Recent Posts

Eckhart Tolle – Un maestru modern

Eckhart Tolle este considerat unul dintre cei mai originali si inspirati calauzitori spirituali ai timpului nostru, iar cartea "Puterea prezentului" este una din cele mai bine vândute în SUA dupa 11 Septembrie. Autorul s-a nascut în Germania, unde si-a petrecut primii 13 ani din viata. Dupa ce a absolvit Universitatea din Londra, a devenit cercetator si îndrumator la Universitatea Cambridge. La 29 de ani, în urma unei transformari spirituale profunde, vechea sa identitate a fost literalmente dizolvata si viata i s-a schimbat radical.

Neale Donald, Walsch - Conversatii cu Dumnezeu

Conversatia pe care Neale Donald Walsch o poarta cu Dumnezeu este inclusa in sase volume si inca nu s-a terminat! Cele sase volume sunt: Conversatii cu Dumnezeu, vol.I, II, III, Prietenie cu Dumnezeu, Comuniune cu Dumnezeu, Momente de gratie.

Universul lui Stephen Hawking

Stephen Hawking (n. 8 ianuarie 1942, Oxford/Anglia) este un fizician englez, teoretician al originei universului si unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematica la Universitatea Cambridge, detinuta cândva de Isaac Newton.

Michio Kaku - Einstein-ul zilelor noastre

Michio Kaku este considerat de majoritatea oamenilor de stiinta, Einstein-ul zilelor noastre, in afara faptului ca este un geniu, se exprima in termeni pe care si un om simplu cu un pic de engleza il poate intelege cu usurinta..

Zecharia Sitchin si cartile sale

Zecharia Sitchin este un autor controversat al zilelor noastre, care incearca sa ofere o alta viziune asupra mitului creeari omului.El se bazeaza pe diverse descoperiri arheologice, precum si studiul unor vechi texte, in principal pe vechile texte ale sumerienilor, cum ar fi Epopea lui Ghilgames sau Enuma Elish.

vineri, 30 septembrie 2011

DUMNEZEU E ÎN CELE CE SUNT

After_the_rain_____by_childofstar

Dumnezeu e idee, gând, simţământ

Dumnezeu e iubire, cânt şi cuvânt

Dumnezeu este soare, cer şi pământ

Şi mereu e în toate din cele ce sunt

Dumnezeu este sfânt.

 

Dumnezeu e speranţă, lacrimă, dor

Dumnezeu e tentaţie, ispită, amor

Dumnezeu e în toate din cele ce dor

Şi mereu e icoană, mereu e simbol

Este vidul suprem ori marele gol.

 

Dumnezeu e lumină, chemare şi vis

Dumnezeu e genune, tainic abis

Dumnezeu e adevărul de necuprins

Şi mereu este vesel, mereu este trist

Dumnezeu e supremul artist.

 

Dumnezeu e oceanul, vânturi şi ploi

Dumnezeu este scoica ce zace în noroi

Dumnezeu sunt eu, sau tu, amândoi

Este viaţa ce pururi palpită în noi

Dumnezeu e dorinţa din noi.

 

Dumnezeu este floare, sămânţă, ogor

Dumnezeu este pasăre, veşnicul zbor

Dumnezeu este luna, luceafăr sau nor.

Dumnezeu este Unu, multiplu, divers

Dumnezeu e-un întreg Univers.

 

Dumnezeu este rugă, mister, incantaţie

Dumnezeu este spirit, energie, vibraţie

Dumnezeu e Absolutul, tot ce-i sublim

Şi mereu suferinţă, pururea chin

Dumnezeu înseamnă destin.

 

Dumnezeu este spaţiu, început şi sfârşit

Dumnezeu este timp, vastitate, infinit

Dumnezeu este jertfă, sacrificiu suprem

Dumnezeu e în toate număr şi semn

Dumnezeu e etern.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

joi, 29 septembrie 2011

RECUNOŞTINŢĂ

Love-Thanks

Am rugat arborii să-mi povestească despre destin

Cu rădăcinile lor de neclintit de veacuri, păreau oarecum trişti,

Şi totuşi, chiar dacă pentru ei timpul parc-ar fi încremenit

I-am rugat din nou să mi se destăinuie în taină,

Ba chiar le-am făgăduit că nu le voi divulga nicicând secretele

Cu toate că ştiam prea bine că nu-mi voi putea ţine promisiunea.

Până la urmă, trosnind din toate încheieturile

Şi unduindu-şi în mod armonios crengile-nălţate spre azurul cerului

Unul dintre mlădioşii arbori eterni a început să-şi depene povestea :

glitterosia__by_einfachso

„ Nu-mi amintesc decât arareori în vis copilăria, de nu vor fi fiind chiar năluciri

Ce orişicui îi pot părea vedenii de nebuni, urzite doar de prea bătrâna-i fire,

Dar să lăsăm deoparte amintirea, să spunem cât de grea e viaţa, devenirea.

Prin multe am trecut, o tinere, încă înainte de-a te naşte tu şi toţi ai tăi de-acasă,

Multe furtuni şi-au vărsat amarul şi furia peste bietele-mi tulpini

Şi mai multe fulgere brăzdatu-mi-au obrazul cu aste cute adânci şi negre ca de scrum.

Dar am rămas acelaşi veşnic arbore, nu m-au clintit din loc nici vânturi şi nici ploi

N-am dat nici măcar doar un pas înapoi, rămas-am numai eu cu piept şi umeri goi.

Te vei fi întrebat poate mirat, de unde atâta hotărâre, atât curaj şi-ncredere în sine ?

Un singur gând aveam întruna-n minte, ce binecuvântată e natura,

Şi cât de înţelept şi bun şi drept e cel ce a creat-o, dându-i fiinţă din însăşi fiinţa sa.

Cu toate aceste grele încercări şi peste poate poveri lăsate pe umerii mei necăjiţi

Aş dori de se poate, fii bun şi roagă-te pentru sufletul meu împovărat de ani,

Şi dac-ai putea vreodată să te-ntâlneşti cu bunul Dumnezeu, să-i spui să aibă milă

De-un biet arbore, ce nu-şi doreşte altceva decât o nouă aventură, şi poate chiar

O viaţă mai spornică, mai plină de mistere, de ample înţelesuri, într-un cuvânt mai bună.”

recunostinta

În cele din urmă s-a aşternut tăcerea pentru o clipă, dar numaidecât o altă voce,

Mai molcomă dar mult mai nesigură decât cea dintâi, s-a făcut auzită :

„ Dacă până şi arborele cel veşnic neînfricat a suferit atât de multe nedreptăţi,

Atunci ce să mai zic eu, bietul de mine, care sunt aici de la facerea lumii,

Şi zi de zi, ceas de ceas, felurite vietăţi îmi calcă pe suflet, cu neruşinare –

Zise pământul suspinând, iar mai apoi continuând :

„ De-ai şti tinere câte lacrimi de jale mi s-au prelins pe obraz

Câte broboane de sudoare mi-au curs pe frunte, cât sânge mi s-a scurs din vine…

Numai bunul Dumnezeu mai ştie prin câte încercări mi-a fost dat să trec

Şi totuşi, deşi dorită şi râvnită de toate neamurile am rămas aceeaşi sfântă ţărână,

Nestrămutată, mereu roditoare şi pururi tânără, falnică maică a tuturora.

