nostru aflat în grea suferinţă, e poate întreaga dorinţă
Din lumea cea fără speranţă, e visul celor cu cutezanţă,
Sau poate sublima credinţă în viaţa de dincolo de nefiinţă,
Suprema biruinţă, adevărata pocăinţă, sincera căinţă
Fiinţa ca fiinţă, şi tot ce înseamnă destin sau voinţă.
Celălalt e cel care duce povara faptelor noastre
E bunul prieten ce la necaz şi nevoie se cunoaşte,
Ori iarba ce foşneşte în mirifica pădure, apa cea pură
Ce curge la vale şiroaie, fluturele cel cu aripi de foc
Buburuza ce veselă zboară din loc în loc, greierele
Ce cântă, cântă întruna, păsările ce se-avântă spre ceruri mereu,
Tot mai sus mai aproape de piscuri de munţi,
Sau pământul cel răbdător de pungaşi tot mai mulţi.
Celălalt trece prin lume uşor, nestingherit, chiar cu dor,
Schimbă scenarii, joacă mereu un alt rol, transformă lumea-n decor,
E artistul ce nu oboseşte nicicând, mereu creator de valori
Şi cu moartea se pare că s-a înfrăţit, parcă-s două bune surori.
În timp ce noi ne petrecem în chin, fără vlagă parcă trăim
Fără scopuri precise, idealuri şi vise, cum am putea să mai fim ?
Universul întreg ne vorbeşte despre cel ce-ar putea să ne fie străin
Dacă n-am îndrăzni să-l cunoaştem încet, puţin câte puţin.
Pentru El întrebările valorează mai mult decât tot ce noi ştim
De aceea iubite străin, pentru tine voi pune întrebarea cea mare,
Care nu caută răspunsuri, pentru că singur doar tu trebuie
Să veghezi la naşterea-i cea roditoare la tainica sa, abisală chemare,
Ziditoare de lumi şi de fiinţe prin simpla-i strigare spre zare
Dacă eu nu sunt tu, Celălalt cine şi cum fii-va oare ?
Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

marți, 4 octombrie 2011

Climate literare – nr.46 / septembrie 2011

Semnează în acest număr...

Ion Iancu Vale Text despre un sentiment numit Frică 3
Ion IancuVale Repauzare în Adrenalinensburg 3
George Bacovia Poeme 4
Adrian Marino Altă Românie 5
Augustin Deac Codex Rohonczy 6
Mircea Horia Simionescu Dicţionar onomastic 7
Grigore Grigore Sonete 8
Gheorghe Constantin Nistoroiu Crucea şi Învierea în poezia Golgotei româneşti 9
Artur Silvestri Soartă postumă, istorie stranie 10
Adrian Munteanu „Avem şansa să devenim nemuritori!” 12
Dan Caragea Lumea de dincolo de morminte a lui Ştefan Mitroi 13
Victor Sterom Fulguraţii 14
Ioana Stuparu Poeme 14
Octavian Lupu Drumul regăsirii speranţei, renaşterii şi al unui nou început 15
Lucian Gruia Păstorul de oameni şi cuvinte 16
Al. Florin Ţene „Să vii şi mâine“ 17
Nicolae Nicoară Horia Poeme 17
Al. Florin Ţene Vânzătorul de vise 18
Florin Vârlan Neamţu Scrisoare de la ţărmure la mare 18
Mihai Antonescu Un gând bun despre o carte tot aşa 19
Aurel Avram Stănescu Alte sfere 20
Eugen Axinte „Nu vorbi niciodată depre tine. Scrie!“ 21
Vlad Cubreacov Anatolie Tihai, un misionar basarabean în Japonia 22
Manea Nicolae Dan Pasivitate înseamnă complicitate 24
Gabriela Petcu Chemarea destinului 25
Marius Gârniţă Poeme 26
Octavian Mihalcea În zodia inimii 27
Dan Predescu Placido 28
Victor Ştir Via Dolorosa şi Melania Cuc 30
Alexandru Ciocioi Am uitat să vă spun 31
Vavila Popovici Când „cei uşuratici aprind focul în cetate,
înţelepţii potolesc mânia“ 32
Ştefan Lucian Mureşanu Amnarul şi amarul gânditorului perpetuu 34
Georgeta Resteman Poeme estivale 36
Radu Mihai Crişan Testamentul politic al lui Mihai Eminescu 37
Daniel Cristea Enache Festivalul internaţional „Romeo şi Julieta la Mizil“ 38
IIV Dublă lansare de carte la Biblioteca Judeţeană 39
Lucian Constantin Toamna literară „Mircea Horia Simionescu“ 39