De m-ar fi întrebat cineva cum de-am reuşit să rezist tuturor calamităţilor,

N-aş fi ştiut a-i răspunde altceva decât că viaţa merită trăită din plin

Deoarece e bunul cel mai de preţ pe care l-am primit în dar din partea divinităţii.”

În cele din urmă, ascultând cele două mărturisiri cutremurătoare, am plecat

Nu înainte de a-mi face semnul crucii, de-a mă închina spre cele patru zări

Şi de a binecuvânta natura cea însufleţită şi pe cel ce i-a dat Fiinţă şi Chip,

Nepieritor, neasemuit de frumos, neînchipuit de gingaş şi înălţător.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

miercuri, 28 septembrie 2011

Codul lui Oreste 24 septembrie 2011 – " Eliberare. Mantuire. Indumnezeiere: Iesirea din iluzie "

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe Risvan Vlad Rusu.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.tv/
http://www.antena2.ro/emisiuni

" Eliberare. Mantuire. Indumnezeiere: Iesirea din iluzie "

invitat : Risvan Vlad Rusu

Contact invitat :
http://www.reikilight.ro/
risvan@reikilight.ro

marți, 27 septembrie 2011

SIMFONIA NATURII

1758340000d5335282c3d4b0a339229efb734e419e

Am întrebat soarele, povesteşte-mi despre iubire

Şi mi-a răspuns : căldură, lumină, mângâiere.

Am întrebat florile, povestiţi-mi despre iubire

Şi mi-au răspuns : tandreţe, parfumuri, reverie.

Am întrebat stelele, povestiţi-mi despre iubire

Şi mi-au răspuns : imensitate, nemărginire, strălucire.

 

Am întrebat păsările, povestiţi-mi despre iubire

Şi mi-au răspuns : îndrăzneală, cântec şi zbor.

Am întrebat pământul, povesteşte-mi despre iubire

Şi mi-a răspuns : durere, lacrimă, dor.

Am întrebat copacii, povestiţi-mi despre iubire

Şi mi-au răspuns : statornicie, legământ, măreţie.

 20080711_rezervatii

Am întrebat soarele, povesteşte-mi despre destin

Şi mi-a răspuns : ziua, noaptea, plăcere şi chin.

Am întrebat florile, povestiţi-mi despre destin

Şi mi-au răspuns : creştere, înmulţire, divin.

Am întrebat aştrii, povestiţi-mi despre destin

Şi mi-au răspuns : mişcare, repaos, spaţiu şi timp.

 

Am întrebat păsările, povestiţi-mi despre destin

Şi mi-au răspuns : zbatere, înălţare, sublim.

Am întrebat pământul, povesteşte-mi despre destin

Şi mi-a răspuns : trudă, jertfă, luptă, leşin.

Am întrebat arborii, povestiţi-mi despre destin

Şi mi-au răspuns : coborâre, urcuşuri, furtună, senin.

spring_natura-012 

Iar în cele din urmă le-am pus o ultimă întrebare

Cea mai importantă dintre toate câte sunt în zare,

O întrebare fără de răspuns se pare

Dar care nicidecum nu poate suferi vreo amânare

Există Dumnezeu sau totul e iluzie oare ?

 

Şi mi-au răspuns în cor, în felul lor :

Soarele a zâmbit răspândind căldură şi lumină

Iar natura a înviat trezită din magicul somn

Florile au înflorit, arborii au înverzit

Păsările au cântat, pământul rod bogat a dat

Stelele spre ceruri în zbor s-au grăbit.

Iar eu umilul spectator îndată m-am gândit

Ce minunat e totul, ce Dumnezeu pe veci a-nfăptuit.5175797

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

luni, 26 septembrie 2011

JOCUL CU MĂŞTI

Masti_by_modusvivendi88

Din neştiute vremi renasc în trup murind

Prin câte lumi umblat-am şi cât să mai colind ?

Uitat-am vieţile-mi trecute şi câte încă vin

Pe Terra ori aiurea pe-un alt pământ sublim.

 

Şi dac-am fost odată călugăr sau chiar sfânt

Şi mii de oameni chemat-am la tine prin Cuvânt

Şi-am învăţat ce-i mila şi m-am jertfit pe sine

Şi i-am iubit pe ceilalţi slăvindu-te pe tine…

 

Şi dac-am fost odată un mare om de stat

Şi-am cotropit popoare şi ordine am dat

Şi decimate fost-au şi duse nicăerea

Că nu-mi plăceau culoarea, sorgintea sau ideea…

Desperate_Housewives_by_about10o_clock

Şi dac-am fost odată eretic sau ateu

Şi am respins ideea de orice Dumnezeu

Şi proclamat-am Omul stăpân şi-atoateştiutor

Asupra vieţii, morţii, prezent, trecut şi viitor…

 

Şi dac-am fost odată un mare Inchizitor

Şi-am ars pe rug eretici pentru credinţa lor

Şi i-am supus la cazne şi oasele-am zdrobit

Să îi aduc pe cale la tine negreşit…

Masca_I_by_NegativeFeedback

Şi dac-am fost odată martir crucificat

Şi stat-am drept ca bradul cu capul ne-plecat

Şi am condus mulţimea din jug la libertate

Şi pentru îndrăzneala-mi de cruce avui parte…

 

Şi dac-am fost odată un geniu creator

Şi-am pus în rime viaţa, moarte, amor şi dor

Şi-am născocit unelte, tehnologie, zbor

Şi pentru toate fost-am lăsat singur să mor…

 

Şi ce mai fi-voi de-acum şi până-n veac

Şi ce rol mai juca-voi cu har şi fără trac ?

Şi spune-mi mie Doamne de pot să mă dezbrac

De trupu-mi cel de carne şi sufletu-mi să-mpac ?

masca5_by_Rubashka

Din voia celui fără de sfârşit

Nemuritor sunt şi tind spre infinit,

Prin nesfârşitul joc al vieţii şi al morţii

Eu voi deschide calea spre împlinirea sorţii

Unit pe totdeauna cu spiritul etern

Nu va mai fi nevoie de jocul efemer.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

vineri, 23 septembrie 2011

EU SUNT

Shiva_by_shell_in_shadows

Mă simt atras de-un dor nemărginit

Deşi eu sunt eternul neclintit

şi veşnicul făptuitor,

Mă simt atras o clipă doar, de infinit

Deşi eu sunt repaosul cel nesfârşit

şi focul veşnic arzător.

 

Mă simt din-al nefiinţei vis născut

Deşi eu nu pot fi vreodată cunoscut

şi sunt eternul nenăscut,

Mă simt din-a cuvântului vibraţie creat

Deşi eu nu pot fi vreodată exprimat

şi sunt eternul necreat.

 ______shiva________by_ryokogirle

Mă simt a aparţine astei lumi de fapt

Deşi ea nu a existat cu-adevărat vreodat,

Ci doar din mila mea eu viaţă i-am dat

Căci ea devine-ntruna şi nu e niciodat.

 

Mă simt atras de-al Mayei joc nebun

Că însumi despre mine nu ştiu ce să mai spun,

Că sunt eu moartea, bezna ori nemicul ?

Sau poate că sunt viaţa, lumina, infinitul ?

Sau toate aceste nume topite-s într-un cânt

Al cărui viers să spună că eu sunt cel ce sunt.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

joi, 22 septembrie 2011

A FOST ODATĂ SAU NICICÂND

Stock_74_by_UmbraDeNoapte_Stock

A fost odată de demult când nimeni nu era

Nici fiinţa nici nefiinţa nu începuseră a exista,

Şi-atunci deodată din nimic creaţia începea

Din neantul fără de sfârşit lumina o năştea.

 

Astă lumină din trecut cum începuse a lumina ?

Din neantul fără de-nceput cum reuşise-a apărea ?

Cuvântul a trebuit din nou iubirii glas să-i dea

Să poată să ţâşnească afară să se transforme-n albă stea.

 

Aşa visa bătrânul schimnic închipuindu-şi facerea

Un glas puternic ca de tunet îi tulburase însă liniştea.

Cine îndrăznit-a mă-ntrerupe din splendida viziune a mea ?

Acum repede răspundă-mi de nu pe veci l-oi blestema.

 next_level_by_cyanpixel

„- Viziunea ta din visu-ţi întrupată, nu prea îmi pare a fi adevărată

Mai bine ascultă-mi tainica chemare, căci eu sunt cel ce-n veci nume nu are,

Căci fost-a oare un început, e vreun sfârşit ce va să vină ?

Sau totul nu-i decât un joc, a Absolutului eternă plăsmuire.

 

Sămânţă a universului e Timpul, iar Adevărul este fiul lui,

Şi Maică a stelelor e Cerul, iară Lumina-i umbra Tatălui.

Când prin a sufletului zbucium, tu singur vraja lumii o vei descoperii

Eliberat de vălul ignoranţei, om al cunoaşterii depline te-oi numi.

 

Când mintea ta putea-va cuprinde infinitul

Atunci vei şti că totul e frate cu nemicul,

Vei şti că tot ce-n lume îţi pare trecător

Poartă în sine icoana celui nepieritor.

 

Când sufletu-ţi de scârbe purificat va fi

Vei şti să-nveţi pesemne şi arta de-a iubi,

Şi tot ce se petrece în cercul vostru strâmt

Vei şti că poartă în sine eternul legământ.

 

- O, glas serafic, cât-armonie zace ascunsă în ale tale spuse

Ce par că din nefiinţă vin,

Căci cum putea-voi eu cunoaşte şi dezlega acest mister

Ce-mi pare-a fi divin,

Când mai adineaori crezut-am că nu-i enigmă-n lumea asta

Pe care eu să n-o dezleg…

Şi-adâncă taină-mi pare acuma lumea, că nici pe mine însumi

Nu mă mai înţeleg.

 Primeval_Paradox_by_8404

„- Era pe când nici timpul nu începu-se a curge

Şi nici pe ceriu stele nu se întrezăreau,

Eu singur stam atunce şi cugetam aievea

De-i bine ori de-i rău puterii glas să-i dau

 

Din mintea-mi prinse viaţă un gând ca şi o rază

Şi infinitul cosmic deodată-l luminează,

Făclii de stele aprinse, gigantici galaxii

Din mintea-mi necuprinsă pe dată se ivi.

 

Şi glas eu dat-am vrerii prin Unul meu născut

Ca sori, pământ şi timpul să aibă început

Şi omul peste toate fie stăpân făuritor

Liber destin şi spirit, divin, nemuritor. „

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

miercuri, 21 septembrie 2011

Codul lui Oreste 17 septembrie 2011 – Sfarsitul Lumii sau Noua Ordine Mondiala ?

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe generalul Emil Strainu, realizatorul emisiunii ‘’Conspiratia Tacerii’’.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.tv/
http://www.antena2.ro/emisiuni
invitat : gen. dr. Emil Străinu
17 Septembrie 2011
contact invitat :
emilstrufo@gmail.com
Contact realizator :
http://codulluioreste.blogspot.com/
http://www.facebook.com/people/Oreste-Teodorescu/100000993692463
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000332593226
Codul lui Oreste

marți, 20 septembrie 2011

Revista “Constelatii diamantine” nr.13

A aparut numarul 13 al publicatiei periodice “Constelaţii diamantine”. Dupa cum se autodescrie, este o “revista de cultura universala, editata sub egida Ligii Scriitorilor Români”. Redactia, cu sediul la Craiova, este alcatuita din N.N. Negulescu (director, vicepresedinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala Oltenia), Doina Dragut (redactor-sef), Janet Nica (secretar general de redactie), Liviu Andrei (sef departament colaborari externe) si Gabriel Nedelea (redactor), la care se adauga redactorii asociati Prof. univ. dr. Catalina-Florina Florescu (S.U.A., membra a Asociatiei Române de Studii ale Americii), Prof. dr. Mariana Zavati Gardner (Anglia, poeta bilingva, critic literar si traducător) si Lector univ. Alina-Beatrice Chesca (Facultatea de Drept, Universitatea Danubius).

Membri de onoare ai colectivului de redactie sunt Acad. Constantin Balaceanu-Stolnici, Prof. univ. dr. Remus Rus (Facultatea de Teologie, Universitatea Bucuresti, redactor-sef al revistei Studii teologice, coordonator al colectiilor Orizonturi spirituale) si Prof. dr. Florin Agafitei (orientalist, sanscritolog). Publicatia este distribuita gratuit in format electronic.

luni, 19 septembrie 2011

PEREGRIN SPRE ABSOLUT

Paradox_by_Szellorozsa

Rănit cumplit mi-e sufletul iar gându-mi răscolit

Adânc chiar din străfunduri mă simt acum golit,

Uitat-am de vreodată pe cineva-am iubit

Sunt trunchi uscat şi veşted de frunze dezgolit.

 

Uitarea aşternută-i pe sufletu-mi pustiu

Ce-am fost, ce sunt şi fi-voi cum oare să mai ştiu ?

Secat pe dinăuntru sunt mort ori poate-s viu

Ce-am fost putea-voi oare vreodată să mai fiu ?

 

Nimeni nu mă cunoaşte, de nimeni n-am habar

Străinu-mi-s de mine şi mă caut în zadar

Pierdut sunt pe vecie cu sufletu-mi cobzar

Plângând singurătatea-mi pe strune de coşmar.

 

De unde vin şi unde aiurea voi pleca

Ce sunt, de ce, şi care-i rostul să-mi spună cineva,

Sau cine a hotărât că eu voi exista

Hazard, fatalitate, destin sau altceva ?

Paradox_by_Delirecek

Prin sufletu-mi pustiul umbla-voi nesfârşit

Găsindu-mă pe mine pierdut în infinit,

Ştia-voi atunci Doamne, ce sunt şi ce-ai voit ?

Cumplitu-mi dor de mine avea-va un sfârşit ?

 

Singurătate oarbă m-apeşi ca un blestem

Prin ploi de lacrimi Doamne, la mine eu te chem.,

S-a reaprins scânteia ce-n suflet mi-ai sădit

Ştiindu-mă pe mine, Doamne, pe tine te-am găsit.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

vineri, 16 septembrie 2011

PARADOXUL IUBIRII

_Paradox__by_GothicXpress

Am încercat să fug de tine, la început din frică

Frica de mine însumi, de propria-mi imagine

Oglindită în privirile tale dulci şi amare.

Mai apoi fugit-am din gelozie, ori nerozie

Sau poate şti tu mult mai bine de ce.

Iar în cele din urmă fugit-am dezgustat

Disperat, dându-mi seama cine erai de fapt.