luni, 3 octombrie 2011

DUMNEZEU ÎN OGLINDĂ

vitralii_spre_Dumnezeu_by_ColouredPencil

Dintotdeauna oamenii au dorit să-şi imagineze divinitatea

Au încercat diferite chipuri, au alergat după năluci efemere

Departe de ei şi de lume, au căutat lumina şi viaţa,

Deşi adevărata lumină se afla aproape de ei, chiar la tot pasul

În propria lor fiinţă şi-n tot ce-i viu pe-acest pământ.

Aşadar căutat-au în zadar, şi ceea ce găseau era departe de aşteptările lor

Şi asta deoarece credeau cu tărie în propriile lor născociri, în propriile lor fantezii.

Adevăratul chip al divinităţii rămânea însă ascuns privirilor celor neştiutori,

Chinuiţi de himere şi vise.

De ce oare se-nşelau amarnic în sincerele lor căutări ?

De ce imaginile lor vor fi fost lipsite de viaţă şi duh ?

Poate că sună absurd, poate că nu-i de crezut, poate…

Dar în zarea nemuririi, aproape de marginea tăcută a universului,

Spaţiul şi timpul se dilată, Distorsionând Până şi Chipul celui fără de Chip,

Lumina fără de întuneric, Viaţa cea fără de Moarte, icoana celui ce desparte,

Ziua de noapte, Viaţa de moarte, Întregul de parte.

Când priveşti spre Dumnezeu, când te afli singur în faţă-i,

Tu chip de lut nenorocit şi palidă imagine-n oglindă a celui nepătruns,

Când crezi că poţi cuprinde Prin cuvintele tale neroade, Absolutul

Când crezi că poţi vedea printr-un ciob, Infinitul

Ori vrei să surprinzi pentr-o clipă, Nenumitul

Şi vrei să cunoşti dintr-odată, Negânditul

Atunci, te-nşeli amarnic, iubite om nevolnic

Şi faci ca să transpară în lume, spiritul demonic.

Pillar2-Supernatural-GodCreates-Man-Sistine-Chapel

E greu, dar nu imposibil, să pătrunzi pe cărările abrupte ce urcă înspre Infinit,

Şi totuşi nu pierde Speranţa,

De-ar fi imposibil, atunci totul ar fi în zadar

Totul ar fi deşertăciune. Dar nu, există un sens

Iar acest sens, nu poate omul să-l găsească

Decât în sine însuşi, şi fiecare adevăr descoperit

Prin trudă şi jertfă, chiar dacă nu-i supremul Adevăr

Cu toate acestea-i hrană şi balsam sufletului său zbuciumat.

Ciudată fiinţă izvorât-a din suflarea dătătoare de viaţă, a bunului demiurg,

Ciudată ca însăşi Creatoru-i

Ce-i de-te chip dintrânsul, suflare din propria-i suflare.

Iar omul, pe lângă toate aste minuni, primit-a în dar

O sacră misiune, să ducă începutul său înainte

Să recreeze o lume, din propria-i strălucită minte

Să împlinească iar mai apoi să desăvârşească opera,

Opera începută de Creatorul său, să-i dea chiar sensuri noi,

Şi în cele din urmă să ducă mai departe

Până-n întunecata zare, mesajul său nemuritor, ce pururi rămâne-n inimi oare ?

Sau se va fi pierdut odată cu pierderea inocenţei şi a copilăriei,

Ori va străpunge veacurile cu a sa tainică chemare

Spre Ceruri, spre Eternitate, căci Dumnezeu tu eşti.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More