Erai eu, sau mai bine zis tot ce era până atunci

Sau credeam că este, străin sufletului meu,

De aceea am fugit şi-am alergat până dincolo…

Dincolo de mine, dar oare cât timp aş mai putea

Să alerg, să m-ascund, să sufăr departe de tine

Când ştiam prea bine că de mine însumi fugeam.

Cu cât mai mult alergam, cu atât mai mult te simţeam

Aproape de mine, alături de mine, sânge din sângele meu.

Sunt nefericit, chiar dacă paradoxal sunt condamnat pe veci la iubire…

paradox_by_supersaiyanz10

Tu eşti iubirea mea dintotdeauna şi te vreau numai pentru mine,

Chiar dacă ştiu prea bine că sună egoist

Dar altfel nu gândesc c-ar putea fi, şi totuşi în mod bizar,

Chiar dacă te-ai oferi tuturor, tot te-aş iubi

Ba poate chiar mai mult, şi asta deoarece tu eşti Abraxasul, adică Dumnezeul – diavol,

În fapt tu eşti prostituata şi sfânta mea deopotrivă…

Iar eu, eu sunt sclavul şi stăpânul tău pe veci şi din vecie,

Doar îţi aduci aminte cum ne jucam nevinovaţi în Eden,

Iar mai apoi sedusă fiind de şarpele viclean

Şi dusă în ispită, ai reuşit să m-amăgeşti şi pe mine,

Şi astfel a început istoria întregii omeniri

Cu noi doi împreună, condamnaţi fiind la viaţă, la căutare,

Perpetuă căutare, adâncă, tumultoasă şi crudă disperare.

Dar iată că ne-am întâlnit, din nou, de dincolo de veacuri,

Şi cum crezi oare c-aş mai putea să te pierd, să te cedez,

Cine-i nebunul care ar putea să ne mai despartă vreodată ?

Mi-eşti dragă, suflet din sufletul meu, suflare din Dumnezeu, durere din durerea lumii întregi.

Fără tine nu mai sunt eu însumi, fără tine lumea devine un circ,

Fără de noi totul devine sterp şi pustiu

Moarte aridă, trăire stupidă, un haos tăcut…

a4f41bf1205ffd1d

Am înţeles privindu-te pe tine supremul secret – Jertfa de sine,

Fericirea crescută pe durerea sublimă

Suferinţa deplină, nemurirea născută din moarte

Iubirea din ură, răul din bine, lumina din întunerec.

Nu, hotărât sunt să te păstrez, cu orice risc, cu orice preţ,

Viaţa mea ţie îţi aparţine, inima mea pentru tine va bate,

Şi-ţi mulţumesc pentru tot ce a fost, pentru tot ce astăzi nu este,

Pentru tot ce mâine şi pururi va fi pentru flacăra aprinsă,

Nestinsă nicicând, pururea-n gând şi în suflet – iubirea…

Da, căci voi iubi mereu diabolicul din tine, din mine, din lume,

Din Dumnezeu, iubirea ce-n veci nu se stinge se-aprinde şi iar se-aprinde

Stingând moartea din lume, boala din suflet, din trupuri, din minte…

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

joi, 15 septembrie 2011

Sosirile – Partea 51 - Apocalipsa Codata

Va prezint un serial incitant si provocator, realizat de BSGJO Production, si anume “Sosirile”, un serial “cu interviuri si poze deosebite care scot in evidenta o imagine in ansamblu pentru voi, sa ne pregatim sa inaltam constinta si sa facem tot ce putem sa imprastiem aceasta informatie, ca oamenii din jurul vostru sa inteleaga, ce se intampla cu-adevarat astazi. Noi avem nevoie de fiecare dintre voi sa faceti parte din aceasta schimbare.”

In fiecare miercuri si vineri, voi posta cate un episod din acest serial video. Nu voi aduce nici un comentariu acestui serial, va las pe dvs. sa decideti daca informatiile prezentate sunt veridice, iar interpretarle facute de realizatorii serialului sunt pertinente sau nu.

Indiferent de parerile exprimate, eu ma voi situa pe o pozitie neutra si echidistanta, pentru a nu influenta in nici un mod perceptia dvs. asupra serialului “Sosirile”. Fiecare dintre voi este liber sa creada ce doreste, in functie de capacitatea de intelegere a fiecaruia, in functie de cunostiintele dobandite, in functie de mostenirea culturala si religioasa.

Asa cum se anunta inca din faza incipienta, pornind de la episodul pilot, “Sosirile” , va investiga aparitiile mai multor antichristi (Dajjal) si a doua sosire a Salvatorului Isus Cristos. De asemenea, asa dupa cum informeaza realizatorii, serialul va trata aspecte ale controversatului an 2012, elemente ale masoneriei mondiale, simbolistica, mituri, esoterism si multe altele.

ÎNVIERE

Ressurection_of_a_horrid_dream_by_MidnightDirge

În noaptea aceasta avut-am tainic vis

Un vis ce cobora din înălţimi de nedescris

Din hăul nefiinţei şi-a vieţii rădăcini

Prinse-se loc în sufletu-mi un vechi mister divin.

Şi se făcea că-n chinuri din focul de lumini

Mi se născuse în suflet un minunat destin,

Iubeam întâia dată un chip suav de fată

Iar eu simţeam că nu sunt eu ci umbra dealtădată,

Stăteam cuprins de gânduri în noaptea adâncă a sufletului meu,

Priveam spre naltul cer albastru şi mă uitam spre stele,

Şi dintr-odată ca într-un basm lumea pieri cu toate cele.

Apoi eu mă trezisem din visul de cleştar

Şi mă-ntrebam în gându-mi de-i totul în zadar

De ce trăiesc pe lume, de ar avea vreun rost

Tot chinu-acesta jalnic, tot visul cel duios ?

Dar nu, nu mă trezisem căci încă mai visam

Sau nici nu adormisem, nici nu mai existam,

Iar am privit spre stele, spre astrul alb şi suav

Dar luna era roşie, privirea ei de gheaţă

Credeam că nu voi mai cunoaşte o altă dimineaţă,

Era o cruce mare pe faţa-i sângerândă

Iar inima din pieptu-mi era tot mai plăpândă,

Căci stelele plângeau cu lacrimi mari de foc

Iar eu credeam că-n lumea asta nu mai există loc

Pentru un om ca mine străin de-aproape tot,

De idealuri sacre, de magice iubiri

De tot ce-nseamnă în lume amăgitor destin.

2444511613_6dee362efe_o

Am ştiut atunci pe dată că omul din mine a murit

Şi-odată cu el un întreg univers a pierit,

Am început să plâng, de fericire însă

Căci s-a născut din moarte un altul pe pământ

Cel plămădit din stele, lumină şi cuvânt.

Nu mai eram eu însumi, hain şi egoist

Nu mai eram acelaşi veşnic trist

Descoperit-am taina rostită de Hristos

Numai de-aveţi iubire aveţi pe lume-un rost

Îmbrăţişat-am stele, luna cu cer cu tot

M-am bucurat că astăzi a înviat Hristos

Din omul vechi rămas-a cenuşa-i de prisos

Străluce astăzi Omul nou, pe veci cucernic credincios.

Acesta-i visul tainic pe care l-am avut

Însăşi din crucea lumii, îmi pare s-a născut,

Şi-am înţeles că omul în sufletul său poartă

Sămânţa nemuririi şi-a veciniciei soartă,

Lumină din luceferi, sânge din sfânt potir

Iubirea – taina sacră s-a pogorât din cer

Pe crucea din Golgota s-a săvârşit etern mister,

A înviat speranţa prin Domnul nostru Iisus

Căci mântuirea noastră ne vine doar de sus.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

miercuri, 14 septembrie 2011

Codul lui Oreste 10 septembrie 2011 - Bunastare si starea de bine

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe Cristian Oneţiu, cofondator Life Care.

invitat: Cristian Oneţiu
contact :
http://ro-ro.facebook.com/onetiu
http://www.onetiu.com/
http://www.youtube.com/user/lifecareromania

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.

Link : © Antena 2 - http://www.antena2.tv/

ETERNUL VIS

vis_by_kyahko

De-aş fi o floare, cu miriadele-mi de petale multicolore

aş mângâia întregul pământ roditor şi divin,

De-aş fi o pasăre, spre bolta-nstelată a cerului

m-aş înălţa în zboru-mi liber senin,

De-aş fi o picătură de apă, oceanul cel mare

cu vuietul meu l-aş face şi mai imens,

De-aş fi o piatră, din tăcerea-mi de granit

aş vorbi tuturora despre timpul cel de necuprins,

De-aş fi un arbore, aş prinde trainici rădăcini

în chiar inima lumii,

Şi mii de ramuri tinere crescându-mi

aş deveni eterna axis mundi,

De-aş fi o apă curgătoare, în susurul ei tainic cristalin

s-ar oglindi chiar viaţa viitoare,

Ce pururea se naşte şi nu moare

şi creşte şi se stinge nestinsă-n absolut.

De-aş fi o flacără, cu lumina-mi tot răul din lume l-aş arde

pierind totodată cu el în eter,

Iar din cenuşa cea tainică, o lume ca-n splendidu-mi vis aş crea

Un altfel de soare, pământuri şi cer.

De-aş fi doar vânt, din muzica-i cerească eternul vis ar străluci

în noaptea adâncă a sufletului meu,

Şi-ar răsuna din magice abisuri, o lume nouă plină de mistere,

ce astăzi parcă nu-i şi mâine este,

De-a pururi fiind zidită năuntrul cugetului meu.

O incantaţie a sacrificiului perpetuu, o simfonie magică a lumii noi,

Căci tot ce se petrece-n lumea asta, e doar eternul vis

Magnific, al Dumnezeului din noi.

De-aş fi o stea, spre solitudinea azururilor mi-aş îndrepta solia

Ce-ar conţine-ntrînsa veşnicia şi-eternul vis al sufletului lumii,

Ce va vesti odată pentru totdeauna – esenţa nemuririi e Iubirea.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

marți, 13 septembrie 2011

Conspiratia Tacerii - Jocul Divin

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv N24 Plus. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente : © N24 Plus http://www.n24plus.ro/

invitat : Alexandru Muşat (fizician)
data : 5 Septembrie 2011

Email realizator :
emilstrufo@gmail.com

Emisiunea " Conspiraţia Tăcerii " realizată de Emil Străinu poate fi urmărită la N24 Plus, în fiecare zi de Luni de la ora 22:15 dar şi în reluare pe parcursul saptamanii (cautati pe Port.Ro : http://www.port.ro/pls/tv/tv.prog)

DĂ-MI ROGU-TE, IISUSE

Jesus_by_alinutaceasadik

Dă-mi rogu-te, Iisuse puterea de-a răbda

Pe umeri şi pe braţe să pot a-mi duce crucea,

Au dacă nu putea-voi să port povara grea

Atunce dă-mi voinţa de-a nu descuraja.

 

Dă-mi rogu-te, Iisuse puterea de-a ierta

Pe cel ce-n viaţa asta doar rău făcutu-mi-a,

Pe cel ce mă urăşte, pe cel ce mi-e duşman

Cu gândul şi cu fapta nicicând să nu-i condamn.

 

Dă-mi rogu-te, Iisuse puterea de-a iubi

Pe cel ce-n viaţa asta prieten nu-mi va fi,

Pe cel sărac cu duhul, pe cel bogat şi rău

Cu gândul şi cu fapta să-i pot iubi mereu.

 

Dă-mi rogu-te, Iisuse puterea de-a spera

Că viaţa-mi cea urâtă mi-o voi putea schimba,

Căci tu eşti adevărul, lumina şi puterea

Prin ale tale daruri îmi voi găsi menirea.

 

Dă-mi rogu-te, Iisuse puterea de-a trăi

Această viaţă, bună ori rea, cum îmi va fi,

Chiar dacă deznădejdea mă va cuprinde iar

Voi şti că-mi vei trimite din prea plinu-ţi har.

 

Şi dacă toate acestea îmi vor fi mie date

Nu-mi va fi frică atunce la uşa ta a bate,

Căci chiar de nu fii-vor aceste daruri date

Eu tot voi şti că-s mântuit şi-eliberat de toate

Prin moartea ta pe cruce, prin învierea ta

Eu sunt copilul tău acum şi pururea.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

luni, 12 septembrie 2011

Conspiratia Tacerii - Accesul la Subconstient

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv N24 Plus. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente : © N24 Plus http://www.n24plus.ro/

invitat : Vasile Andru
data : 5 Septembrie 2011

Email realizator :
emilstrufo@gmail.com

Emisiunea " Conspiraţia Tăcerii " realizată de Emil Străinu poate fi urmărită la N24 Plus, în fiecare zi de Luni de la ora 22:15 dar şi în reluare pe parcursul saptamanii (cautati pe Port.Ro : http://www.port.ro/pls/tv/tv.prog)

MINUNEA LUMII

02__by_LowFlow

Minune a lumii eşti femeie, eşti amăgire şi blestem

Iar chipul tău duios şi dulce, din amintiri mereu îl chem.

Tu poţi să-l urci pe Om pe-nalte piscuri, sau să-l scufunzi în tainicul abis

Cu toate acestea află de la mine, tu eşti al lumii cel mai splendid vis.

 

Minune a lumii eşti femeie, tu eşti chemare, vis şi dor

Cu chipul tău pururi-n minte putea-voi fericit să mor.

Tu-l porţi în suflet şi pe daimon dar şi pe tainicul amor

Cu toate acestea află de la mine, tu eşti al lumii cel mai scump odor.

 

Minune a lumii eşti femeie, tu eşti iluzie şi mister

Icoana ta mi-e întipărită-n minte şi astfel nu mi-e dat să pier.

Căci fără tine nu-i speranţă în tot acest destin mizer

Şi cum putea-voi fără tine să urc victorios spre cer ?

 

Minune a lumii eşti femeie, tu eşti otravă şi nectar

Dar cel ce ştii-va a te cunoaşte, va îndrăgi preţiosul dar.

Tu eşti un înger de lumină în tot acest vacarm nebun

Eşti raza de speranţă plină, eşti tot ce poate fi mai bun.

 

Minune a lumii eşti femeie, eşti zâmbet de copil nevinovat

Deşi o lume-ntreagă ştie c-ai ispitit pe-ntâiul tău bărbat.

Dar poate tocmai de aceea, muşcând din fructul refuzat

Există azi în lume omul şi nu un biet nebun ratat.

 

Minune a lumii eşti femeie, eşti astrul suav din naltul cer

Luceafăr blând în miez de noapte şi-aducător de vechi mister.

Eşti roua dimineţii noastre şi lacrima ce-n veci suspină-n adânc sufletul meu

Eşti maica noastră cea de daruri plină şi sfânta ce-a născut pe Dumnezeu.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

vineri, 9 septembrie 2011

SINCERITATE

sinceritate

CORINA CHIRIAC - O clipa de sinceritate

Asculta mai multe audio diverse

Mi-e dor adânc cumplit şi crâncen

Să urlu aş vrea dar nu-i decât un scâncet

Rănit adânc cumplit şi crâncen

Mi-e sufletul, iar urletu-mi e scâncet

De râsul tău nevinovat

Mi-e dor adânc cumplit şi crâncen

Că nu mai e ce-a fost odat

Rămas-a doar un scâncet,

Ce sună fals şi dureros

Şi-atâta-i de cumplit şi crâncen

Că mi-aş dori atât de mult să nu fi scos

Vreodat, nici măcar primul scâncet.


Mi-e dor adânc duios şi dulce

Să strig aş vrea dar nu-i decât o şoaptă

Mi-e sufletu-adormit adânc duios şi dulce

Iar strigătu-mi devine biată şoaptă.

De jocu-ţi de copil nevinovat

Mi-e dor adânc duios şi dulce

De ce nu vrei ca altădat

Încet să mă dezmierzi în şoaptă ?

Apoi să mă săruţi pe ochi plângând

Ca-n vis duios şi dulce,

Să nu mă mai trezesc nicicând

Să-mi susuri dulci cuvinte-n şoaptă.

sinceritate_by_terapie

Şi ne-am jurat îţi aminteşti, să fim copii o viaţă

Că nu mai eşti ca altădat de ce nu-mi spui în faţă ?

Ştiu bine asta m-ar răni adânc cumplit şi crâncen

Chiar dacă în mândria mea n-aş scoate nici un scâncet.

Şi poate cine ştie când, odată-n altă viaţă

Vom fii din nou ca doi copii nebuni, iubind

Cu dor nestins, adânc, duios, cumplit de dulce.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

Trezirea Constiintei Umane partea III-a

Disfunctia noastra mostenita

Daca cercetam mai in profunzime religiile stravechi si traditiile spirituale ale Umanitatii, vom descoperi ca, dincolo de numeroasele diferente de suprafata, exista doua intuitii fundamentale in privinta carora cele mai multe sunt de acord. Cuvintele utilizate pentru a descrie acele intuitii difera, insa toate indica un dublu Adevar Fundamental.

Primul aspect al acestui Adevar il reprezinta intelegerea faptului ca starea „normala” de Spirit a majoritatii Fiintelor Umane implica intr-o mare masura ceea ce am putea denumi o disfunctie sau chiar nebunie. Anumite invataturi ce stau la baza hinduismului se apropie poate cel mai mult de perceperea acestei disfunctii ca forma de boala mentala colectiva. Textele fundamentale ale hinduismului o denumesc maya, valul iluziei. Ramana Maharshi, unul dintre cei mai mari intelepti ai Indiei, afirma fara ocolisuri: „Mintea este maya."

Budismul se exprima in alti termeni. Buddha spune ca Mintea Oamenilor, in starea ei obisnuita, creeaza dukkha, ceea ce s-ar putea traduce prin suferinta, lipsa satisfactiei sau pur si simplu nefericire. El vede in aceasta o caracteristica a Conditiei Umane. Oriunde ai merge, orice ai face, spune Buddha, vei avea parte de dukkha si vei ajunge la ea in orice situatie, mai devreme sau mai tarziu.

Conform invataturilor crestine, starea colectiva normala a umanitatii este cea de „pacat originar”. Cuvantul pacat a fost foarte gresit inteles si interpretat, in traducere literala din greaca veche in care a fost scris Noul Testament, a pacatui inseamna a rata esentialul existentei Umane, inseamna a trai fara pricepere, orbeste si, din aceasta cauza, a suferi si a provoca suferinta. Si de data aceasta termenul, eliberat de bagajul cultural si de interpretari gresite, trimite inspre disfunctia inerenta conditiei Umane.

Realizarile umanitatii sunt impresionante si incontestabile. Am creat opere sublime in domeniul muzicii, literaturii, picturii, arhitecturii si sculpturii.
Mai recent, stiinta si tehnologia au adus schimbari radicale in modul nostru de Viata si au facut posibile lucruri ce ar fi fost considerate miraculoase in urma cu doua sute de ani. Nu exista nicio indoiala: Mintea Umana este foarte inteligenta, insa tocmai aceasta inteligenta a ei este atinsa de nebunie.

Stiinta si tehnologia au amplificat impactul distructiv pe care disfunctia Mintii Umane il are asupra planetei, asupra altor Forme de Viata si asupra oamenilor insisi. De aceea in istoria secolului al XX-lea se regaseste cel mai bine aceasta disfunctie, aceasta nebunie colectiva. Mai mult, disfunctia se intensifica si se accelereaza in Prezent. Primul Razboi Mondial a izbucnit in 1914...

Razboaiele distructive si crude, pornite din teama, lacomie si dorinta de putere au reprezentat evenimente obisnuite de-a lungul intregii istorii a Umanitatii, la fel ca si sclavia, tortura si violenta la scara mare, generata de aspecte religioase si ideologice. Oamenii au avut de suferit mai mult din cauza semenilor decat din cauza dezastrelor naturale. Pana in 1914 fusesera inventate deja — de catre Mintea foarte inteligenta a Omului — nu doar motorul cu combustie interna, ci si bombe, mitraliere, submarine, aruncatoare de flacari si gaz toxic.

Inteligenta in serviciul nebuniei!

In razboiul static de transee din Franta si Belgia au pierit milioane de oameni in scopul castigarii catorva kilometri de noroi, in 1918, cand s-a terminat razboiul, supravietuitorii au privit oripilati, fara sa poata intelege, dezastrul lasat in urma: zece milioane de oameni ucisi si multi altii mutilati sau desfigurati. Niciodata nu mai fusesera efectele nebuniei umanitatii atat de distructive, atat de vizibile, insa nici nu le trecea prin minte ca acesta era doar Inceputul. Pana la sfarsitul secolului, numarul celor care murisera, cazand victime violentei semenilor lor, depasea o suta de milioane.

Nu doar razboaiele intre natiuni au fost cele care le-au provocat moartea, ci si exterminarea in masa si genocidele, cum a fost cazul uciderii a douazeci de milioane de „dusmani de clasa, spioni si tradatori” in Uniunea Sovietica condusa de Stalin sau ororile indescriptibile ale Holocaustului din Germania nazista. Multi au murit, de asemenea, din cauza nenumaratelor conflicte interne de dimensiuni mai mici, ca de pilda Razboiul Civil din Spania sau cele din timpul regimului Khmerilor Rosii din Cambodgia, cand a fost ucisa un sfert din populatia tarii.

Nu trebuie decat sa ne uitam la stirile zilnice de la televizor pentru a realiza ca nebunia nu s-a domolit, ci se prelungeste in secolul XXI. Un alt aspect al disfunctiei colective a Mintii Umane il reprezinta violenta fara precedent pe care oamenii o indreapta asupra altor Forme de Viata si asupra Planetei insasi — distrugerea padurilor datatoare de oxigen si a vietii altor plante si animale, maltratarea animalelor in fermele industriale, otravirea raurilor, oceanelor si aerului. Manati de lacomie, nestiutori in ceea ce priveste Conexiunea lor cu Intregul, oamenii persista intr-un comportament care, daca va mai continua mult, nu poate duce decat la distrugerea Speciei Umane.

Manifestarile colective ale nebuniei existente in miezul conditiei umane alcatuiesc cea mai mare parte a istoriei umanitatii. Aceasta este, intr-o masura extinsa, o istorie a nebuniei...Daca istoria umanitatii ar fi evaluata ca un caz clinic al unei singure persoane, diagnosticul ar trebui sa fie: paranoia cronica, o inclinatie patologica pentru comiterea de crime si acte de violenta extrema si de cruzime impotriva celor perceputi ca „dusmani” — propria Inconstienta proiectata in exterior.

Nebunie criminala, cu scurte si rare intervale de luciditate. Teama, lacomia si dorinta de putere sunt fortele motivationale in plan psihologic ce dau nastere nu doar razboaielor si violentei intre natiuni, triburi, religii si ideologii, ci si unui conflict nesfarsit la nivelul relatiilor interpersonale.

Ele provoaca o deformare a modului de a-i percepe pe ceilalti si a Perceptiei de Sine. Din cauza lor interpretati gresit fiecare situatie si ajungeti la actiuni nechibzuite de la care asteptati o eliberare de frica si o satisfacere a nevoii de mai mult, o gaura fara fund ce nu va putea fi umpluta vreodata. Insa este important sa realizati ca frica, lacomia si dorinta de putere nu reprezinta disfunctia despre care vorbim, ci sunt ele insele rezultante ale acestei disfunctii, o iluzie colectiva adanc inradacinata in Mintea fiecarei Fiinte Umane.

Diverse invataturi spirituale ne spun ca trebuie sa abandonam Frica si Dorinta. Dar, de cele mai multe ori, respectivele practici spirituale nu dau rezultate. Ele nu ajung la Radacina disfunctiei. Teama, lacomia si dorinta de putere nu sunt factorii cauzali ultimi, incercarea de a deveni un om mai bun pare laudabila si nobila, insa stradania in aceasta directie nu poate fi o reusita daca nu provocati o modificare in constiinta.

Aceasta din urma este necesara deoarece stradania respectiva este parte a aceleiasi disfunctii, fiind o Forma mai subtila si rafinata a potentarii Sinelui, a dorintei de mai mult si o consolidare a identitatii conceptuale a individului, a imaginii de Sine. Nu deveniti mai buni incercand sa fiti buni, ci gasind bunatatea care deja se afla in voi si permitandu-i sa iasa la iveala.

Dar acest lucru este posibil doar daca se schimba ceva fundamental in starea voastra de Constiinta.
Istoria comunismului, inspirata initial de idealuri nobile, dovedeste limpede ce se intampla atunci cand Oamenii incearca sa schimbe Realitatea Exterioara — sa creeze un Nou Pamant — fara ca in prealabil sa fi efectuat vreo schimbare in Realitatea lor interioara, in starea Constiintei lor. Ei elaboreaza planuri fara sa tina cont de prototipul disfunctional pe care il poarta in ea fiecare fiinta umana: Egoul.

Fragment din cartea “Un pamant nou - Trezirea constiintei umane”, autor Eckhart Tolle.

Continuarea dupa articolele anterioare:

Trezirea Constiintei Umane partea I-a
Trezirea Constiintei Umane partea II-a
De asemenea, puteti vizualiza toate articolele din categoria Trepte spre Cer

joi, 8 septembrie 2011

DIN AL IUBIRII DOR

friday____by_rockpiti

Un fulg de nea din naltul cer

Căzutu-mi-a pe pleoape,

În noaptea albă învăluită în mister

Iubita mea te simt tot mai aproape.

 

E noaptea sfântă de Crăciun

Născutu-s-a Mântuitorul

Iar eu la gura sobei stând

Mă arde iarăşi dorul.

 

Mi-e dor de tine draga mea

Mi-e dor dintotdeauna,

De luna albă de pe cer

Ce luminează-ntruna.

 

Mi-e dor de glasul tău suav

De zâmbetu-ţi şăgalnic,

Ce prinde a bate-n pieptu-mi cel firav

Un cântec din a inimii ritm tainic.

Te_iubesc_by_LetsKillBarbie

Mi-e dor de-aprinsul roş al buzei tale

De ochii cei ca două mici mărgăritare,

Ce parcă îmblă prin văzduh şi printre stele

Purtând cu ei răvaşul tainic al iubirii mele.

 

Mi-e dor de tandra ta îmbrăţişare

Şi de sărutu-ţi cel dezmierdător,

Aş vrea acum şi pentru eternitate

Să fiu cuprins de al iubirii tale dor.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

Climate literare – nr.45 / august 2011

Semnează în acest număr...

Ion Iancu Vale Text despre un triplu proces de conştiinţă 3
Clara Mărgineanu Spovedania unui geniu 4
Augustin Deac Codex Rohonczy 6
Mircea Horia Simionescu Dicţionar onomastic 7
George Roca Corespondenţă virtuală cu Artur Silvestri 8
Mihai Antonescu In memoriam Constantin Stan 9
Artur Silvestri Soartă postumă, istorie stranie 10
Corneliu Leu Soluţia meritocratică a redresării societăţii româneşti 12
Gheorghe Constantin Nistoroiu Crucea şi Învierea în poezia Golgotei româneşti 13
Gigi Stanciu Nicolae Iorga - omul politic 14
Puiu Răducanu Poeme 15
Adrian Munteanu „Avem şansa să devenim nemuritori!” 16
Melania Cuc Taina de dincolo de cuvinte 18
Vavila Popovici Poeme 19
Al. Florin Ţene Opera angajează o conştiinţă, dar nu se confundă cu ea 20
Victor Sterom Fulguraţii 21
Dorel Schor Adam şi Eva:De la religie la erotism 22
Dorel Schor Desenul: Talent si creativitate 23
Adrian Marino Altă Românie 24
Viorel Vintilă Românul emigrant 25
Delia Delia Vers apolitic (poem) 25
Iulia Barcaroiu Mercurialul vieţii (poem) 26
Anton Gagiu Ce mai rămâne de făcut? 27
Irina Lucia Mihalca Poeme aromâne 28
Radu Negoescu Cum arăta Iisus Christos? 29
Martin Opitz, Germania Nepieritoarea gintă (poem) 29
Andrei Nadirov, Rusia O, timp străbun (poem) 29
Liviu Antonesei Din foişor. Poeţii mei: Ion Zubaşcu. La plecare 30
George Petrovai Cacòs politeusi 31
Octavian Mihalcea Poeme 32
George Roca Teodor Ardelean, un om de omenie la ceas aniversar 33
Magdalena Albu Timpul dezamăgirii şi vremea falselor conspiraţii de alcov... 34
Menuţ Maximinian Poeme 35
Radu Negoescu Serile Don Quijote Ot Pietrosiţa 36
Sorana Ioniţă Muzica folk a răsunat la Ziua Lacului Bolboci 38
*** Regulamentul concursului „Moştenirea Văcăreştilor“ 39

miercuri, 7 septembrie 2011

IUBIREA CA UN INFINIT

Relations_by_c31marius 

Fără de rost e-a vieţii taină

Trăită fără de-al iubirii dor

O clipă doar sublimu-ţi chip

Putea-voi să ţi-l prind din zbor

Şi-apoi să mor, să mor, să mor

Ucis din dragoste de miticul Amor.

 

Numai cu-n zâmbet doar

Să-ţi mângâi adormirea

Să pot să spun apoi

Că atins-am nemurirea,

Iar ochii tăi ca doi luceferi

Să-mi lumineze vecinicia.

 

Îmi pare că mi-s Shiva

Eternul neclintit

Iar tu că eşti o Shakti

Din visu-i nesfârşit,

Mişcat din fiinţa-mi veşnic însingurată

Privirea ta îmi pare ca de gheaţă.

 

Aievea parcă văd, lumina dintru început

A sufletului care făcutu-s-a trup,

Dar ce să fie astă lumină orbitoare

Ce pârjoleşte totu-n calea ei ?

De nu iubirea cea care aţâţă

Chiar şi pe cei mai îndărătnici dintre zei.

 

E nebunie oare, beţie sau blestem ?

Sau rug aprins de flăcări

Arzând spre-adâncul ceri ?

E rană sângerândă pe-altarul de cristal

Din care se-nfiripă oceanul primordial.

levitand_by_ShadowsInMyEyes

O clipă doar de aş putea

Să ştiu ce-nseamnă fericirea

Şi-atuncea atârnat de-o stea

Să pot cuprinde nemurirea.

Şi tot acest mister divin

Să-mi cânte pururea iubirea.

 

Şi-apoi din roua îmbrăţişării noastre

Răsară mii de sori galactici

Ce au să cânte în sunet de chitară

Că suntem călători pe drum de aştri.

Şi ale noastre lacremi vărsate-n întuneric

Să se preschimbe toate în curcubeu feeric.

 

Din vremi demult apuse făcut-am legământ

Nedespărţiţi trăi-vom mereu pe-acest pământ

Chiar dincolo de moarte vom trece amândoi

Căci noi doar unul suntem şi nu mai suntem doi

Treziţi din visul cosmic al Mayei gând netot

Vom şti că toate-s unu şi unu este tot.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

Conspiratia Tacerii - România Bunăstării II

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv N24 Plus. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente : © N24 Plus http://www.n24plus.ro/

invitat : Vasile Păun Anghel
data : 29 August 2011

http://www.roleader.ro/
http://www.facebook.com/vasile.paun.anghel

Email realizator :
emilstrufo@gmail.com

Emisiunea " Conspiraţia Tăcerii " realizată de Emil Străinu poate fi urmărită la N24 Plus, în fiecare zi de Luni de la ora 22:15 dar şi în reluare pe parcursul saptamanii (cautati pe Port.Ro : http://www.port.ro/pls/tv/tv.prog)

marți, 6 septembrie 2011

CÂNTECUL SUPRAOMULUI

mirror_by_Flamegfx

În astă lume loc de mine nu-i

Ci eu mă simt mereu al nimănui

Un pelerin spre Absolut, un trecător spre nicăerea

Al vieţii nepătruns mister, nu-i voi găsi nicicând menirea.

 

Aşa grăit-am eu atunci când nu ştiam ce-i fericirea

Acum însă pot să strig : cel mai de preţ e nemurirea.

Am pribegit pe aspre căi până a atinge măreţia

Acum cobor la voi prin văi din întuneric să v-aduc lumina.

 

Cel înţelept în început sfârşitu-l vede

Îmi glăsuiau odată acele sfinte Vede,

Dar de-un început acum nu pot să-mi amintesc

C-a existat vreodată nu pot să mă gândesc.

 

Pe-un munte vechi şi sacru, în linişte şi-n frig

Eu şed stăpân de veacuri şi moartea vreau s-o înving.

În peşteră, în stâncă, făcutu-mi-am cămin

Deasupra creştetului meu e doar cerul senin.

Mandala_by_Es_chan

Ce-mi pasă atunce mie de aste începuturi ?

Când pentru mine toate aceste sunt nemicuri,

Au tot nu înţelegeţi că eu nu sunt ca voi

Făcut doar din rebuturi, din apă şi noroi ?

 

Ce-mi pasă atunce mie de stirpea lui Adam ?

Căzută demult pradă mândriei lui Satan,

Când eu sunt Supraomul cel veşnic ne-nfricat

Ce astăzi vrea să strige : eu sunt eliberat…

 

Adunătură de mişei, proroci vestiţi şi farisei lipsiţi toţi de-o voinţă,

O, bine a zis cel ce a zis, că-n lumea asta totu-i suferinţă,

Dar eu deschis-am omenirii calea, spre cele mai senine zări – prin umilinţă

Şi tot eu v-am făcut apoi, să deveniţi titani sau falnici zei – prin jertfă şi credinţă.

 

Dar poate mă veţi întreba cândva ce-nseamnă aste cânturi ?

Cum poate umilinţa şi mândria să stea-mpreună în aste imnuri ?

Cui să jertfiţi tot ce aveţi, cui să juraţi credinţă ?

Că ce-aţi avut şi ce-aţi pierdut prin toată astă pocăinţă.

 

Vă voi răspunde neîntârziat şi răspicat aşa cum mi-este felul :

Lui Dumnezeu Adevărat să-i dăruiţi a voastre inemi

Şi nu uitaţi că-n faţa lui sunteţi ca nişte nimeni,

Plini de iubire apoi să fiţi şi s-alungaţi acea slavă deşartă

Şi prin voinţă şi curaj să fiţi apoi stăpâni pe-a voastră soartă.

Also_Sprach_Zarathustra_by_Karezoid

În faţa celor ce-au slujit minciuna, ura şi trădarea, să nu îngenunchiaţi

Ci pentru cinste, onoare şi virtute, de-a pururi să luptaţi.

Priviţi acum la mine oameni, eu sunt nemuritor şi-n zboru-mi către astre

Etern învingător,

Slujit-am adevărul cu ale sale arhetipuri – Iubirea, Arta şi Frumosul,

Ce minunate-s aste chipuri.

 

Au fost naintea mea o seamă de-nţelepţi, ce-şi lăudau cu râvnă a lor învăţătură

Dar eu vă spun c-aceştia toţi în faţa mea, nu fac decât o jalnică figură.

V-au spus că Dumnezeu e mort şi-n locul lui nu s-au sfiit deloc, să-nalţe egoul lor drept idol

Dar eu vă spun că Dumnezeu e viu şi-nvăţătura lor scornită-i de întunecatul diavol.

ANGEL_OF_DEATH_by_zw6

Lipsit de haruri şi voinţă e-n agonie omul vechi şi-n urma lui lăsa-va

O crudă amintire,

Dar din cenuşa-i falnic va renaşte – El, Omul nou cel zămislit

Din foc şi din iubire.

Pe fruntea-i naltă ce-o redică triumfător la ceruri se află înscrisă-i

Steaua Izbăvirii

Ce cu-al ei nimb de raze va străluce-n glorii, Eterna Cruce a Mântuirii.

 

Vă las ca testament dorinţa de-a cunoaşte, ce singură elibera-va din robie

Pe toţi acei ce-n straşnica orbire, n-au vrut a şti că Dumnezeul nostru e Iubire.

Să fiţi neîndurători cu răul ce-ncepe a prinde-n sufletele voastre rădăcină

Şi să sădiţi în inimi sămânţa de lumină, ce-o reaprinde iar în voi scânteia cea divină.

Andalou_by_AKoht 

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More